Ploaie
Era arsita, pamantul se crapase de sete… era moale si alb, se sfarama sub pasii care treceau peste el. Desert…
Se intinse pe pamant, in locul unde alta data ar fi fost iarba, privea copacii rupti, uscati… altadata ar fi fost padure. Isi intinse bratele si stranse in palma praful, apoi inchise ochii.
Era cald, soarele ardea astazi parca mai tare, apoi simti cum parul ii flutura pe frunte, peste ochi: vant? Intredeschise buzele… simti gustul de ploaie, apa dupa atata timp. Deschise ochii: norii se adunau pe cer, ploua cu stropi mari, calzi si reci. Nu s-a miscat, imprejur totul prindea viata: iarba rasarea verde prin gura neagra a pamantului, seva urca si copacii se inverzeau…
Stropii cadeau ca prin trupul lui, simtea doar racoarea, dar ploaia trecea prin el ca printr-un corp strain… lasa-ma pe mine sa fiu ploaia ta… Unde esti?
