Doar un joc de copii
Mergeau de ceva vreme, de vreo doua ore, poate si mai mult, unul langa altul, luand orasul la pas, vorbind, apoi un gand ii incolti in minte: se-apropie de ea si-o prinse de mijloc tragand-o langa el, printr-o pirueta… Ea-l privi mirata o clipa zambind, iar el ii spuse: Nu, nu suntem iubiti, suntem doar doi oameni care se simt bine impreuna, doi oameni care vorbesc si se asculta, care au nevoie unul de celalalt, intre care poate unul e dependent de celalalt, iar celalalt se simte bine cu primul, doi oameni care se joaca, carora le place sa se joace… Intre care unul e mai curios ce gust au buzele tale…
- Damn… Mi-ai facut pofta, chicoti ea, si-l saruta…
Nu iubiti, amanti, poate!
Diverse
In ultima vreme am fost mai mult absent, dar sa spunem ca faptul ca mi-am schimbat locul de munca si implicit modul de viata nu prea mai am timp de blog si s-a cam pus praful. Dar ma bucur ca ceea ce am scris si scriu place. Asta-seara am primit o distinctie: Superior Scribbler Award. Un premiu primit “pentru imaginatia si iubirea pe care o depun pentru fiecare articol in parte”. Sunt onorat ca v-ati amintit de un “batran prafuit” si va multumesc cu aceasta ocazie. Si pentru ca trebuie ca in buna traditie a bloggerilor, sa-l dau mai departe, o sa nominalizez, niste persoane cu talent deosebit: O copila pentru ca datorita ei am ajuns printre voi, si am cunoscut pe o parte dintre voi, fiindca a scris mereu ce a simtit, fiindca mi-a trezit imaginatia cu diverse ocazii si m-a impins de la spate sa scriu: Scrie, scrie, scrie! Apoi o prietena pe care am cunoscut-o aici, care scrie foarte frumos si care viseaza, visul este cel mai important, nu incetati sa visati. Apoi inca cineva care scrie din suflet, pentru suflete. In final, avem aparent un premiu “post-mortem”, daca se poate spune asa, pentru un blogger care avea o imaginatie bogata.
Libertate
La 20 de ani de la caderea regimului comunist, romanii demonstreaza ca nu stiu ce inseamna libertatea: Acum douazeci de ani romanii erau ca o pasare care a fost eliberata dupa mult timp din colivie: nu mai stia sa-si intinda aripile spre cer, nu mai stia incotro sa zboare, unde gaseste hrana, apa, destinul unei asemenea pasari care nu se dezmeticeste la timp este intotdeauna tragic: ori zboara prea sus, prea aproape de soare si isi arde aripile, ori se loveste de pamant si si le frange, ori este vanata si prinsa de uliu sau de pisica.
Libertate! Asta se striga, asta se cerea acum 20 de ani pe strazi, la televizor. Dar ce inseamna libertatea?
Libertatea inseamna sa-ti poti spune parerea, dar nu e obligatoriu sa o si faci (Caragiale). Libertatea mea ce mai mare este egala cu libertatea celorlalti (Kant).
Astazi la noi este un ziar care costa 1 leu si in care poti citi ce face tanta de la 3 cu chilotii, cu cine sta Floarea de la unu s.a.m.d. Romanii au fost bombardati intr-un timp foarte scurt cu lucruri de care au fost privati 40 de ani: puteau sa scrie, sa se certe in voie, daca luam in calcul ceea ce printre altii si Liviu Rebreanu: taranul reprezinta cel mai bine sufletul poporului roman, atunci asa e romanul: ii place sa stea de vorba – pe sant, pe banca din fata casei, la troita, in poiana lui Iocan si sa discute despre tot felul de lucruri care intervin in campul sau vizual: fie ca-l afecteaza sau nu, fie ca-i este folositor sau inutil, indiferent ca are sau nu dreptate, romanul comenteaza intotdeauna cu un aer expert. Dar comunismul si urmarile sale nu puteau disparea intr-o seara de iarna, nu prin moartea unui singur om: ce a facut comunismul? A intors pe dos o lume, a schimbat mentalitati, nu atat cat si-ar fi dorit, dar a facut-o: fruntasii satelor nu mai erau oamenii gospodari de alta data, erau oameni slabi, oameni dependenti de partid, de guvern, santajabili si santajisti, oameni profitori, care si-ar fi omorat si parintii daca interesele o cereau (oameni care chiar au facut asta!) acesti oameni erau in structurile de partid, tot ei au ramas la putere si cunosteau posibilitatile, au mirosit noile oportunitati si au dat tunuri. O data cu caderea cortinei tacerii ei au iesit in prim plan: au aparut la televizor, si au creat noi modele care contravin valorilor traditionale ale poporului roman: harnicia, respectul, buna credinta, credinta, modelele lor sunt: oportunismul, minciuna, ipocrizia, lipsa de bun simt, egoismul. In aceste modele, in nepasarea Romaniei de azi sta falimentul Romaniei de maine. Romania are o acuta nevoie de revenire la valorile traditionale.
Apropo despre partea cu ce-si doreste femeia mileniului 3 era un citat intr-un film the ugly truth parca si zicea cam asa:
“Ele spun ca vor romantism, dragoste adevarata, dar tot ceea ce vor e sa bifeze o lista: Este el perfect? Este aratos? Este Doctor? Voi, barbatii care va potriviti, nu va lasati inselati: Nu cu voi se culca, se culca cu un set de valori foarte bine calculat. Banii deasupra esentei, aspectul fizic deasupra sufletului, stralucirea mai presus de principii. Niciun gest, indiferent cat de romantic ar fi nu compenseaza o lista foarte bine aleasa.” Concluzia ar fi ca toti privim ambalajul inainte de a desface pachetul.
Legat de barbatii care nu mai sunt tocmai barbati… Unii spun ca e o boala… sau mai multe boli.
Intr-o societate organizata in jurul suprematiei barbatului asupra femeilor, egalitatea starneste teama. Ce ne facem deci?
Este vorba de schimbarea echilibrului unei lumi, dar daca stam sa ne gandim de fapt femeile au condus mereu din umbra btot mucegaiul din ele.
arbatii (vezi Elena din Troia, Cleopatra) sau chiar au condus cu mana forte imperii(Victoria, Elisabeta I, Ecaterina, Maria Tereza, ca sa dau doar cateva exemple). De asemenea exista homosexualitate si inainte, barbati slabi, doar ca societatea era mai ascunsa, iar la noi au ajuns in mare parte doar modelele clasice care s-au dorit a fi transmise: barbatul muncitor, puternic, femeia frumoasa, harnica, devreme acasa… Astazi insa ne izbim de ascunzisurile acelei realitati… de aceea credem ca alte lumi erau mai bune, nu erau, doar ca nu vedeam noi La multi ani!
Povesti de Craciun
Afara totul era alb, ninsoarea acoperea totul, iar in casa mare cu ferestrele luminate e plina de copii care se alearga, sar, se imping, se lovesc si se ridica… alearga la fereastra si privesc fulgii mari, se fugaresc prin zapada, se trantesc si se ridica cu ochii rosii. La un moment dat in noapte se aude o masina, unul dintre ei, in carucior zboara prin zapada, mainile aproape ca nu i se vad din cauza vitezei cu care lopateaza,o zvarluga neagra pe albul zapezii care se plimba prin curte. La geam aparura zeci de perechi de ochi atrasi de necunoscuti. Masina se opri la poarta pentru o clipa, apoi portareasa le dadu drumul inauntru apoi se opri in fata intrarii: directorul iesi si incepu sa vorbeasca cu noii veniti:
-Si vreti sa le dati dumneavoastra personal? Sau cum Facem?
- Da, daca sunteti asa de bun.
Pe masura ce se apropiau de casa copiii fugeau spre salon: erau vreo 20 de spiridusi imbracati in pijamale se trageau de par, tipau unii la altii, apoi au dat buzna peste plasele pline curiosi: degeaba incerca supraveghetorul sa-i trimita mai incolo: NU, nu e voie acolo, avem musafiri, fiti respectuosi, apoi alerga dupa ei prin camera sa-i potoleasca: Linistiti-va, nu ma faceti de ras! dar copiii nu-l mai ascultau. Isi dadeau in petec.
- Va rog scuzati-i, mereu ii apuca atunci cand avem musafiri. Georgiana, Mariana, stati cuminti… Deci, cam ce ati avea pentru ei?
- In plasele astea sunt jucarii pentru cei mai mici, iar in astea sunt haine; pentru baietei si pentru fetite.
Baietelul in carucior ramase langa brad: asta e prea mare pentru tine, si asta ar fi bun pentru Bogdan. Una dintre femeile care venisera se apropie de el si-l intreba: ce ti-ai dori tu?
- O masinuta cu telecomanda…
- Si ce fel de masina ai vrea?
- Pai un Nissan, sau o masina cu rotile mai mari, un 4×4, sa aiba rotile mai mari sa treaca pe drum accidentat.
-Putem sa mai stam cu ei? intreba femeia pe director
- Desigur, hai in sufragerie.
- Eu trebuie sa plec, spuse unul din insotitori.
- Va conduc eu, se grabi Ionica, baiatul din scaunul cu rotile.
- Vrei sa o iei tu inainte?
- Nu, musafirii merg in fata, raspunse baiatul senin: asa e politicos.
- Da, ai dreptate rase barbatul, apoi deschise usa si-i facu loc sa treaca:
- Pot sa deschid eu usa la masina? intreba el repede vazand masina?
- Imi pare rau dar nu e masina mea, e Femeii aceleia cu care ai vorbit mai devreme…
-Aha, facu copilul si merse mai departe, se apropiau de poarta:
- SI cati ani ai?
- 15.
- Si ce-ti place sa faci? intreba barbatul nestiind ce sa-l intrebe
- Adica?
-Pai cu ce-ti ocupi timpul…
- A, pai iau jucariile de la ceilalti copii, care sunt stricate si le repar, pun beculete, roti, ce mai e nevoie. Este deschisa. Doar trageti de ea.
- Mersi, si … sarbatori fericite…
-Sarbatori fericite si dumneavoastra si multumim, ii raspunse copilul zambind.
Umbra pleca in noaptea neagra infasurandu-se in ger…
P.S. : Sarbatori fericite tuturor!
Memento pentru Libertate
Privi scaunul din colt, din dreapta: era inca gol, de 20 de ani era gol si nu indraznise inca sa-l ocupe… Locul acela gol il apasa ca o piatra: imaginile reveneau de fiecare data cand il privea: Erau pe strada, in toata multimea aia, strigau Libertate si alergau pe bulevard … El insistase sa se duca si ei, sa lupte pentru libertate, tara avea nevoie de ei… La un moment dat in fata s-a auzit zgomot de arme, multimea s-a oprit, injuraturi, huiduieli, apoi s-a tras… panica, s-au imprastiat toti in toate partile, el a fost luat de multime pe sus, iar celalalt, fratele lui, a ramas acolo… l-a strigat pe nume… dar in larma aceea nu-si putea auzi nici macar glasul. S-a trezit departe de Inter, undeva langa biblioteca…
Cand a ajuns inapoi acolo nu l-a mai gasit, doar sange… noroi, morti… dar fratele lui nu era acolo… inima incepu sa-i bata cu nadejde: poate ca totusi nu… poate ca mai era viu… Auzise ca i-au dus la spitale incepu sa bata din poarta-n poarta. Dar nimeni nu avea timp pentru el: raniti veneau din toate partile, doctorii erau asaltati, fugi plangand, pe strazi se lovea de oameni… Brusc revolutia nu mai era a lui, nu mai conta ce se intampla pe strada… ar fi vrut sa-i omoare pe toti: pe cei care au tras, pe cei care au fugit, pe cei care l-au ucis… Auzi apoi cantecele revolutionarilor si se intoarse: era totusi a lui: daca fratele sau a murit, cel putin sa nu moara in zadar, pentru o viata mai buna. Privi spre cer: Libertate! Fratele lui era acum liber, acolo sus… el trebuia sa fie liber aici.
Anii trecusera si el nu se simtea mai liber: auzise diferite zvonuri: ca revolutia fusese furata, ca nu a fost o revolutie, ca rusii l-au dat jos pe Ceausescu. Ii venea sa planga atunci cand vedea lucrurile din jur… de ce?
Astazi statea la masa, alaturi de o parte din cei de atunci si realiza ca revolutia a fost vie, chiar daca le-au furat-o la un moment dat, atunci revolutia a fost a lor!
Traiasca Romania Dodoloata!
Era frig, tarinile erau goale, cerul era alb, statea sa ninga, venise iarna in sfarsit, dar nu conta, asteptasem cu sufletul la gura, de cand au incetat tunurile sa traga, de cand au plecat nemtii de la noi. Auzisem tot felul de zvonuri, foile noastre fierbeau: cantecul lui Muresan pe strazile Vienei? apoi militari romani care mergeau spre Alba, Cluj, Oradea? Copiii stateau pe ulita la marginea satului si-i asteptau, cantau “Hora” lui Alecsandri, se jucau baza, ascunselea, se alergau pe lunca si se catarau in copacii inghetati, privind pana departe dupa steagurile romane, dar nu veneau. Apoi a picat bomba: Parlamentul Ungariei si-a proclamat independenta, teama crestea: la primarie steagul nemtesc fusese schimbat cu cel unguresc, dar in case pe pereti toti tineam tricolorul la icoane si ne rugam. Asteptam un semn: nu ne luasera pustile… Fratii nostri de peste munti luptasera 2 ani pentru unire, acum era randul nostru. Am luptat pentru ei, impotriva alor nostri, am murit pentru straini si acum nu eram in stare sa murim pentru noi si ai nostri? Pana cand intr-o zi era larma in strada: Eram liberi, in urma cu o saptamana: Ne-am rupt de Ungaria… ne chemau sa ne strangem la Alba Iulia. Sa ne alegem soarta. Toata lumea vorbea de unire, ziceau ca s-a intalnit domnul Maniu cu domnul Bratianu, ca regele ne asteapta acolo, sa aducem lume si steaguri. Am plecat cu mic cu mare, toti din sat, cu steaguri, cu cantari, taica-parintele canta Tatal Nostru si noi o data cu el, apoi: Pe-al nostru steag e scris unire si imnul parintilor nostri de la Pasopt si imnul Tarii… Pe drum ne intalneam cu oameni din alte sate, ne pupam si ne prindeam de gat. Eram cu totii frati. Cand am ajuns in sfarsit acolo, forfota, multime mare de oameni, in fata se plimbau de la o tribuna la alta si tineau cuvantari, cei din fata ne povesteau celor din spate ce se zicea, ne-am schimbat in hainele de sarbatoare, intre atatia frati frigul iernii se facuse cald, imi venea sa-i pup pe toti cei din jurul meu ca niste frati ce ne aflam. la un moment dat multimea a izbucnit ca unul: Au inceput sa agite steagurile se auzea din 100000 de piepturi: Romania! Unire! Mi se facuse pielea de gaina, simteam cum se ridica parul pe spinare, tremuram si lacrimile imi umpura ochii, nu ma mai simteam, cred ca am cazut. Unde esti tu Apostol, frate!? Sa ne vezi si sa te bucuri cu noi, cum suntem toti fratii un singur cor: Noi vrem sa ne unim cu Tara! Traiasca Romania Mare! Soarele rasarea din nou, mai cald si mai rosu pentru noi, pentru romanii ardeleni din Romania! Mi-am aruncat cusma si am strigat din baierile inimii: Traiasca Romania Dodoloata!
Noi vrem sa ne unim cu Tara!
Parada militara, carnati, fasole, mitinguri anticomuniste… Trista mostenire pentru un 1 in care nu prea multi mai stiu ce sarbatoresc: Sa mancam, sa bem, sa ne distram… si cam atat!
Se implinesc aproape 100 de ani de la acel moment istoric in care la Alba Iulia s-a hotarat unirea cu Tara. In care Maniu, Vaida-Voevod, Goga, Goldis…. si altii, e aproape un sacrilegiu ca nu-i amintesc pe toti. NU trebuie sa uitam ce s-a intamplat atunci, nu avem acest drept! Nu putem uita o unire scrisa cu sangele, cu pana si cu inima. Multi spun ca nu sunt mandri ca sunt romani, dar ce fac ei ca sa fie mandri? In zile ca acestea ar trebui sa stam si sa ne amintim care au fost idealurile celor care au facut unirea, si cat de departe suntem noi fata de ele. Acele idealuri sunt mostenirea noastra… Noi trebuie sa le ducem mai departe si sa tinem viu romanismul din noi.
1 decembrie! La multi ani!
Sa spun, sa nu spun ?
Azi e o zi mai speciala asa, mai capricioasa. A fost senin, un albastru cum rar vezi la sfarsit de noiembrie, dar toti copacii se pictau maro pana in varful frunzelor, stranse ca niste carlige in zgarcenia vremii. Am spus ca e capricioasa ziua asta: si dulce, azi am fost la targul de dulciuri, am mancat ciocolata belgiana si nuga italiana, mai acrisoara, cu tenta de kiwi. Si la urma nu e tot: tot azi s-a mai nascut si un copil, bine un copil pe care-l cunosc eu (fie vorba intre noi se nasc multi copii in fiecare zi, si nu-i mai stie nimeni pe toti)… dupa cum ziceam un copil cel mai capricios dintre toti, nu unul cu parul balai care rade la soare si-l face sa rasara, are parul negru si-i place sa rada si sa se joace, e “negativista dar nu nihilista” 
hmm… v-am avertizat ca e capricioasa… “Nu suport sa mi se faca multe intrebari,una dupa alta”: dar raspunde la ele fiindca e fata buna. Ar fi multe de spus… uneori simti ca stii un om de o vesnicie. Prietenie inseamna atunci cand poti sa suni pe cineva la orice ora, cand stai cu cineva de vorba pana dimineata, cand poti sa impartasesti cu cineva tacerea si sa nu te apese… Cand nu-l uiti chiar daca nu l-ai mai vazut demult, prietenie inseamna sa certi si sa ierti.
Acum la final dupa atata vorbaraie ma intreb: sa-i spun sau sa nu-i spun?
S-a prins ea si singura, uite-o cum citeste si rade… sau poate plange ca-si mai aduce aminte. Asta fiindca oamenii stiu… 
Acum du-te inapoi la joaca si razi cat e cerul senin, doar esti un copil:
