Vanduta II

aprilie 9, 2009 at 12:10 am (nebunie, povesti, vicii) (animale, bani, bataie, clienti, club, droguri, durere, fete, sange, vanatai, vanzare, viol, virgina)

10 februarie S-a terminat, totul s-a terminat… viaţa mea s-a terminat, aseară. Prima noapte de muncă… coşmarul… Nu mai sunt eu, de astăzi nu mai sunt eu cea care eram ieri. Mai bine mă omorai tată… de fapt m-ai ucis, m-ai ucis când m-ai lăsat aici. Şi-au bătut joc de mine, iar eu nu am putut face nimic… m-am simţit ca o păpuşă de plastic… M-a dus la un club al lui, un club de noapte cu dansatoare, şi mi-a spus că eu o să servesc la mese, aşa cum mi-a promis, apoi mi-a întins o uniformă. Două zdrenţe: o bustieră care se strângea pe sâni, cu un decolteu adânc acoperindu-mi doar sfârcurile, apoi o fustă tot strâmtă în care abia puteam să mă mişc fără să mi se vadă chiloţii. Ca să completeze ţinuta mi-a mai dat nişte dresuri cu plasă şi nişte pantofi cu toc cui. M-am chinuit să mă obişnuiesc cu el şi înainte să încep mi-a spus: ţine minte, clienţii noştri sunt foarte importanţi, trebuie să se simtă bine, de aceea trebuie să fii amabilă cu ei şi să le vorbeşti frumos şi nu uita să zâmbeşti tot timpul.
În club era semiîntuneric şi mult fum, am început să tuşesc, dar apoi privirea lui Sorin m-a îndreptat spre prima masă, prima comandă, erau mese joase şi mult zgomot, aşa că a trebuit să mă aplec să aud ce zice, tipul picase fix cu nasul între sânii mei, iar în spate eram complet expusă… mă înroşisem toată, iar tipul mă privea încet, fără să se grăbească, cu un aer degajat. Apoi mi-a luat comanda. Aceeaşi scenă la fiecare masă la care mă duceam, simţeam în jurul meu mâini, care mă atingeau unele şters, parcă din greşeală, altele mai hotărâte, ţin minte că am început să fug ca să scap. Un client mi-a prins un sân în mână în timp ce încerca să-mi bage nota acolo. M-am ridicat cât am putut de repede, apoi un altul mi-a băgat mână între picioare şi încerca să-mi dea chiloţii la o parte… am sărit ca arsă şi i-am dat o palmă. Voiam să fug, să plec, să scap de toate acele mâini care se întindeau spre mine, dar una m-a prins de braţ, când m-am întors totul s-a înnegrit şi am simţit cum îmi ţiuie capul, era Sorin care m-a tras după el, m-a dus în faţa tipului să-mi cer scuze, apoi a făcut semn uneia dintre fetele de la bară să se apropie de cel pe care-l pălmuisem. M-a dus la etaj târându-mă ca pe o cârpă, m-am lovit de toate scările şi am simţit şi un gust sărat în gură… Îmi spărsese buza. Când am ajuns m-a lăsat jos, căzusem fără vlagă, apoi s-a întors spre mine şi mi-a spus:
- Curvă proastă, mă faci să-mi pierd clienţii! Şi acum a trebuit să-i ofer şi o tipă pe gratis, doar ca să-l împac.
- Dar m-a atins, a început să mă pipăie…. am ţipat încercând să mă ridic.
- Ei şi? Pentru asta sunt femeile, să fie atinse de bărbaţi. Nu eşti tu învăţată cu pula şi d-aia eşti aşa îndărătnică, dar te învăţ eu căţea ce eşti. Nu te teme că nu muşcă. Şi spunându-mi asta se apropie de mine descheindu-şi pantalonii. Era o matahală oribilă: negru, cu păr mult, des şi împuţit, maieul îi era îngălbenit pe la subţiori şi emana un miros greu de transpiraţie. Am vrut să mă dau în spate, dar m-a prins de păr, şi m-a trântit pe spate… mi-a tras fusta în sus şi mi-a dezvelit sânii… a început să-i pipăie dureros, să tragă de ei… era călare pe mine şi nu puteam să scap, doar mă smuceam, a mai venit o palmă mai grea decât prima: Stai dracului liniştită, nu ai unde să te duci…
- Te rog nu!… sunt virgină….
- Asta e problema ta, scăpăm imediat de ea. O bunăciune ca tine virgină atâta timp? e păcat să se irosească, şi râse zgomotos în timp ce-mi rupse chiloţii cu o mână lăsându-mă fără apărare. Mi-a depărtat picioarele cu o mână şi s-a împins în mine… simţeam că mă rupe, că mă taie cu fierăstrăul, mâna cu care mă apăsa pe coapse făcea să-mi trosnească oasele… mă doare.. mă dor toate… vreau să mor… şi-a bătut joc de mine… când a terminat… a terminat în gura mea… m-a forţat să înghit şi când am vomitat a râs… mi-a spus că o să mă obişnuiesc… NU VREAU! NU MAI VREAU să mă atingă nimeni şi nimic… vreau să mor, să fug, să scap de aici.
Mâine fug!… nu mă mai duc acolo în niciun caz… Îmi pare rău Vera, tată, sper să mă puteţi ierta.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
Iubita mea... ochii lui sticleau inexpresivi în întuneric, făcuse rost de o lanternă, acum citea noaptea, ziua era prea încărcată, cu îndatoririle zilnice, gardienii îşi impuseseră să le umple tot timpul cu activităţi cotidiene, adiacente, astfel încât să nu mai poată să-şi umple timpul cu gânduri sau acţiuni care pot duce la violenţă: fă ceva constructiv şi vei gândi pozitiv. Pe lângă bucătărie şi sală care deveniseră deja rutină zilnică avea acum de ales între diverse cercuri de dezvoltare a creativităţii şi reconversie profesională. Existau şi cursuri pentru deţinuţi, dar nu prezentau interes, se cufunda în atelierul de sculptură şi crea diverse forme în lemn. Uneori seara sub duş şi-ar fi dorit să înoate, să plutească inert… să treacă timpul mai repede… Iubita mea… sărmana, câte a îndurat, câte a pătimit… şi eu? Unde eram eu atunci? Ce-am făcut eu ca să-i fie mai bine? Ochii lui erau ficşi, întunecaţi, ca şi cum o cortină de ceaţă s-ar fi întins peste ei, tremura, simțea groază, greaţă, stomacul lui se strângea spasmodic, capul îi vuia de la fluxul de sânge care-i umplea creierii. Văzu sângele ieşind în sughiţuri prin gura lui mare, scârboasă… Am ajuns prea târziu, prea târziu ca s-o mai salvez. Zâmbetul ei trist plana deasupra lui… Simţea cum îl înăbuşă lacrimile, dorinţa, lipsa ei… atâta timp acolo, atâta timp fără niciun semn de la ea…. simţea că turbează, că i se termină aerul, că vrea să-i distrugă pe toţi ce-i din jurul lui, să-i taie, să-i macine, să-i toace… să vadă sângele cum curge… negru, gros, până umple totul, un roşu închis încleiat, cald care se scurge peste tot şi cuprinde totul fără scăpare.
15 ianuarie Am plecat cu Aris, câteva zile la mare, i-am spus că am nevoie de un suflu nou… să mă relaxez… s-a uitat îngrijorat la mine, dar cred că arăt groaznic fiindcă s-a schimbat şi el la faţă, m-a întrebat ce am păţit dar n-am putut să-i spun, doar plângeam şi i-am spus să mă scoată de acolo că nu mai rezist. Ne-am urcat în maşină şi am pornit… Se uita la mine ciudat, şi îmi părea atât de rău, fiindcă îl iubesc, dar acum nu mai suport să mă atingă… pielea mea, corpul meu,toate, ţipă când se apropie cineva…Acum e ciudat, de la o vreme nici nu se mai uită la mine, e mereu cu capul în pământ, fugit, nu mă mai bagă în seamă, parcă ceva s-a rupt între noi, ca şi cum nu mai e ce a fost, şi n-o să mai fie vreodată. Rareori îmi mai spune o vorbă, s-a închis în el… iar aseară, m-a privit cu ură… Mi-e frică, oare o şti ceva? O fi aflat? Ce o gândi? Ce o să facă atunci când o să afle?
(28 martie?) Negru, roşu, vânăt, gemete, plânsete… totul e negru, peste tot e miros de sânge şi suferinţă. Nu pot să mai văd, nu mai vreau să ştiu… Peste tot în jurul meu fete bătute, cu sângele pe faţă, cu vânătăi pe braţe, pe picioare pe coaste… Corul suferinţei… Unde sunt? Nu ştiu, totul în jurul meu e întunecat, doar o lumină intră prin fereastra strâmtă, suficient cât să văd feţele umflate de plâns, vinete şi pline de sânge. E ca o baracă, presupun. Suntem mai multe… ne ţin aici ca pe vite, mai vin din când în când şi ne iau pe câte una, sau mai multe: trei patru, ne duc într-o cameră luminată, acolo e Sorin, împreună cu alți trei tipi, uneori ne leagă la ochi, iar când ne dau legăturile jos mă ustură ochii, de la lumină. Se simte miros greu de transpirație și de sex… ne iau pe fiecare în parte și ne bat, țipă la noi, ne ceartă, acum nici nu mai înțeleg ce-mi spune sunt atât de obosită, la început a țipat la mine, că sunt o curvă proastă, că nu am cum să mă feresc de el că poate să mă găsească peste tot… Acum îmi amintesc… nu a fost mereu așa, o dată am avut altă viață, aveam o viață, aveam pe cineva care ținea la mine, cum îl chema?… Aris. Parcă așa, totul e în ceață, îmi vâjâie capul, e greu, am ochiul vânăt, mă dor nările de la mirosul de sânge, amestecat cu transpirația și toate celelalte lichide… Aris… Cine mai e Aris? A fost o dată. L-am iubit… și el… mă doare pieptul, l-am pierdut pentru totdeauna… de ce Doamne, de ce? cu ce ți-am greșit? Cum am ajuns aici? A, da… el, a venit el, și m-am bucurat că-l văd, că s-a întors, i-am sărit în brațe, îmi revenisem, mă ajutase enorm, dar m-a dat la o parte, m-a privit ciudat, cu ură, de fapt nu cu ură, nu era ură, nu era ură de mine, era teamă, ură pentru ei… În momentul acela s-a întors și a zis: Aici e, puteți s-o luați! Pe ușă au apărut cei trei bărbați, și Sorin, am rămas paralizată: ce însemna asta? Ce se întâmplase? S-a uitat la mine, mi-a tras o palmă: Vezi tu pe dracu! Căzusem, m-au luat pe sus, mă zbăteam, mi-au mai dat două în coaste, am leșinat, dar am văzut… L-am văzut plătindu-l pe Aris… m-a vândut! DE CE??? credeam că mă iubește, dar… m-a dat ca pe o zdreanță… ca pe un nimic. Credeam că l-au bătut, că l-au forțat, șantajat, dar nu… m-a vândut. Capul meu… Drogul încă nu a trevcut de tot… Ne bat, cu palmele, cu pumnii, cu picioarele, uneori și cu bâte, cred că am vreo câteva coaste rupte. Apoi ne leagă, ne droghează… și-au bătut joc de noi… E un coșmar, n-o să mai scap niciodată de aici. Nici nu mai știu ce mi-au făcut. După ce ne dopează totul se întunecă, e în ceață, aproape că nu mai simt nimic, sau simt, dar nu mai pot să mă mișc, nu mai am putere, nu-mi mai pasă, mâini, lovituri, ciupituri… când mă trezesc sunt deja înapoi aici,murdară de sânge, plină de spermă, am hainele zdrențe. Nici nu mai știu de cât timp nu ne-au mai spălat. Spun că vor să ne educe, să ne facă docile, ascultătoare… Dar o să mor, nu-mi mai pasă dacă trăiesc, nu mai vreau să trăiesc, mi-au luat tot. Vreau să mă spăl, vreau să stau liniștită, vreau să nu mă mai trezesc.