Ca atat de mult a iubit…
“Ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea incat a dat pe singurul Sau Fiu, ca oricine crede in el sa nu piara si sa aiba viata vesnica.” Acesta este cred cel mai tulburator, cel mai important verset din Biblie. Este esenta si punctul de plecare a Bibliei si a crestinatatii: iubirea fata de aproape, sacrificiul suprem. Credinta in Hristos este despre iubire.
Am vazut aseara un film despre Iisus. Cel mai important moment al acestor filme este desigur momentul Patimilor si al rastignirii. Multi l-au acuzat pe Mel Gibson de faptul ca filmul sau este excesiv de crud, unii au lesinat, altii au facut infarct. De ce? Au fost atatea filme cu mai mult sange, se intampla mai multa cruzime in fiecare zi in jurul nostru. Dar lumea uita ca scopul acestor filme nu este acela de spectacol. Intradevar, in acea vreme era un spectacol, se aduna lumea sa vada cum erau rastigniti, cum erau pedepsiti criminalii. Lumea are un simt ciudat al macabrului. Dar astazi filmele acestea au si un alt scop. Iti amintesc ce sarbatorim, ce s-a intamplat, de ce s-a intamplat. Pentru ce a fost prins si rastignit? pentru noi, pentru ceea ce am facut noi si continuam sa facem. Lumea uita, dar cand vezi imaginile acelea stai o clipa si te intrebi: El a facut asta pentru mine… eu ce am facut pentru El in ultima vreme. Credinta noastra, educatia noastra religioasa se bazeaza pe dictonul: fii bun si o sa fii rasplatit, pacatuieste si vei muri, vei arde in chinuri. Unde e mesajul iubirii? unde mai e iubirea? Atunci cand iubesti pe cineva daruirea oricat e de mare nu reprezinta un sacrificiu, cred ca asta e cu adevarat mesajul pe care trebuie sa-l primim. Cum il iubesti pe Dumnezeu? Ducand o viata morala, respectandu-i pe cei din jurul tau si dedicandu-I momente din viata ta. Pasti fericit.
November Rain
When I look into your eyes
I can see a love restrained
But darlin’ when I hold you
Don’t you know I feel the same
‘Cause nothin’ lasts forever
And we both know hearts can change
And it’s hard to hold a candle
In the cold November rain
We’ve been through this such a long long time
Just tryin’ to kill the pain
But lovers always come and lovers always go
An no one’s really sure who’s lettin’ go today
Walking away
If we could take the time to lay it on the line
I could rest my head
Just knowin’ that you were mine
All mine
So if you want to love me
then darlin’ don’t refrain
Or I’ll just end up walkin’
In the cold November rain
Do you need some time…on your own
Do you need some time…all alone
Everybody needs some time…on their own
Don’t you know you need some time…all alone
I know it’s hard to keep an open heart
When even friends seem out to harm you
But if you could heal a broken heart
Wouldn’t time be out to charm you
Sometimes I need some time…on my
own Sometimes I need some time…all alone
Everybody needs some time…on their own
Don’t you know you need some time…all alone
And when your fears subside
And shadows still remain, ohhh yeahhh
I know that you can love me
When there’s no one left to blame
So never mind the darkness
We still can find a way
‘Cause nothin’ lasts forever
Even cold November rain
Don’t ya think that you need somebody
Don’t ya think that you need someone
Everybody needs somebody
You’re not the only one
You’re not the only one
Iertare
“Abel si Cain se intalnisera dupa moartea lui Abel. Mergeau amandoi prin desert si se recunoscura de departe, caci erau foarte inalti. Fratii se asezara pe pamant, facura focul si mancara. Taceau asa cum fac oamenii osteniti cand se coboara inserarea. Pe cer se arata cate o stea ce nu-si primise inca nume. La lumina flacarilor Cain vazu pe fruntea lui Abel semnul pietrei, scapa din mana bucata de paine pe care tocmai o ducea la gura si il ruga sa ierte faradelegea. Abel raspunse :
— Dar oare tu m-ai omorat sau eu te-am omorat pe tine? nu mai tin bine minte; vezi stam alaturi ca odinioara .
— Acum stiu ca m-ai iertat intr-adevar, spuse Cain, caci a uita inseamna a ierta. Voi incerca sa uit si eu.
Abel spuse incet: asa este. Cata vreme dureaza remuscarea, dureaza si vinovatia .”
O povestire pe care am intalnit-o in liceu intrun manual de Limba romana, nu mai stiu precis autorul. Am postat-o fiindca mi-a placut mesajul: ierti pe cineva cu adevarat abia atunci cand uiti ce ti-a facut. Cealalta idee a povestirii este despre vina si remuscare: instanta suprema este constiinta vinovatului, atata timp cat aceasta nu-i da pace, el nu si-a ispasit pedeapsa.
![Po - [Explored]](http://static.flickr.com/7225/7260527994_23e4e5f04b_t.jpg "Po - [Explored]")
