Dorobantul
Amintiri din copilarie: O poezie de la gura sobei, nu stiu daca imi amintesc exact cum era, sper sa fie bine.
La Plevna zace intr-un sant
scaldat mai tot in sange
ranit de moarte un dorobant
razlet si singur plange
Dar el nu plange ca-i ranit
Ori sigur c-o sa moara.
Aici strain si parasit
un alt gand il doboara:
La piept el tine strans un steag,
De steag ii este frica
Zarind un turc umbland pribeag
Cum poate se ridica
Cu unghiile zgariind pamantul
Il trage peste steag grablind
Inabusindu-si plansul
Apoi slabit, iar cade-n sant,
Ofteaza lung si moare
Asta-i tot, un dorobant
E mai putin sub soare
![Po - [Explored]](http://static.flickr.com/7225/7260527994_23e4e5f04b_t.jpg "Po - [Explored]")
myki a zis,
august 11, 2009 la 6:45 pm
Salutare..
Gura sobei spui, ha?
Decembrie 1991.. am si eu astfel de amintiri..si mai am si poezia asa cum era scrisa in cartea ce mi-o daduse bunicamiu’.
P-atunci nu-ntelegeam de ce un pusti de clasa a 3-a tre’ sa invete astfel de poezii.
La Plevna zace intr-un şanţ
Scăldat mai tot in sânge,
Rănit de moarte un dorobanţ
răzleţ şi singur plânge.
Dar el nu plânge ca-i rănit
Sau pentru c-o să moară,
Aici străin si părăsit
Un alt chin îl doboară.
La pieptu-şi ţine strâns un steag,
De steagul lui i-e frica.
Zărind un turc umblând pribeag,
Cum poate se ridica.
Cu unghiile primprejur,
El scurma peste dansul
Cum poate ţărâna jur in jur,
Înăbuşindu-l plânsul.
Apoi slăbit, iar cade-n şanţ,
Suspina lung si moare!
Atâta-i tot! Un dorobanţ!
E mai puţin sub soare!
——
dioscoride a zis,
august 11, 2009 la 6:49 pm
Merci mult de corectura…
Dorobanțul « Ionel's Blog a zis,
octombrie 5, 2010 la 9:16 pm
[...] http://dioscoride.wordpress.com/2009/06/18/dorobantul/ [...]
ildy_03 a zis,
mai 10, 2011 la 1:33 pm
Imi puteti spune, va rog, cine a scris aceasta poezie.
Multumesc
dioscoride a zis,
mai 10, 2011 la 1:44 pm
Din pacate nu am reusit sa gasesc autorul pana acum.
ildy_03 a zis,
mai 10, 2011 la 3:07 pm
Pacat.
Mama mea imi recita mereu aceasta poezie si nici ea nu reusea sa isi aduca aminte.
Gianina a zis,
octombrie 5, 2011 la 7:03 pm
Ce amintiri frumoase am si eu cu poezia asta…
Nu stiu cine a scris-o. Mi-o spunea bunicul inainte de culcare. Aveam 10 ani cand a murit bunicul meu, acum am 40, dar poezia mi s-a intiparit in suflet.
fărătitlu | oni's a zis,
aprilie 13, 2012 la 8:57 am
[...] pe de rost de la 4 ani scrisoarea unei fetiţe, zdreanță, căţeluşul şchiop, gândăcelul, dorobanţul(care va rămâne cu siguranţă poezia mea de suflet, fiind cea pe care mi-o spunea de fiecare [...]