Masca
Muzică. Muzică peste tot: se strecoara printre canaturile cladirilor, printre colonade de marmura neagra, rosie, alba, printre oamenii care se inghesuie sub felinare, si curge. Curge încet peste ape, o data cu stropii de ploaie, purtati in oras de canale. Orasul e un labirint de muzica si masti care fug.
Se misca rapid, se pierd in noapte, unduite pe valuri, se suie-n gondole si se strang catre San Marco la adunare: Lumini cu aur si diamante, matasuri cu pene si dantele, parfumuri tari cu rasete si cantece.
Puteam sa vad doar culori, fara forme, nu era nimic clar in ansamblul acela: rochii vaporoase, corsete dantelate, masti sclipitoare, cavaleri cu peruci, arlechini in stofe si pantaloni bufanti. Eram ca o marioneta manevrata de un papusar invizibil: membrele mele se miscau dar propriul corp mi se parea strain.
Trupuri fierbinti se lipeau de mine, brate mi se agatau de gat si parfumuri imi jucau aburinde in creier. Buze crapate, umede se deschid sa ma inghita… Intr-un colt doi ochi adanci si tulburi de culoarea marii imi atrag privirile, o clipa. Apoi masca dispare dupa o coloana. Ma departez de bratele care ma strangeau, fac cativa pasi si o alta silueta se lipeste de mine, o masca neagra, brodata cu aur, o rochie de brocart, rosie, un parfum puternic de iasomie si un manunchi de bucle blonde ce se ghiceau pe sub masca. Dansam, iar sanii ducesei se strang tot mai aproape de mine si degetele lungi imi mangaie gatul; ma las purtat de muzica si o strang, acoperind cu buzele lacome gatul alb, cand simt o sageata. Ma intorc si vad iar masca cea rosie disparand dupa un zid. Incerc sa ma iau dupa ea, dar disparuse fara urma. O pereche de maini mi se insinueaza pe spate si alta silueta se pierde in bratele mele, inspir parfumul de mosc si mainile mele aluneca pe sub rochie, pe piciorul gol. Cu coada ochiului vad iar stafia in mijlocul multimii. Cand isi da seama ca am vazut-o iar, fuge. Dar de data aceasta reusesc sa ma strecor prin multime dupa ea. Sunt aproape s-o prind, dar mereu imi scapa printre degete. La fiecare colt dupa care dispare, imi pare ca se opreste dinadins si se uita in ochii mei, adanc, facandu-ma sa tremur.
Inainte sa fuga dupa ultimul colt reusesc s-o prind de rochia de voal, o apuc de brat, o trag spre mine si simt puternic parfumul de regina noptii care o inconjura. Se uita la mine si zambeste provocator, incitant, simt impulsul sa-i strivesc buzele cu gura. Privirea ei imi tulbura toata fiinta, ca o simfonie cunoscuta, dar uitata in valmesul vietii. Se zbate cand ma lupt sa o aduc mai aproape de mine, apoi se linisteste si continua sa ma priveasca cu ochii mari, sfidatori. Simt un imbold sa-i scot masca, sa vad ce se afla dedesubt.
Cand m-am trezit eram ud leoarca si respiram greu privind tavanul innegrit.
Desene animate online a zis,
septembrie 12, 2011 la 12:47 pm
Felicitari pentru site. Ati castigat un cititor.
Oliver a zis,
septembrie 13, 2011 la 1:23 am
Trupuri fierbinti se lipeau de mine, brate mi se agatau de gat si parfumuri imi jucau aburinde in creier. Buze crapate, umede se deschid sa ma inghita… Intr-un colt doi ochi adanci si tulburi de culoarea marii imi atrag privirile, o clipa. Apoi masca dispare dupa o coloana. Ma departez de bratele care ma strangeau, fac cativa pasi si o alta silueta se lipeste de mine, o masca neagra, brodata cu aur, o rochie de brocart, rosie, un parfum puternic de iasomie si un manunchi de bucle blonde ce se ghiceau pe sub masca. Dansam, iar sanii ducesei se strang tot mai aproape de mine si degetele lungi imi mangaie gatul; ma las purtat de muzica si o strang, acoperind cu buzele lacome gatul alb, cand simt o sageata. Ma intorc si vad iar masca cea rosie disparand dupa un zid. Incerc sa ma iau dupa ea, dar disparuse fara urma. O pereche de maini mi se insinueaza pe spate si alta silueta se pierde in bratele mele, inspir parfumul de mosc si mainile mele aluneca pe sub rochie, pe piciorul gol. Cu coada ochiului vad iar stafia in mijlocul multimii. Cand isi da seama ca am vazut-o iar, fuge. Dar de data aceasta reusesc sa ma strecor prin multime dupa ea. Sunt aproape s-o prind, dar mereu imi scapa printre degete. La fiecare colt dupa care dispare, imi pare ca se opreste dinadins si se uita in ochii mei, adanc, facandu-ma sa tremur.
+1
Jad. a zis,
decembrie 28, 2011 la 1:45 am
:X … ca intotdeauna!