Diverse
In ultima vreme am fost mai mult absent, dar sa spunem ca faptul ca mi-am schimbat locul de munca si implicit modul de viata nu prea mai am timp de blog si s-a cam pus praful. Dar ma bucur ca ceea ce am scris si scriu place. Asta-seara am primit o distinctie: Superior Scribbler Award. Un premiu primit “pentru imaginatia si iubirea pe care o depun pentru fiecare articol in parte”. Sunt onorat ca v-ati amintit de un “batran prafuit” si va multumesc cu aceasta ocazie. Si pentru ca trebuie ca in buna traditie a bloggerilor, sa-l dau mai departe, o sa nominalizez, niste persoane cu talent deosebit: O copila pentru ca datorita ei am ajuns printre voi, si am cunoscut pe o parte dintre voi, fiindca a scris mereu ce a simtit, fiindca mi-a trezit imaginatia cu diverse ocazii si m-a impins de la spate sa scriu: Scrie, scrie, scrie! Apoi o prietena pe care am cunoscut-o aici, care scrie foarte frumos si care viseaza, visul este cel mai important, nu incetati sa visati. Apoi inca cineva care scrie din suflet, pentru suflete. In final, avem aparent un premiu “post-mortem”, daca se poate spune asa, pentru un blogger care avea o imaginatie bogata.
Memento pentru Libertate
Privi scaunul din colt, din dreapta: era inca gol, de 20 de ani era gol si nu indraznise inca sa-l ocupe… Locul acela gol il apasa ca o piatra: imaginile reveneau de fiecare data cand il privea: Erau pe strada, in toata multimea aia, strigau Libertate si alergau pe bulevard … El insistase sa se duca si ei, sa lupte pentru libertate, tara avea nevoie de ei… La un moment dat in fata s-a auzit zgomot de arme, multimea s-a oprit, injuraturi, huiduieli, apoi s-a tras… panica, s-au imprastiat toti in toate partile, el a fost luat de multime pe sus, iar celalalt, fratele lui, a ramas acolo… l-a strigat pe nume… dar in larma aceea nu-si putea auzi nici macar glasul. S-a trezit departe de Inter, undeva langa biblioteca…
Cand a ajuns inapoi acolo nu l-a mai gasit, doar sange… noroi, morti… dar fratele lui nu era acolo… inima incepu sa-i bata cu nadejde: poate ca totusi nu… poate ca mai era viu… Auzise ca i-au dus la spitale incepu sa bata din poarta-n poarta. Dar nimeni nu avea timp pentru el: raniti veneau din toate partile, doctorii erau asaltati, fugi plangand, pe strazi se lovea de oameni… Brusc revolutia nu mai era a lui, nu mai conta ce se intampla pe strada… ar fi vrut sa-i omoare pe toti: pe cei care au tras, pe cei care au fugit, pe cei care l-au ucis… Auzi apoi cantecele revolutionarilor si se intoarse: era totusi a lui: daca fratele sau a murit, cel putin sa nu moara in zadar, pentru o viata mai buna. Privi spre cer: Libertate! Fratele lui era acum liber, acolo sus… el trebuia sa fie liber aici.
Anii trecusera si el nu se simtea mai liber: auzise diferite zvonuri: ca revolutia fusese furata, ca nu a fost o revolutie, ca rusii l-au dat jos pe Ceausescu. Ii venea sa planga atunci cand vedea lucrurile din jur… de ce?
Astazi statea la masa, alaturi de o parte din cei de atunci si realiza ca revolutia a fost vie, chiar daca le-au furat-o la un moment dat, atunci revolutia a fost a lor!
Traiasca Romania Dodoloata!
Era frig, tarinile erau goale, cerul era alb, statea sa ninga, venise iarna in sfarsit, dar nu conta, asteptasem cu sufletul la gura, de cand au incetat tunurile sa traga, de cand au plecat nemtii de la noi. Auzisem tot felul de zvonuri, foile noastre fierbeau: cantecul lui Muresan pe strazile Vienei? apoi militari romani care mergeau spre Alba, Cluj, Oradea? Copiii stateau pe ulita la marginea satului si-i asteptau, cantau “Hora” lui Alecsandri, se jucau baza, ascunselea, se alergau pe lunca si se catarau in copacii inghetati, privind pana departe dupa steagurile romane, dar nu veneau. Apoi a picat bomba: Parlamentul Ungariei si-a proclamat independenta, teama crestea: la primarie steagul nemtesc fusese schimbat cu cel unguresc, dar in case pe pereti toti tineam tricolorul la icoane si ne rugam. Asteptam un semn: nu ne luasera pustile… Fratii nostri de peste munti luptasera 2 ani pentru unire, acum era randul nostru. Am luptat pentru ei, impotriva alor nostri, am murit pentru straini si acum nu eram in stare sa murim pentru noi si ai nostri? Pana cand intr-o zi era larma in strada: Eram liberi, in urma cu o saptamana: Ne-am rupt de Ungaria… ne chemau sa ne strangem la Alba Iulia. Sa ne alegem soarta. Toata lumea vorbea de unire, ziceau ca s-a intalnit domnul Maniu cu domnul Bratianu, ca regele ne asteapta acolo, sa aducem lume si steaguri. Am plecat cu mic cu mare, toti din sat, cu steaguri, cu cantari, taica-parintele canta Tatal Nostru si noi o data cu el, apoi: Pe-al nostru steag e scris unire si imnul parintilor nostri de la Pasopt si imnul Tarii… Pe drum ne intalneam cu oameni din alte sate, ne pupam si ne prindeam de gat. Eram cu totii frati. Cand am ajuns in sfarsit acolo, forfota, multime mare de oameni, in fata se plimbau de la o tribuna la alta si tineau cuvantari, cei din fata ne povesteau celor din spate ce se zicea, ne-am schimbat in hainele de sarbatoare, intre atatia frati frigul iernii se facuse cald, imi venea sa-i pup pe toti cei din jurul meu ca niste frati ce ne aflam. la un moment dat multimea a izbucnit ca unul: Au inceput sa agite steagurile se auzea din 100000 de piepturi: Romania! Unire! Mi se facuse pielea de gaina, simteam cum se ridica parul pe spinare, tremuram si lacrimile imi umpura ochii, nu ma mai simteam, cred ca am cazut. Unde esti tu Apostol, frate!? Sa ne vezi si sa te bucuri cu noi, cum suntem toti fratii un singur cor: Noi vrem sa ne unim cu Tara! Traiasca Romania Mare! Soarele rasarea din nou, mai cald si mai rosu pentru noi, pentru romanii ardeleni din Romania! Mi-am aruncat cusma si am strigat din baierile inimii: Traiasca Romania Dodoloata!
Noi vrem sa ne unim cu Tara!
Parada militara, carnati, fasole, mitinguri anticomuniste… Trista mostenire pentru un 1 in care nu prea multi mai stiu ce sarbatoresc: Sa mancam, sa bem, sa ne distram… si cam atat!
Se implinesc aproape 100 de ani de la acel moment istoric in care la Alba Iulia s-a hotarat unirea cu Tara. In care Maniu, Vaida-Voevod, Goga, Goldis…. si altii, e aproape un sacrilegiu ca nu-i amintesc pe toti. NU trebuie sa uitam ce s-a intamplat atunci, nu avem acest drept! Nu putem uita o unire scrisa cu sangele, cu pana si cu inima. Multi spun ca nu sunt mandri ca sunt romani, dar ce fac ei ca sa fie mandri? In zile ca acestea ar trebui sa stam si sa ne amintim care au fost idealurile celor care au facut unirea, si cat de departe suntem noi fata de ele. Acele idealuri sunt mostenirea noastra… Noi trebuie sa le ducem mai departe si sa tinem viu romanismul din noi.
1 decembrie! La multi ani!
Let’s do it
LET’S DO IT, ROMANIA!
Vrei o Romanie mai curata, mai civilizata si mai responsabila fata de mediu? A venit momentul in care aceasta dorinta devine realitate! Ecologizarea Romaniei se pune la cale!
Dupa modelul eston, “Let’s do it 2008”, proiect de curatare a intregii tari intr-o singura zi, ONG-urile de mediu din Romania, cetatenii romani, autoritatile romane si reprezentanti ai sectorului privat isi vor alatura fortele pentru ecologizarea Romaniei.
Estonienii ne-au aratat ca se poate: 10.000 tone de deseuri, 50.000 de voluntari, o singura zi: 3 mai 2008. They did it!
Daca vrei sa iei parte la acest proiect, pentru inceput da acest mesaj mai departe! Peste tot. In curand va fi gata website-ul oficial, de pe care vei afla noutatile, pe masura ce ele apar. Asadar, urmareste cu atentie mailurile cu subiectul: Ecologizarea Romaniei.
Din start iti spunem ca avem nevoie de cei mai talentati oameni in programare, orientare in spatiu, citirea hartilor, comunicare si PR, coordonare de voluntari (aici cautam oameni extrem de talentati, pentru ca vizam zeci de mii de voluntari), cat si agentii de presa, autoritati locale si centrale, operatori de salubritate, operatori de telecomunicatii, agentii de publicitate cat si persoane publice care sa sprijine cat de mult posibil acest demers.
Daca si tu crezi ca se poate, atunci “Let’s do it, Romania”!
La pasti
La Pasti – George Toparceanu
Astazi in sufragerie
Dormitau pe-o farfurie
Necajite si manjite
Zece oua inrosite.
Un ou alb abia ouat
Cu mirare le-antrebat
“- Ce va este fratioare
Ce va doare?
Nu va ninge
Nu va ploua
Stati gatite-n haina noua
Parca, Dumnezeu ma ierte
N-ati fi oua…”
“- Suntem fierte!”
Zise-un ou rotund si frez
Langa pasca cu orez.
Si schimbandu-si brusc alura,
Toate-au inceput cu gura:
“- Pan’ la urma tot nu scap”
“- Ne gateste de parada”
“- Ne ciocneste cap in cap
Si ne zvarle coaja-n strada”
“- Ce rusine! Ce dezastru!
Preferam sa fiu omlet”
“- Eu, de m-ar fi dat la closca,
As fi scos un pui albastru”
“- Si eu unul violet”
“- Eu mai bine-ar fi sa tac
Asa galben sunt, ca-mi vine
Sa-mi inchipui ca pe mine
M-a ouat un cozonac!”
Ca atat de mult a iubit…
“Ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat a dat pe singurul Sau Fiu, ca oricine crede in el sa nu piara si sa aiba viata vesnica.” Acesta este cred cel mai tulburator, cel mai important verset din Biblie. Este esenta si punctul de plecare a Bibliei si a crestinatatii: iubirea fata de aproape, sacrificiul suprem. Credinta in Hristos este despre iubire.
Am vazut aseara un film despre Iisus. Cel mai important moment al acestor filme este desigur momentul Patimilor si al rastignirii. Multi l-au acuzat pe Mel Gibson de faptul ca filmul sau este excesiv de crud, unii au lesinat, altii au facut infarct. De ce? Au fost atatea filme cu mai mult sange, se intampla mai multa cruzime in fiecare zi in jurul nostru. Dar lumea uita ca scopul acestor filme nu este acela de spectacol. Intradevar, in acea vreme era un spectacol, se aduna lumea sa vada cum erau rastigniti, cum erau pedepsiti criminalii. Lumea are un simt ciudat al macabrului. Dar astazi filmele acestea au si un alt scop. Iti amintesc ce sarbatorim, ce s-a intamplat, de ce s-a intamplat. Pentru ce a fost prins si rastignit? pentru noi, pentru ceea ce am facut noi si continuam sa facem. Lumea uita, dar cand vezi imaginile acelea stai o clipa si te intrebi: El a facut asta pentru mine… eu ce am facut pentru El in ultima vreme. Credinta noastra, educatia noastra religioasa se bazeaza pe dictonul: fii bun si o sa fii rasplatit, pacatuieste si vei muri, vei arde in chinuri. Unde e mesajul iubirii? unde mai e iubirea? Atunci cand iubesti pe cineva daruirea oricat e de mare nu reprezinta un sacrificiu, cred ca asta e cu adevarat mesajul pe care trebuie sa-l primim. Cum il iubesti pe Dumnezeu? Ducand o viata morala, respectandu-i pe cei din jurul tau si dedicandu-I momente din viata ta. Pasti fericit.
Artizan Nature
Lume, lume, in Bucuresti s-a deschis sezonul targurilor, ca doar e primavara, pentru toti cei interesati saptamana aceasta avem:
![Po - [Explored]](http://static.flickr.com/7225/7260527994_23e4e5f04b_t.jpg "Po - [Explored]")
