Ce este iubirea?
Am vazut ca multi au pus intrebarea asta pe bloguri, si poate ca am pus intrebarea gresit… poate ca nu are raspuns. Poate ca intrebarea mai potrivita este: cum ne comportam noi cand iubim, cand credem ca iubim, cand ne atasam de cineva? Cum stim ca iubim pe cineva?
Ati observat ca atunci cand te intereseaza cineva, incepi sa te gandesti din ce in ce mai mult la ea? Incepi sa te intrebi ce-i place, ce nu-i place, incerci sa gandesti ca ea, te schimbi chiar, elimini lucrurile care-o fac sa se simta prost, sa fie incomfortabil. Apoi vrei s-o faci partasa la toate lucrurile frumoase din viata ta, te simti implinit in fiecare moment pe care poti sa-l imparti cu ea. Simti ca atunci cand ii daruiesti ceva si-i vezi zambetul de pe buze, simti ca inima ta se umple si te simti ca si cum ai fi primit cel mai mare cadou, si l-ai primit fiindca ai facut-o fericita.
Apoi mai e si pasiunea care te face s-o doresti pentru tine, care te face sa tremuri cand esti langa ea, care te face s-o pastrezi pentru tine, care este ca un glas din interior.. 
Atunci cand iubesti pe cineva vrei sa-l protejezi, vrei sa-l stii ferit de toate problemele, vrei sa fii parte din viata lui, vrei sa fii umarul pe care se pleaca,
Dar este pasiunea, este dependenta, este obsesia, este grija… pot fi toate acestea iubire? Eu cred ca pot fi numai atunci cand sunt toate impreuna. Pana la urma iubire este atunci cand cineva din preajma ta intra in universul tau si devine o parte din tine, dar ramane altcineva.
Ca atat de mult a iubit…
“Ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat a dat pe singurul Sau Fiu, ca oricine crede in el sa nu piara si sa aiba viata vesnica.” Acesta este cred cel mai tulburator, cel mai important verset din Biblie. Este esenta si punctul de plecare a Bibliei si a crestinatatii: iubirea fata de aproape, sacrificiul suprem. Credinta in Hristos este despre iubire.
Am vazut aseara un film despre Iisus. Cel mai important moment al acestor filme este desigur momentul Patimilor si al rastignirii. Multi l-au acuzat pe Mel Gibson de faptul ca filmul sau este excesiv de crud, unii au lesinat, altii au facut infarct. De ce? Au fost atatea filme cu mai mult sange, se intampla mai multa cruzime in fiecare zi in jurul nostru. Dar lumea uita ca scopul acestor filme nu este acela de spectacol. Intradevar, in acea vreme era un spectacol, se aduna lumea sa vada cum erau rastigniti, cum erau pedepsiti criminalii. Lumea are un simt ciudat al macabrului. Dar astazi filmele acestea au si un alt scop. Iti amintesc ce sarbatorim, ce s-a intamplat, de ce s-a intamplat. Pentru ce a fost prins si rastignit? pentru noi, pentru ceea ce am facut noi si continuam sa facem. Lumea uita, dar cand vezi imaginile acelea stai o clipa si te intrebi: El a facut asta pentru mine… eu ce am facut pentru El in ultima vreme. Credinta noastra, educatia noastra religioasa se bazeaza pe dictonul: fii bun si o sa fii rasplatit, pacatuieste si vei muri, vei arde in chinuri. Unde e mesajul iubirii? unde mai e iubirea? Atunci cand iubesti pe cineva daruirea oricat e de mare nu reprezinta un sacrificiu, cred ca asta e cu adevarat mesajul pe care trebuie sa-l primim. Cum il iubesti pe Dumnezeu? Ducand o viata morala, respectandu-i pe cei din jurul tau si dedicandu-I momente din viata ta. Pasti fericit.
Scopul…
Viata nu e simpla, nu e usoara, de multe ori iti vine sa te dai cu capul de pereti, sau sa o dai pe ea cu capul de pereti… te loveste in moalele capului cand ti-e lumea mai draga, cand simti ca nimic nu te poate atinge, sau atunci cand scoti in sfarsit capul sa iei o gura de aer. De multe ori in momentele grele cauti sa te inchizi in tine, sa te izolezi de tot ce te inconjoara? De ce? Te simti mai fericit? Iti face bine sa stai sa te gandesti si sa-ti plangi viata intr-un colt inchis si intunecat? Accept ca ai nevoie si de momente din astea, si eu am… si mi le traiesc, dar ma intorc, ma intorc la viata, la ceilalti, la tine. Fiindca pot, fiindca vreau, fiindca stiu ca ma ajuta sa uit de probleme, sa le gasesc o rezolvare, chiar si fara sa-mi dau seama, printr-un gand sau un gest din partea cuiva apropiat parca se lumineaza undeva, ceva. De ce sa renunti la lucrurile care-ti fac bine si sa te condamni pentru niste lucruri pe care pur si simplu nu le poti controla? E drept ele-ti afecteaza viata intr-un mod pe care nu-l poti evita sau ignora, dar nu le lasa sa-ti ia totul.
In viata trebuie sa gasesti ceva pentru care sa vrei sa lupti cu toata fiinta ta, nu conteaza daca e bun sau rau, trebuie sa fie ceva care conteaza pentru tine, ceva care sa-ti faca bine, ceva pentru care sa fii dispus sa lupti pana la capat, fara sa conteze eforturile fiindca stii ca rasplata cand il vei obtine va fi enorma. De aceea stii ca trebuie sa continui sa lupti pentru acel ceva indiferent cat de greu sau imposibil pare la un moment dat.
Look into my eyes – you will see
What you mean to me
Search your heart – search your soul
And when you finally there you will search no more
Don’t tell me it’s not worth tryin’ for
You can’t tell me it’s not worth dyin’ for
You know it’s true
Everything I do – I do it for you
Look into my heart – you will find
There’s nothin’ there to hide
Take me as I am – take my life
I would give it all I would sacrifice
Don’t tell me it’s not worth fightin’ for
I can’t help it there’s nothin’ I want more
Ya know it’s true
Everything I do – I do it for you
There’s no love – like you love
And no other – could give more love
There’s nowhere – unless you’re there
All the time – all the way
Don’t tell me it’s not worth tryin’ for
I can’t help it there’s nothin’ I want more
I would fight for you – I’d lie for you
Walk the wire for you – Ya I’d die for you
Ya know it’s true
Everything I do – I do ït for you
Stapanul timpului…
Uneori ne pare ca viata nu mai curge, se opreste si ne face in ciuda… atunci am vrea o telecomanda, un fast forward care sa ne fereasca de durere si sa ne duca intr-un moment din viata in care sa ne simtim fericiti si sa punem stop. Dar traim intr-o lume prea complexa, alaturi de alte miliarde cu care impartim timpul, miliarde care vor ca el sa treaca sau sa se opreasca. ce s-ar intampla daca s-ar opri atunci cand ne simtim mai rau? sau daca atunci cand ne-ar fi mai bine ar lua-o la goana. Nu timpul trebuie sa fie mereu la mijloc, sa treaca suficient de repede ca sa traim si suficient de incet ca sa ne simtim bine traind. Uneori simtim cum viata trece pe langa noi fara ca sa putem face ceva, alteori asteptam sa treaca si sa vina o zi sa se intample o minune… sa ne aduca un sens al vietii. Ne lasam purtati de nimicuri si uitam lucruri importante. Navigam intre munca si scoala, somn, mancare, obosim, simtim ca timpul nu mai are rabdare cu noi, ca noi nu mai avem timp, ca suntem sclavii timpului.
Ce putem face? cum sa ne ridicam si sa mergem mai departe? Trebuie sa ne luam viata in dinti, s-o traim, sa facem ca lucrurile sa se intample cum vrem noi. Iar daca la sfarsit ne uitam inapoi si putem privi viata cu un zambet, atunci vom fi devenit stapanii timpului. 
Zidurile
Uneori simti ca in jurul tau se ridica ziduri, care cresc incet, dar se fac din ce in ce mai mari si se apropie de tine din ce in ce mai mult, amenintand sa te izoleze ca intr-un iglu. Cu cat cresc ele, cu atat te ghemuiesti intr-un colt. Te rupe de viata din jurul tau, te simti claustrofobic, te sperii si fugi. Dar oriunde te-ai duce zidurile sunt acolo, intre tine si lume. Cauti sa le spargi dar cand le racai parca tai din tine. Zidurile te macina pe tine. te uiti in sus, la ultima gaura, ultima legatura cu cerul… si atunci stii ce ai de facut: Strigi din toti rarunchii si te arunci. Trebuie sa te cateri.
Leapsa… daca…
Daca ar fi sa te nasti a doua oara, unde ai vrea sa fii? Ce fel de parinti sa ai? ai vrea sa fii fata sau baiat? ce nume ai vrea sa ai? ai vrea sa ai frati? ce hobbyuri ai avea? ce ai vrea sa te faci? care ar fi zicala te de suflet? pe unde ai colinda? si ce puteri ai vrea sa ai?
locul unde m-as naste: Munte
parinti: poate bunicii… poate aceeasi …. nu poti reprosa nimic unui om care te iubeste si face orice ca sa-ti fie bine.
sex: baiat
nume: Mihai
frati/surori: un frate mai mic, cu o diferenta de varsta mai mare intre noi, ca sa pot avea mai bine grija de el.
hobbyuri: muntele, poeziile, muzica, calatoriile,
profesie: profesor
zicala: Cunoaste omul inainte sa-l judeci
locuri: India, China, Egipt, Grecia, New York, Moscova
puteri: zbor, sa pot face oamenii pe care-i intalnesc, dak nu mai fericiti, makr mai linistiti.
pasez leapsa cui vrea si se simte inspirat
Pasapoarte, Apocalipsa, Armaggedon si 666…
In ultima vreme un subiect de actualitate la televiziunile romanesti, mai ales cele gen B1 sau Otv, o constituie pasaportul biometric, implementat si la noi prin HG-ul lui Tariceanu 1566/2008. Mare scandal mare, 1+5=6 de aici 666, semnul Satanei, Bestia, Sfarsitul lumii, Apocalipsa.
Nu sunt de acord cu aceste masuri, si-asa sunt destule metode de verificare a “calatorului”, a “t’ristului” care merge in SUA sau in alte state, verificarea retinei, cozi la vize, acum trebuie sa-mi puna si ADN-ul langa poza. Care este motivul statului? Creste siguranta, siguranta ca eu sunt acea persoana, nu siguranta ca eu nu o sa comit vreo crima. Care sunt obiectiile Bisericii? Delimitarea libertatii oamenilor, acestia sunt primii pasi care un control in care nu o sa pot face un pas fara ca altcineva sa stie, iar apoi ca cineva sa decida daca e sau nu bine si sa ma pedepseasca sau sa ma impiedice, sumbru viitor nu-i asa? ne intoarcem in comunism, sau asistam la aplicarea cartii lui Orwell nu de catre Soceng(comunistii), ci de Statele Libere in frunte cu America, este un lucru periculos, un lucru pe care ar trebui sa facem tot posibilul sa-l evitam, caci daca Biserica are dreptate intrun punct, acela e ca oamenii sunt liberi si au nevoie sa fie liberi, cel putin in societatea occidentala actuala in care ne chinuim sa ne integram.
Punctul cu care nu sunt de acord este dramatizarea peste masura: “pasaportul 666″, semnul satanei, sfarsitul lumii. Daca am sta sa analizam, crestinii stau sub semnul apocalipsei de 2000 de ani, de la apostolul Ioan. De cate ori nu s-a profetit sfarsitul lumii: probabil la fiecare sfarsit de secol: 100, 1000, 1500, 2000. Probabil asa a fost si in timpul celor doua razboaie mondiale, apoi isteria cu anul 2000, cu eclipsa, tsunami din Thailanda, mai este si calendarul mayas din 2012. Eu nu spun ca nu vine sfarsitul lumii, oricum o sa vina, fie ca vrem fie ca nu, fie ca-l pandim sau ca il ignoram. Punctul de plecare al acestui post care s-a lungit deja poate prea mult este o discutie avuta azi cu un prieten care-mi zicea, citez: ce mai misca azi sunt doar niste adolescenti debusolati fara directie si fara idee de ceea ce inseamna viata care au senzatia ca perceptia lor sumbra, intunecata si dezaxata este de fapt profunzimea vietii, BLEAH! sunt zero, ma din pacate, ca sa-mi bag p daca ascult muzica “de calitate” “profunda” din ziua de azi am senzatia ca viata e de cacat, toti oamenii sunt de rahat si ca nu mai are nimeni nicio sansa a se vedea in acest sens toate trupele alea de punk, emo, dark rock sau mai stiu io ce, aiureli! si atentie ca io acuma comentez, poate aiurea, dar comentez si cred ca am dreptate dar o sa vina o vreme cand o sa imi bag picioarele si nu o sa imi mai pese imi vad de viata mea, cu muzica mea, cu cartile mele, cu optimismul si perceptia mea, fuck the rest! zic asta pt ca in sensul meu sunt destui si, la fel ca si mine, o sa isi bage picioarele si uite asa se duce de rapa lumea’va sa zica sfarsitul lumii nu vine nici printr-un meteorit, nici prin razboiul atomic mondial, nici printr-un berbec cu 6 ochi in frunte, nici cutremur etc … el vine prin noi insine. sper numai sa nu prind momentul, iar daca vor prinde copiii mei momentul, macar sa nu sufere prea tare.
.
Nu cred ca are rost sa comentez paragraful de mai sus, o exprimare plastica pentru un adevar tragic, omenirea se autodistruge, nici nu stiu daca mai e incet, dar e sigur. In alta ordine de idei am vazut zilele trecute a nush cat-a oara Armageddon, bun film, emotionant, mai ales finalul, cand Bruce moare ca sa salveze omenirea. Eroul care se sacrifica pentru binele general. Acum sa-mi spuneti cati dintre romanii de pe strada si-ar da viata ca sa salveze omenirea? sa-l salveze pe vecinul care i-a calcat capra cu masina, care are o nevasta mai frumoasa, o masina mai scumpa, sau care este bancher si-i ia casa? Desigur daca vine Apocalipsa biblica nu cred ca o putem inlatura cu 24 de ore inainte ca ea sa loveasca, dar poate ca putem sa facem lumea un loc mai bun, un loc de care sa ne para rau ca ne despartim, sa facem lumea asta rea si imperfecta un loc pentru care cineva ar fi dispus sa-si dea viata ca ceilalti sa traiasca.
Merci ca m-ati ascultat, si pana la Apocalipsa ne auzim maine.
Nebunie
De cand ne nastem incepem sa inebunim… prima trauma e cand vedem lumina si luam prima gura de aer : de atunci incepe nebunia si cursa catre moarte totodata. Cine stie poate ca moartea e nebunia totala, e uitarea de sine absoluta si de asta nu mai e nimic dupa ea, cel putin pe partea asta de lume…
Poate ca nebunii cu acte in regula sunt doar cei morti prea devreme, poate ca ei sunt singurii care sunt treji si noi suntem cu adevarat nebunii, noi care ne lasam condusi de ….nimic, de lucruri fara sens: munca, bani, calculator, prieteni, sau alte lucruri care ne impiedica sa traim cu adevarat. Poate ca printre dependentele noastre, din cauza rutinei am pierdut esenta vietii si nu mai stim s-o traim. De cealalta parte nebunii au vazut lumina de dincolo inainte sa le vina timpul, inainte sa paseasca acolo si acum prinsi intre doua lumi ei fac aici ce ar trebui sa faca acolo…
Adevar… sau minciuna
Am fost de mici invatati sa spunem adevarul, ca asa e frumos, ca asa e bine, ca asa vrea Doamne-Doamne, ca sa nu-ti creasca nasul de un cot, sau mai stiu eu ce inventie nascoceau parintii nostri pentru a ne impresiona sau speria. Daca atunci cand suntem mici, toti ne indeamna sa spunem adevarul, cand apare minciuna? La un moment dat, copil fiind faci o boacana si vrei sa scapi mai ieftin, sau sa nu fii prins si pedepsit, sau ca sa-ti cumpere in continuare mama jucaria mult visata, recurgi la minciuna.
Oamenii vor mereu sa afle adevarul, sau asa pretind de cate ori n-am auzit vorba asta: Vreau sa stiu adevarul! apoi reactia persoanei e negativa, retractara, critica si te intrebi de ce? doar i-ai dat ceea ce isi dorea: i-ai spus adevarul. Oare? dupa reactia lui iti dai seama de altceva: el nu era pregatit pentru acel adevar, de fapt iti spunea printre randuri: Spune-mi ca am dreptate! Mai are atunci rost sa-i spui adevarul? Este minciuna solutia? Dupa cum se spune minciuna are picioare scurte, in concluzie este intotdeauna o solutie temporara, pe care sa o folosesti ca sa pregatesti sau pana pregatesti persoana in cauza sa afle adevarul.
Ne place sau nu, desi traim intr-o lume care pretuieste adevarul, minciuna este mereu prezenta, de ce? fiindca reprezinta mereu o optiune cu un pret mai mic decat adevarul. Minciuna are rol de adaptare, minciuna te ajuta sa supravietuiesti uneori, sau iti da iluzia asta, fiindca o minciuna tese mereu una noua si s-ar putea ca intr-o zi sa nu mai stii cum sa scapi, asa ca pana la urma tot adevarul ramane solutia ideala .Nu poti spune mereu ceea ce gandesti, imaginati-va numai o lume in care oamenii si-ar citi gandurile: sa te auda profa ce parere ai despre ea ca ti-a dat un patru, sau batausul de care te temi cum il injuri in gand… Ar fi ciudat, ne-am simti goi, lipsiti de intimitate si de protectie. A nu se intelege ca fac apologia minciunii, sau ca o ridic in slavi, nu, e doar o problema des intalnita si practicata de majoritatea dintre noi. De ce? fiindca e practica atunci cand oamenii nu sunt pregatiti sa stie adevarul, sau cand nu suntem noi pregatiti sa-l spunem.
