Să pretindem… (continuare …vicii)
Alesese un local din suburbie, modest, potrivit condițiilor sale; fiind singur într-o țara străină trebuia sa se strângă ca să se ajungă cu banii, asta fără să mai pună la socoteală cât cheltuise în ultima perioadă. Asta este întradevăr o curvă scumpă! Erau cuvintele cu care il lăsase să plece colegul său de apartament, care venise și el cu aceeași bursă si care îi era ca un frate, mai ales când erau acum singuri printre străini. Ce ai de gând cu ea? Chiar așa, ce am de gând cu ea?… se întrebă singur, retoric, în timp ce stătea la masă. Nu avea nicio idee sigură, niciun plan de viitor. El era student la științe politice, părinții lui, funcționari publici se bucuraseră enorm când a intrat la facultate, mai ales când a primit și bursa de studii în străinătate îl și vedeau diplomat, ambasador: du-te să mai cunoști și altă lume, că așa e bine, maică… Dar el se simțea oarecum depășit de situație, i se părea că lucrurile nu avansau atât de repede pe cât își dorea…. Asta rămâne de văzut… era deja de jumătate de an acolo și își prelungise șederea până la finalul anului universitar, apoi urma să se întoarcă-n țară unde îl aștepta licența, apoi masterul și în final un post în cadrul ministerului. O viață frumoasă, bine pusă la punct, construită pe baze solide… ușor de zis dar drumul nu era atât de drept pe cât se părea.
Zâmbi apoi când o văzu, nu știa de ce dar o așteptase cu inima îndoită, iar acum veni și-i întrerupse gândurile. Nu arăta rău deloc, de fapt nu arăta deloc ca o curvă: era machată decent, puțin rimel, și ruj, apoi avea o rochie roșie de satin care îi punea în evidență talia bine conturată, iar părul strâns în coc îi întregea imaginea. Era cu adevărat elegant, brusc se simțea inconfortabil în blugi și hanorac cum venise, nu se simțea pregătit pentru o asemenea apariție și localul i se părea acum îngust, întunecos și nepotrivit. Se ridică și-o ajută să se așeze la masă, ea îi zâmbește îngăduitor, iar el se așează la locul său stângaci și vădit stânjenit.
- Am venit cum m-ai rugat. deschise ea discuția.
- Da, răspunse el scurt savurând-o din priviri, apoi revenindu-și: ce dorești să bei?
- O cubată ar fi perfect, răspunse zâmbind.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………. Read the rest of this entry »
Wherever you’ll go…
Sunt momente in viata de nu vrei sa te desparti, oameni care chiar daca pleaca raman mereu cu tine, ii porti in gand si in toate.
So lately, been wondering,
Who will be there to take my place
When I’m gone, you’ll need love
To light the shadows on your face
If a great wave shall fall
It would fall upon us all
and between the sand and stone
Could you make it on your own
If I could, then I would
I’ll go wherever you will go
Way up high, or down low
I’ll go wherever you will go
And maybe, I’ll find out
The way to make it back someday
To watch you, to guide you
Through the darkest of your days
If a great wave shall fall
It would fall upon us all
Well then I hope there’s someone out there
Who can bring me back to you
If I could, then I would
I’ll go wherever you will go
Way up high, or down low
I’ll go wherever you will go
Runaway with my heart
Runaway with my hope
Runaway with my love
I know now, just quite how
My life and love might still go on
In your heart, in your mind
I’ll stay with you for all of time
If I could, then I would
I’ll go wherever you will go
Way up high, or down low
I’ll go wherever you will go
If I could turn back time
I’ll go wherever you will go
If I could make you mine
I’ll go wherever you will go
I’ll go wherever you will go
Adevar… sau minciuna
Am fost de mici invatati sa spunem adevarul, ca asa e frumos, ca asa e bine, ca asa vrea Doamne-Doamne, ca sa nu-ti creasca nasul de un cot, sau mai stiu eu ce inventie nascoceau parintii nostri pentru a ne impresiona sau speria. Daca atunci cand suntem mici, toti ne indeamna sa spunem adevarul, cand apare minciuna? La un moment dat, copil fiind faci o boacana si vrei sa scapi mai ieftin, sau sa nu fii prins si pedepsit, sau ca sa-ti cumpere in continuare mama jucaria mult visata, recurgi la minciuna.
Oamenii vor mereu sa afle adevarul, sau asa pretind de cate ori n-am auzit vorba asta: Vreau sa stiu adevarul! apoi reactia persoanei e negativa, retractara, critica si te intrebi de ce? doar i-ai dat ceea ce isi dorea: i-ai spus adevarul. Oare? dupa reactia lui iti dai seama de altceva: el nu era pregatit pentru acel adevar, de fapt iti spunea printre randuri: Spune-mi ca am dreptate! Mai are atunci rost sa-i spui adevarul? Este minciuna solutia? Dupa cum se spune minciuna are picioare scurte, in concluzie este intotdeauna o solutie temporara, pe care sa o folosesti ca sa pregatesti sau pana pregatesti persoana in cauza sa afle adevarul.
Ne place sau nu, desi traim intr-o lume care pretuieste adevarul, minciuna este mereu prezenta, de ce? fiindca reprezinta mereu o optiune cu un pret mai mic decat adevarul. Minciuna are rol de adaptare, minciuna te ajuta sa supravietuiesti uneori, sau iti da iluzia asta, fiindca o minciuna tese mereu una noua si s-ar putea ca intr-o zi sa nu mai stii cum sa scapi, asa ca pana la urma tot adevarul ramane solutia ideala .Nu poti spune mereu ceea ce gandesti, imaginati-va numai o lume in care oamenii si-ar citi gandurile: sa te auda profa ce parere ai despre ea ca ti-a dat un patru, sau batausul de care te temi cum il injuri in gand… Ar fi ciudat, ne-am simti goi, lipsiti de intimitate si de protectie. A nu se intelege ca fac apologia minciunii, sau ca o ridic in slavi, nu, e doar o problema des intalnita si practicata de majoritatea dintre noi. De ce? fiindca e practica atunci cand oamenii nu sunt pregatiti sa stie adevarul, sau cand nu suntem noi pregatiti sa-l spunem.
