Iubire sau dragoste
Am scris multe despre iubire pe blogul asta, am incercat sa-i dau si o definitie… dar in seara asta am ramas blocat la o intrebare:
what’s the difference between te iubesc and dragostea both mean i love you, so I am confused. what is the difference?
Intrebare pusa de un american care incearca sa invete limba romana. Pana acum nu mi-am pus niciodata intrebarea asta… noi romanii le folosim aleator, care ne vine mai repede in minte… Iubire sau dragoste… Sunt sinonime, dar nu sunt identice ca si continut… probabil iubirea este termenul general, iar dragostea se refera doar la iubirea din cuplu, avem si cuvantul pasiune… Or fi romanii iubareti, dar cred ca exista un motiv pentru termeni diferiti… Intrebarea se pune: care-i diferenta?
Let’s do it
LET’S DO IT, ROMANIA!
Vrei o Romanie mai curata, mai civilizata si mai responsabila fata de mediu? A venit momentul in care aceasta dorinta devine realitate! Ecologizarea Romaniei se pune la cale!
Dupa modelul eston, “Let’s do it 2008”, proiect de curatare a intregii tari intr-o singura zi, ONG-urile de mediu din Romania, cetatenii romani, autoritatile romane si reprezentanti ai sectorului privat isi vor alatura fortele pentru ecologizarea Romaniei.
Estonienii ne-au aratat ca se poate: 10.000 tone de deseuri, 50.000 de voluntari, o singura zi: 3 mai 2008. They did it!
Daca vrei sa iei parte la acest proiect, pentru inceput da acest mesaj mai departe! Peste tot. In curand va fi gata website-ul oficial, de pe care vei afla noutatile, pe masura ce ele apar. Asadar, urmareste cu atentie mailurile cu subiectul: Ecologizarea Romaniei.
Din start iti spunem ca avem nevoie de cei mai talentati oameni in programare, orientare in spatiu, citirea hartilor, comunicare si PR, coordonare de voluntari (aici cautam oameni extrem de talentati, pentru ca vizam zeci de mii de voluntari), cat si agentii de presa, autoritati locale si centrale, operatori de salubritate, operatori de telecomunicatii, agentii de publicitate cat si persoane publice care sa sprijine cat de mult posibil acest demers.
Daca si tu crezi ca se poate, atunci “Let’s do it, Romania”!
Frustrati
De ce frustrat? Intrebarea e cum sa nu fii frustrat intr-o tara de frustrati? Voila:
Well saptamana asta sunt irascibil, lucrez in tura de noapte “fiindca o sa iau mai multi bani”, asa mi-a zis sefa… ceea ce se traduce : o sa muncesti mai mult ,ba, prostule! Si “o sa am mai mult timp”… da acum am 20 de ore pe zi ocazia sa fiu treaz.
Apoi imi cere contract de munca, sa intru in legalitate cica… Stau si ma gandesc: contract de munca… nu prea-mi trebuie mie contract de munca, adica sunt student, mai lucrez si eu vreo 2-3 luni si m-am carabanit… stii tu sesiune, licenta. 
Ei imi spun: Pai trebuie sa avem si noi un contract cu tine… sa platesti taxele. (Ptiu! ce noroc pe capul meu! Sa contribui la buget… gata fratilor! iese tara din criza…) Mai exista o posibilitate: sa faci contract de cesiune a drepturilor de autor. 
… -Ha? raspund eu semidoct? Ce inseamna aia? -Pai, inseamna ca o sa te duci cu o declaratie de venit la Administratia…. :-@ ca sa platesti taxele…(iar taxele… mai rau ca guvernul 
) -Aaa… bine fac eu! Si imi da o hartie s-o citesc si s-o semnez… ma uit eu pe ea… o citesc si zic lasa ca o semnez dimineata, cu capul limpede… de nesomn.
Azi dimineata sa ma duc acolo (noroc ca era aproape- 2 statii de tramvai de locul unde lucrez)… Merg cu tramvaiul, normal, se opreste tramvaiul la semafor – culoarea verde… 
WTF? s-au schimbat legile de circulatie peste noapte? Cand ma uit.. pe linia de tramvai vreo 3 masini asteptau sa se faca verde la ei (adica rosu la noi)… pfff… uite d-aia se blocheaza intersectiile noastre… In fine astept sa se puna rosu, sa treaca bizonii… Inca 3 minute din viata pierdute aiurea…
Ajung eu in sfarsit acolo… (m-am dus la 8 jumate ca atunci ies de la munca si atunci incepe programul alora) era ceasul 8:28… vreo 50 de oameni stateau planton in fata usii, asteptau sa se deschida… Fuck! Sa vezi ca stau 2 ore la coada. Ceasul 8:29… numaratoare inversa.. 5,4,3,2,1 si… se deschide: se reped romanii inauntru ca la cozonac… cand ce sa vad: coada se face la plati (scapai! rasuflu usurat) pe urma sa semnez si eu contractul, ca uitai.. pixuri p-acolo… daca au fost le-au luat altii inaintea mea. Ma aproprii de o batranica ce completa o foaie, sa-i cer si eu pixul 2 secunde pentru doua semnaturi: NU DAU CA ACUM COMPLETEZ EU! Zambesc si zic: (FMM) Dupa ce completati dumneavoastra! batranica : A da, bine! Asteapta… si ma uit eu la ea cum completeaza si astept: scoate buletinul, cauta prin geanta (pana acum completam de 2 ori) astepte, apoi mai cauta vreo 2 acte… ma uit: la ghiseul la care am treaba nu-i nimeni, hai c-oi cere acolo un pix, semnez imi pune stampila si gata(Hai sa mori tu?). Intru, ii spun de ce-am venit, si functionara ma ia: Declaratia 020… iesi si te duci prin stanga la ghiseul cutare. Hopa… e de naspa(de ce n-or tine declaratiile alea tot acolo?), si cum stiu ca de obicei trebuie mai multe (ma plimba proasta toata ziua, ca eu alta treaba n-am) o intreb ce-mi trebuie: zice pai declaratia, copie dupa buletin, dupa contract…. avem si xerox mai incolo, imi raspunde sec. Nu mai aveam bani, ca-i cheltuisem aseara, zic : m-oi duce dupa masa…
Pe drum ma gandeam la atitudinea functionarei: Inteleg ca functionar ca te acresti pe parcursul zilei, dar dimineata deja sictirit, nu e bine… Prea multi frustrati in tara asta… Ma gandeam ca tot vin alegerile, daca ma aleg astia, o sa iau -masuri antistres: dau lege: Sa si-o traga toti dimineata… pe urma, macar o ora-doua or sa fie si ei zambitori.
Noroc ca pe drum, la metrou am ascultat o melodie si mi-am revenit:
Il vedeti aici ca n-are embedul activat.
Noapte buna.
Bucuresti, Bucuresti, Bucuresti
Orasul meu Bucuresti… Astazi m-am plimbat prin mai multe locuri decat de obicei, am mers la Romana, la Universitate, la Gara, in Giulesti, Militari. Cate locuri atatea obiceiuri… Ce te izbeste in primul rand e aglomeratia, furnicarul de oameni, pe jos, in autobuz, in masini… Oameni ingandurati, oameni tristi, cu capul plecat, oameni care nu se uita in jur, oameni care se calca pe picioare, se imping si nu se mai uita in stanga sau dreapta. Pustani care se uita dupa fete, le fluiera, le pipaie, chitaristi care incearca sa scoata un ban, vanzatori ambulanti, afise lipite peste alte afise, altele rupte, hartii pe jos, gropi, claxoane, soferi care injura… nervi… stres.
E placut sa mergi la plimbare, fara nicio grija, sa observi oamenii, locurile… Dar oamenii din Bucuresti par tristi, nu prea vezi oameni zambind pur si simplu cand merg pe strada… Cladirile iar par triste, si in plus e un mozaic: in centru sunt cladirile vechi, inflorate care amintesc de vremea cand Bucurestiul era perla Rasaritului, apoi vin cladirile patratoase, gri, anonime construite la gramada pentru “oamenii muncii”, si in sfarsit cladirile noi, sclipitoare, inalte, cu geamuri, construite in ultimele spatii libere. IN ultima vreme au fost tot mai multe proteste privind constructia zgarie-norilor, salvarea spatiilor verzi…
Am multi prieteni si cunoscuti din alte orase care se plang de Bucuresti, spun ca este un oras urat, ca nu se simt bine aici… gasesc o multime de defecte, dar Bucurestiul este un oras trist, un oras bolnav si singur, chiar daca un furnicar de oameni il populeaza in fiecare zi, putinora dintre acestia chiar le pasa, majoritatea doar injura si trec mai departe, chiar arunca gunoaie pe jos, se bat, se imbrancesc, uratind chiar ei orasul…
Momentul in care…
Viata este doar o suma de momente diverse, momente in care te bucuri, in care privesti inainte, speri, si lupti, lupti cu toata fiinta ta pentru lucrul pe care il vrei, lucrul care crezi ca merita, momente in care indiferent cat de grea e lupta, indiferent cum si unde te loveste, continui sa strangi din dinti si sa mergi mai departe, sa crezi ca atata timp cat crezi e imposibil sa fii infrant.
Dar vine si momentul in care iti vine sa-ti bagi pula. Momentul acesta este momentul de eliberare, atunci cand dai reset, cand te cureti si esti in stare s-o iei de la capat. Nu, nu esti invins atunci cand le dai dracu pe toate, nu, nu esti nici pe departe, dimpotriva, atunci e momentul de eliberare totala, momentul in care eul incatusat se scutura de lanturi si e gata sa inceapa o noua lupta. O lupta pentru care e in stare de noi energii, o noua lupta care o sa-l striveasca, dar adevaratul castig e acela ca inca mai poate sa lupte, infrangerea adevarata vine dar daca renunta la lupta si se sinucide.Dimpotriva atunci cand se revolta spiritul rade.
El si ea 17
Florile de liliac raspandeau parfumul salbatic in tot parcul. Se plimba printre felinare, furat de ganduri, la un moment dat se opri si se aseza pe o banca, isi sprijini capul de spatar si ramase cu privirea incremenita la stele.
Ea: Nu ma asteptam sa te mai gasesc vreodata aici.
El(tresarind din somn) : A trecut ceva vreme… Simteam nevoia sa-mi limpezesc gandurile, iar aici m-am simtit mereu… ca acasa. Si tu? mai bantui inca prin locurile acestea?
Ea: Tu ai spus-o: Aici suntem acasa. Privi in jur: Nicaieri nu m-am destainuit ca aici… Si ce frumos a inflorit liliacul. Vantul incepu sa bata si pielea ei se increti. El o prinse usor de umeri acoperind-o cu o camasa.
El: S-a facut racoare acum. Ar fi trebuit sa te imbraci mai gros.
O stranse aproape involuntar la piept, o data cu apropierea simti cum vantul ii ravaseste parfumul, inchise ochii si trase aerul puternic in piept. Apoi ramasera asa tacuti, privind felinarele cum reflectau suprafata lacului. O mangaia lent pe spate, fara sa indrazneasca sa o priveasca, tacerea ramase ca un zid intre ei…
El: A trecut ceva timp de cand n-am mai fost pe aici.
Incerca sa rupa tacerea, ii dadu parul de pe frunte si sufla peste ochi… O stranse in brate, primind imbratisarea ei. Simti cum patrunde in el caldura, o parte din energia ei, dar in interiorul sau ramase un gol, ca o gaura neagra care-i rodea sufletul. Umple-mi golul te rog… intra in mine, lasa-ma sa te primesc…
Ea: Da… a trecut timpul. Am trecut si noi. E totusi ceva ciudat. Azi… azi ma simt ca inainte, parca m-am intors eu cea de odinioara…
Si-i acoperi gura cu un sarut. Ii mangaie buzele cu ale ei, apoi simti cum il trage ca intr-un vartej…
Send me an angel
Am cam chiulit in ultima perioada… de pe net in general… nu am plecat nicaieri, cel putin nu fizic, probabil cu mintea am fost prin multe locuri… pe unele le-am vazut pe altele nu, ca noi toti. Desi a venit vacanta am fost cred mai ocupat acum decat atunci cand aveam program fix… Poate m-am aglomerat fiindca n-am mai avut nevoie sa-mi organizez timpul si am crezut ca pot face mai multe, poate am incercat sa ma aglomerez si sa nu mai am timp sa ma gandesc la unele lucruri, poate ca am cautat altele in alta parte. Oricum aproape niciodata nu gasesti lucrurile acolo unde le cauti, de cele mai multe ori ele rasar unde nu te astepti…
Ce cautam cu toti pana la urma? Poate ca un inger, pe cineva care sa ne scoata din normalitatea bolnava.
That’s why I’m asking you: <object width=”425″ height=”344″><param name=”movie” value=”http://www.youtube-nocookie.com/v/SaWy2SNRMRA&hl=en&fs=1&”></param><param name=”allowFullScreen” value=”true”></param><param name=”allowscriptaccess” value=”always”></param><embed src=”http://www.youtube-nocookie.com/v/SaWy2SNRMRA&hl=en&fs=1&” type=”application/x-shockwave-flash” allowscriptaccess=”always” allowfullscreen=”true” width=”425″ height=”344″></embed></object>
Ploaia
Statea in fotoliu, cu palaria pe fata, odihnindu-si ochii in intuneric, aproape adormit, auzi zgomotul … ca un tropot, ploaia se strecura printre frunze. Se trezi, se apropie de fereastra… isi aprinse tigara, fumul ii invada plamanii, apoi bau din paharul de langa el, lichidul ii arse gatul si se opri in stomac aprinzadu-i plamanii… O privi cum doarme pe patul de langa el, apoi stranse ochii, ii simti inlacrimati, eliberand gandul:
