Intuneric

iunie 7, 2011 at 12:21 am (Joc, muzica, nebunie, vise) (el si ea, vise, zambet)

Ajunse acasa. Toate luminile stinse. Nu era nimeni. Arunca cheile pe noptiera, apoi, obosit, se tranti pe fotoliu si ramase in visare urmarind formele pe care vantul le desena pe tavanul sau cu umbrele copacilor. Cumva linistea il agasa, intunericul ii patrundea prin retina pe sub piele si se plimba prin vasele de sange prin tot corpul… nu mai avea stare, se ridica, aprinse becul de la veioza apoi cauta agitat prin colectia de CD-uri… ceva… Mozart… Brahms… Rahmaninov… Se duse la bar, deschise toate sticlele fara sa se hotarasca. In sfarsit isi aprinse o tigara si elibera rotocoale de fum catre increngatura de umbre care-si gasise loc pe tavanul sau.

Vazu pe birou poza ei, se apleca si o ridica, urmand cu degetul trasaturile fetei. Ochii ei straluceau sinceri si impreuna cu zambetul ii dadeau un aer diafan, ca si cum ar fi fost din alta lume: “Tu ai trei zambete: unul de zi, pe care-l porti mereu in poseta si-l afisezi cand te intalnesti cu diversi, zambetul ludic, pe care-l afisezi atunci cand faci pe misterioasa si te joci, sau cand esti interesata de ceva, sau mai ales de cineva, care incita si invita… care-mi fierbe sangele si imi soarbe mintile, si mai e al treilea zambet, cel adevarat, pe care-l oferi doar celor cu care-ti imparti emotiile, zambetul cel mai sincer, care-ti lumineaza chipul si intregeste.”

- Esti varza…  Se intoarse… era pe pat, razand. Statea pe spate, sprijinta in coate, doar o suvita rebela se ratacise pe unul dintre sani. Unul dintre genunchi ii obtura privirea, dar zambetul ei pervers ii atragea privirea, ca intr-un labirint care se invarteste la infinit si-l soarbe inauntru. Se arunca catre ea, ii prinse capul in maini, o trase de par si-o lasa pe spate, se uita in ochii lui si radea, iar rasul ii rasuna in urechi… o musca de buze, savurandu-le cu ale lui, o apuca cu dintii, isi trecu limba peste ele. Degetele lui se opreau in carnea ei si cautau traseele cunoscute. Apoi limba ii cobori spre gat, in locul unde se imbina cu capul, limba lui se juca desenand forme si semne…. mainile ii cuprinse sanii rotunzi si grei, ii cantari, ii seduse cu buricele degetelor iar apoi ii stranse de sfarcuri facand-o sa geama. O trase spre el, privind-o in ochi cu sete, aproape orb. O trase de par, iar ea inchise ochii asteptandu-l s-o cuprinda, sa-i simta mainile lunecand ca niste serpi de foc pe spate, pana pe coapse.

Cand limba lui o atinse tresari ca arsa, incercand instinctiv sa-si fereasca bazinul, dar mainile lui o trasera puternic spre el, neavand putere sa se opuna se abandona in bratele lui, buzele lui o sorbeau, ii simtea buzele si dintii devorand-o, iar limba lui era in interiorul ei…   tot ce putea sa faca era sa se zbata. Ii simti unghiile pe spate, iar n-o sa-ti aduci aminte, isi spuse, dar continua, manat mai tare, parca de mainile ei. Se rostogolira pe marginea patului: piele pe piele, parfumuri, gusturi, ea tremura in bratele lui.

Cearceaful era ud, cand ii striga numele…