Povesti de Craciun
Afara totul era alb, ninsoarea acoperea totul, iar in casa mare cu ferestrele luminate e plina de copii care se alearga, sar, se imping, se lovesc si se ridica… alearga la fereastra si privesc fulgii mari, se fugaresc prin zapada, se trantesc si se ridica cu ochii rosii. La un moment dat in noapte se aude o masina, unul dintre ei, in carucior zboara prin zapada, mainile aproape ca nu i se vad din cauza vitezei cu care lopateaza,o zvarluga neagra pe albul zapezii care se plimba prin curte. La geam aparura zeci de perechi de ochi atrasi de necunoscuti. Masina se opri la poarta pentru o clipa, apoi portareasa le dadu drumul inauntru apoi se opri in fata intrarii: directorul iesi si incepu sa vorbeasca cu noii veniti:
-Si vreti sa le dati dumneavoastra personal? Sau cum Facem?
- Da, daca sunteti asa de bun.
Pe masura ce se apropiau de casa copiii fugeau spre salon: erau vreo 20 de spiridusi imbracati in pijamale se trageau de par, tipau unii la altii, apoi au dat buzna peste plasele pline curiosi: degeaba incerca supraveghetorul sa-i trimita mai incolo: NU, nu e voie acolo, avem musafiri, fiti respectuosi, apoi alerga dupa ei prin camera sa-i potoleasca: Linistiti-va, nu ma faceti de ras! dar copiii nu-l mai ascultau. Isi dadeau in petec.
- Va rog scuzati-i, mereu ii apuca atunci cand avem musafiri. Georgiana, Mariana, stati cuminti… Deci, cam ce ati avea pentru ei?
- In plasele astea sunt jucarii pentru cei mai mici, iar in astea sunt haine; pentru baietei si pentru fetite.
Baietelul in carucior ramase langa brad: asta e prea mare pentru tine, si asta ar fi bun pentru Bogdan. Una dintre femeile care venisera se apropie de el si-l intreba: ce ti-ai dori tu?
- O masinuta cu telecomanda…
- Si ce fel de masina ai vrea?
- Pai un Nissan, sau o masina cu rotile mai mari, un 4×4, sa aiba rotile mai mari sa treaca pe drum accidentat.
-Putem sa mai stam cu ei? intreba femeia pe director
- Desigur, hai in sufragerie.
- Eu trebuie sa plec, spuse unul din insotitori.
- Va conduc eu, se grabi Ionica, baiatul din scaunul cu rotile.
- Vrei sa o iei tu inainte?
- Nu, musafirii merg in fata, raspunse baiatul senin: asa e politicos.
- Da, ai dreptate rase barbatul, apoi deschise usa si-i facu loc sa treaca:
- Pot sa deschid eu usa la masina? intreba el repede vazand masina?
- Imi pare rau dar nu e masina mea, e Femeii aceleia cu care ai vorbit mai devreme…
-Aha, facu copilul si merse mai departe, se apropiau de poarta:
- SI cati ani ai?
- 15.
- Si ce-ti place sa faci? intreba barbatul nestiind ce sa-l intrebe
- Adica?
-Pai cu ce-ti ocupi timpul…
- A, pai iau jucariile de la ceilalti copii, care sunt stricate si le repar, pun beculete, roti, ce mai e nevoie. Este deschisa. Doar trageti de ea.
- Mersi, si … sarbatori fericite…
-Sarbatori fericite si dumneavoastra si multumim, ii raspunse copilul zambind.
Umbra pleca in noaptea neagra infasurandu-se in ger…
P.S. : Sarbatori fericite tuturor!
Traiasca Romania Dodoloata!
Era frig, tarinile erau goale, cerul era alb, statea sa ninga, venise iarna in sfarsit, dar nu conta, asteptasem cu sufletul la gura, de cand au incetat tunurile sa traga, de cand au plecat nemtii de la noi. Auzisem tot felul de zvonuri, foile noastre fierbeau: cantecul lui Muresan pe strazile Vienei? apoi militari romani care mergeau spre Alba, Cluj, Oradea? Copiii stateau pe ulita la marginea satului si-i asteptau, cantau “Hora” lui Alecsandri, se jucau baza, ascunselea, se alergau pe lunca si se catarau in copacii inghetati, privind pana departe dupa steagurile romane, dar nu veneau. Apoi a picat bomba: Parlamentul Ungariei si-a proclamat independenta, teama crestea: la primarie steagul nemtesc fusese schimbat cu cel unguresc, dar in case pe pereti toti tineam tricolorul la icoane si ne rugam. Asteptam un semn: nu ne luasera pustile… Fratii nostri de peste munti luptasera 2 ani pentru unire, acum era randul nostru. Am luptat pentru ei, impotriva alor nostri, am murit pentru straini si acum nu eram in stare sa murim pentru noi si ai nostri? Pana cand intr-o zi era larma in strada: Eram liberi, in urma cu o saptamana: Ne-am rupt de Ungaria… ne chemau sa ne strangem la Alba Iulia. Sa ne alegem soarta. Toata lumea vorbea de unire, ziceau ca s-a intalnit domnul Maniu cu domnul Bratianu, ca regele ne asteapta acolo, sa aducem lume si steaguri. Am plecat cu mic cu mare, toti din sat, cu steaguri, cu cantari, taica-parintele canta Tatal Nostru si noi o data cu el, apoi: Pe-al nostru steag e scris unire si imnul parintilor nostri de la Pasopt si imnul Tarii… Pe drum ne intalneam cu oameni din alte sate, ne pupam si ne prindeam de gat. Eram cu totii frati. Cand am ajuns in sfarsit acolo, forfota, multime mare de oameni, in fata se plimbau de la o tribuna la alta si tineau cuvantari, cei din fata ne povesteau celor din spate ce se zicea, ne-am schimbat in hainele de sarbatoare, intre atatia frati frigul iernii se facuse cald, imi venea sa-i pup pe toti cei din jurul meu ca niste frati ce ne aflam. la un moment dat multimea a izbucnit ca unul: Au inceput sa agite steagurile se auzea din 100000 de piepturi: Romania! Unire! Mi se facuse pielea de gaina, simteam cum se ridica parul pe spinare, tremuram si lacrimile imi umpura ochii, nu ma mai simteam, cred ca am cazut. Unde esti tu Apostol, frate!? Sa ne vezi si sa te bucuri cu noi, cum suntem toti fratii un singur cor: Noi vrem sa ne unim cu Tara! Traiasca Romania Mare! Soarele rasarea din nou, mai cald si mai rosu pentru noi, pentru romanii ardeleni din Romania! Mi-am aruncat cusma si am strigat din baierile inimii: Traiasca Romania Dodoloata!
Noi vrem sa ne unim cu Tara!
Parada militara, carnati, fasole, mitinguri anticomuniste… Trista mostenire pentru un 1 in care nu prea multi mai stiu ce sarbatoresc: Sa mancam, sa bem, sa ne distram… si cam atat!
Se implinesc aproape 100 de ani de la acel moment istoric in care la Alba Iulia s-a hotarat unirea cu Tara. In care Maniu, Vaida-Voevod, Goga, Goldis…. si altii, e aproape un sacrilegiu ca nu-i amintesc pe toti. NU trebuie sa uitam ce s-a intamplat atunci, nu avem acest drept! Nu putem uita o unire scrisa cu sangele, cu pana si cu inima. Multi spun ca nu sunt mandri ca sunt romani, dar ce fac ei ca sa fie mandri? In zile ca acestea ar trebui sa stam si sa ne amintim care au fost idealurile celor care au facut unirea, si cat de departe suntem noi fata de ele. Acele idealuri sunt mostenirea noastra… Noi trebuie sa le ducem mai departe si sa tinem viu romanismul din noi.
1 decembrie! La multi ani!
Sa spun, sa nu spun ?
Azi e o zi mai speciala asa, mai capricioasa. A fost senin, un albastru cum rar vezi la sfarsit de noiembrie, dar toti copacii se pictau maro pana in varful frunzelor, stranse ca niste carlige in zgarcenia vremii. Am spus ca e capricioasa ziua asta: si dulce, azi am fost la targul de dulciuri, am mancat ciocolata belgiana si nuga italiana, mai acrisoara, cu tenta de kiwi. Si la urma nu e tot: tot azi s-a mai nascut si un copil, bine un copil pe care-l cunosc eu (fie vorba intre noi se nasc multi copii in fiecare zi, si nu-i mai stie nimeni pe toti)… dupa cum ziceam un copil cel mai capricios dintre toti, nu unul cu parul balai care rade la soare si-l face sa rasara, are parul negru si-i place sa rada si sa se joace, e “negativista dar nu nihilista” 
hmm… v-am avertizat ca e capricioasa… “Nu suport sa mi se faca multe intrebari,una dupa alta”: dar raspunde la ele fiindca e fata buna. Ar fi multe de spus… uneori simti ca stii un om de o vesnicie. Prietenie inseamna atunci cand poti sa suni pe cineva la orice ora, cand stai cu cineva de vorba pana dimineata, cand poti sa impartasesti cu cineva tacerea si sa nu te apese… Cand nu-l uiti chiar daca nu l-ai mai vazut demult, prietenie inseamna sa certi si sa ierti.
Acum la final dupa atata vorbaraie ma intreb: sa-i spun sau sa nu-i spun?
S-a prins ea si singura, uite-o cum citeste si rade… sau poate plange ca-si mai aduce aminte. Asta fiindca oamenii stiu… 
Acum du-te inapoi la joaca si razi cat e cerul senin, doar esti un copil:
Iubire sau dragoste
Am scris multe despre iubire pe blogul asta, am incercat sa-i dau si o definitie… dar in seara asta am ramas blocat la o intrebare:
what’s the difference between te iubesc and dragostea both mean i love you, so I am confused. what is the difference?
Intrebare pusa de un american care incearca sa invete limba romana. Pana acum nu mi-am pus niciodata intrebarea asta… noi romanii le folosim aleator, care ne vine mai repede in minte… Iubire sau dragoste… Sunt sinonime, dar nu sunt identice ca si continut… probabil iubirea este termenul general, iar dragostea se refera doar la iubirea din cuplu, avem si cuvantul pasiune… Or fi romanii iubareti, dar cred ca exista un motiv pentru termeni diferiti… Intrebarea se pune: care-i diferenta?
Momentul in care…
Viata este doar o suma de momente diverse, momente in care te bucuri, in care privesti inainte, speri, si lupti, lupti cu toata fiinta ta pentru lucrul pe care il vrei, lucrul care crezi ca merita, momente in care indiferent cat de grea e lupta, indiferent cum si unde te loveste, continui sa strangi din dinti si sa mergi mai departe, sa crezi ca atata timp cat crezi e imposibil sa fii infrant.
Dar vine si momentul in care iti vine sa-ti bagi pula. Momentul acesta este momentul de eliberare, atunci cand dai reset, cand te cureti si esti in stare s-o iei de la capat. Nu, nu esti invins atunci cand le dai dracu pe toate, nu, nu esti nici pe departe, dimpotriva, atunci e momentul de eliberare totala, momentul in care eul incatusat se scutura de lanturi si e gata sa inceapa o noua lupta. O lupta pentru care e in stare de noi energii, o noua lupta care o sa-l striveasca, dar adevaratul castig e acela ca inca mai poate sa lupte, infrangerea adevarata vine dar daca renunta la lupta si se sinucide.Dimpotriva atunci cand se revolta spiritul rade.
Send me an angel
Am cam chiulit in ultima perioada… de pe net in general… nu am plecat nicaieri, cel putin nu fizic, probabil cu mintea am fost prin multe locuri… pe unele le-am vazut pe altele nu, ca noi toti. Desi a venit vacanta am fost cred mai ocupat acum decat atunci cand aveam program fix… Poate m-am aglomerat fiindca n-am mai avut nevoie sa-mi organizez timpul si am crezut ca pot face mai multe, poate am incercat sa ma aglomerez si sa nu mai am timp sa ma gandesc la unele lucruri, poate ca am cautat altele in alta parte. Oricum aproape niciodata nu gasesti lucrurile acolo unde le cauti, de cele mai multe ori ele rasar unde nu te astepti…
Ce cautam cu toti pana la urma? Poate ca un inger, pe cineva care sa ne scoata din normalitatea bolnava.
That’s why I’m asking you: <object width=”425″ height=”344″><param name=”movie” value=”http://www.youtube-nocookie.com/v/SaWy2SNRMRA&hl=en&fs=1&”></param><param name=”allowFullScreen” value=”true”></param><param name=”allowscriptaccess” value=”always”></param><embed src=”http://www.youtube-nocookie.com/v/SaWy2SNRMRA&hl=en&fs=1&” type=”application/x-shockwave-flash” allowscriptaccess=”always” allowfullscreen=”true” width=”425″ height=”344″></embed></object>
Ploaia
Statea in fotoliu, cu palaria pe fata, odihnindu-si ochii in intuneric, aproape adormit, auzi zgomotul … ca un tropot, ploaia se strecura printre frunze. Se trezi, se apropie de fereastra… isi aprinse tigara, fumul ii invada plamanii, apoi bau din paharul de langa el, lichidul ii arse gatul si se opri in stomac aprinzadu-i plamanii… O privi cum doarme pe patul de langa el, apoi stranse ochii, ii simti inlacrimati, eliberand gandul:
