Balul

mai 10, 2011 at 1:49 pm (muzica, nebunie, povesti, vise) (abdomen, bal, bijuterii, buze, coapse, culori, dans, devora, el si ea, elita, eticheta, gat, gradina, onoare, privire, rochie, sani, sarut, seara, trup, vals)

Palatul a fost pregătit cu atenție pentru primirea oaspeților.  Salonul cel mic, de la intrare strălucea, în toate culorile; pe lângă candelabrul auriu, împodobit cu cristale fosforescente,  se lăsase dispoziție să fie aprinse și sfeșnicele aurite, cu câte trei brațe de pe stâlpii rotunzi, de marmură, care formau un coridor lung până la scări, despărțite în două aripi străjuite de o oglindă uriasă cât peretele.

Jos la ușa din sticlă, încadrată de doi lei masivi din piatră, stătea gazda, primindu-și invitații cu șampanie. Apoi domnii, îmbrăcați în fracul negru, pantalonii negri, pantofii negri din piele lacuita, papionul alb, vesta alba si camasa alba, cu guler papillon din pichet, însoțiți de doamne purtând rochii elegante, lungi, cu trene de mătase, împodobite cu dantele și fundițe și cu mănuși lungi și pălării cu pene, toate în culorile cele mai diverse: alb, roșu carmin, violet, galben pal,verde crud, crem, portocaliu… Dar cele care luau întradevăr ochii privitorilor erau bijuteriile, brățări din aur și argint, inele și cercei prinși cu briliante și pietre, coliere de perle, camee de argint, coliere

Intrând, invitații înaintau printre colonadele de marmură roșie până la scara din capătul salonului, pe unde se ajungea la sala mare de bal. Pereții acesteia aveau lambriu de mahon, iar tavanul era format din casete de lemn, împodobite cu foițe de aur, ferestrele mari cu toc de aur aveau draperii roșii, brodate cu fir, creând o barieră între lumina dinăutru și noaptea de-afară. Aici oaspeții păreau veșnic tineri, veșnic proaspeți. Vechile prietenii şi legături se refăceau pe măsura ce lista de invitați se umplea. Mereu se găsea cineva care să facă o recomandare, să aducă un suflu nou în grup. Un loc aparte îl ocupau ofițerii tineri ce se distingeau de ceilalți tineri prin uniforma de gală și medaliie de pe piept.

În diversele colţuri ale sălii se puteau vedea partidele formate în timp, prieteniile şi rivalităţile. Cine pe cine cunoştea, cine se căuta sau se evita. Începuse valsul vienez şi majoritatea tinerilor profitau de muzică pentru a invita la dans şi a se întreţine cu fetele pe care le curtau.   Unii erau mai exuberanţi, alţii mai retraşi, lângă o fereastră, doi bărbaţi vorbeau privind spectacolul de pe margine. Unul dintre ei era zâmbitor, degajat, celălalt privea suspicios împrejur în timp ce-i vorbea şoptit primului.

- Nu acum! N-ai şanse să reuşeşti.

- Dar nu ma cunoaşte, nu stie cine sunt!

Undeva lângă ei în partea dreaptă un alt bărbat cu cioc şi favoriţi negri curta o domnişoară, îmbrăcată într-o rochie lungă, rose din mătase, cu o trenă albă împodobită cu fundiţe, şi dantele. Tânăra zâmbea vădit flatată de avansurile tânărului, dar încă nu acceptase invitaţia acestuia.

- Îmi pare rău, domnule, dar domnişoara mi-a promis mie acest dans. Tânărul cel zâmbitor ajunsese între cei doi şi o luă elegant de mână pe fată şi se îndreptară spre ringul de dans.

- Cum vă permiteţi? îl întrebă tânăra indignată, în timp ce dansau.

- Să vă scap de domnul acela insistent… şi nedorit?

- Era un domn pe care mi l-au prezentat părinţii mei. Fiul cel mare al Maiorului Dumitraşcu, el însuşi locotenent, moştenitor al unor terenuri lângă Buzău, membru al Partidului Liberal, probabil viitor ministru. O partidă foarte bună…

- O partidă atât de bună pe care dumneavoastră vă pregăteaţi s-o refuzaţi…

- Nu voiam să refuz.

- Atunci sunteţi liberă să vă întoarceţi la admiratorul dumneavoastră, nu vă obligă nimic să dansaţi cu mine, şi slăbi mâna fără să-i dea drumul, şi nici ea nu opri dansul.

- … Dar mi-aţi pătat onoarea… răspunse după un moment de pauză.

- Accept recunoştinţa dumneavoastră pentru un om care s-a expus unui duel doar pentru a vă salva dintr-o situaţie care părea neplăcută.

- … Nu v-a cerut nimeni acest serviciu, îşi dădu seama că nu se gândise până atunci la eventualitatea duelului. … Nici măcar nu vă cunosc…

……………………………………………………………………………………

Dansul se schimbă dar, continuau să danseze…

- Mă scuzaţi, am obosit. Poate ar fi bine să ne aşezăm.

- Poate doriţi să schimbăm aerul, o plimbare prin grădină…

- Dumneavoastră atentaţi cu tot dinadinsul la onoarea mea.

- Dar deloc, aici este aerul foarte închis, din cauza mulţimii…

………………………………………………………………………………………………..

Se plimbau pe aleea grădinii, când simţi că ea începuse să tremure.

-Se pare că nu este suficient de cald pentru rochia aceasta, râse ea. Iar el fără să răspundă îşi dădu haina jos şi o trecu peste umerii ei, încercând s-o încălzească, mâinile lui urcară pe braţele ei spre umeri în efortul de a o încălzi. Mâinile se opriră un moment pe umerii ei, atingându-i părul, mâna lui urcă necontrolat pe gâtul ei, netezindu-i bărbia cu varful degetelor, ajungând în spatele urechii. Ea închise involuntar ochii, lăsându-și gâtul expus privirii lui flămânde. Înăuntrul ei se dădea o luptă: să plece sau să rămână. Trebuia să plece, educația ei, mândria, rațiunea îi spunea să plece cât mai repede, dar simțurile o paralizau mângâierii lui atât de plăcute.

-Sunteți prea încrezător nu vi se pare… Dar parcă el n-o asculta, n-o auzea. Doar privea hipnotizat. Carnea ei era atât de albă, de moale, de parfumată…. Îi simți aroma și nu se mai putu stăpâni. Puse brusc cealaltă mână în jurul taliei ei și o lipește de trupul lui încordat. Degetele lui se mișcă febril, intrând în carnea ei, trișând șireturile care-i încheiau corsetul. Nici el nu știe cum își face loc pe sub rochie care începe să cedeze strânsoarea, și nu-i rămâne decât să mângâie spatele gol, în timp ce buzele lui calde și umede se lipesc de gâtul ei, sârutând-o, mușcând-o.  Simte mâna ei rece cum alunecă ușor pe ceafa lui mângâindu-l și ea cu vârfurile degetelor. Cealaltă mână a lui îi explora abdomenul, moale, când mâna ei îl îndeamnă să urce. Cuprinse sânul tare, plin, în mână și începu să-l frece cu palma, jucându-se cu sfârcul întărit între buricele degetelor.

Apoi ea avu brusc un moment de luciditate pentru că încercă să se tragă din brațele sale, dar era prea întărâtat ca s-o mai lase, continua să-i devoreze gâtul cu buzele uneori întârâtându-i pielea cu dinții. Iar brațele lui o trăgeau energic înspre el. Ar fi putut să țipe… Dacă țipa l-ar fi prins și totul ar fi fost pierdut… Dar las-o s-o facă dacă asta vrea…

Se opri pentru o clipă și se uită în ochii ei, părea mai mult excitată decât speriată, apoi o trase într-un loc ferit de lumină, lipind-o de un zid, continuă să se joace cu pielea ei albă, simțea cum carnea ei se strânge în fiori la atingerea lui, și continuă să deseneze cu degetele pe trupul ei, pe sâni, apoi pe abdomen în jurul buricului, înspre picioarele ei. Buzele lui se strânseră în jurul sfârcului chinuindu-l, mușcându-l, sugându-l. Când mâna îi atinse coapsa picioarele ei se strânseră, dar nu se mai dădu în spate, iar curând degetul lui simți dantela caldă, umedă care-i acoperea carnea, trecu de ea și simți cum pulsa în ritmul impus de el, ezitând să penetreze locul, se mulțumi deocamdată doar să se plimbe peste vulva ei, care începuse să se miște căutându-l. Mâinile ei erau prinse febril de el, se plimbau pe brațele și pe pieptul lui dezgolit. Simțea cum crește pulsul și pielea ia foc, totul se precipita, închisese ochii nemaiputând rezista,  tremuratul îi tăie picioarele, asa ca in momentul in care isi revenea in fire se trezi in genunchi.