Traiasca Romania Dodoloata!
Era frig, tarinile erau goale, cerul era alb, statea sa ninga, venise iarna in sfarsit, dar nu conta, asteptasem cu sufletul la gura, de cand au incetat tunurile sa traga, de cand au plecat nemtii de la noi. Auzisem tot felul de zvonuri, foile noastre fierbeau: cantecul lui Muresan pe strazile Vienei? apoi militari romani care mergeau spre Alba, Cluj, Oradea? Copiii stateau pe ulita la marginea satului si-i asteptau, cantau “Hora” lui Alecsandri, se jucau baza, ascunselea, se alergau pe lunca si se catarau in copacii inghetati, privind pana departe dupa steagurile romane, dar nu veneau. Apoi a picat bomba: Parlamentul Ungariei si-a proclamat independenta, teama crestea: la primarie steagul nemtesc fusese schimbat cu cel unguresc, dar in case pe pereti toti tineam tricolorul la icoane si ne rugam. Asteptam un semn: nu ne luasera pustile… Fratii nostri de peste munti luptasera 2 ani pentru unire, acum era randul nostru. Am luptat pentru ei, impotriva alor nostri, am murit pentru straini si acum nu eram in stare sa murim pentru noi si ai nostri? Pana cand intr-o zi era larma in strada: Eram liberi, in urma cu o saptamana: Ne-am rupt de Ungaria… ne chemau sa ne strangem la Alba Iulia. Sa ne alegem soarta. Toata lumea vorbea de unire, ziceau ca s-a intalnit domnul Maniu cu domnul Bratianu, ca regele ne asteapta acolo, sa aducem lume si steaguri. Am plecat cu mic cu mare, toti din sat, cu steaguri, cu cantari, taica-parintele canta Tatal Nostru si noi o data cu el, apoi: Pe-al nostru steag e scris unire si imnul parintilor nostri de la Pasopt si imnul Tarii… Pe drum ne intalneam cu oameni din alte sate, ne pupam si ne prindeam de gat. Eram cu totii frati. Cand am ajuns in sfarsit acolo, forfota, multime mare de oameni, in fata se plimbau de la o tribuna la alta si tineau cuvantari, cei din fata ne povesteau celor din spate ce se zicea, ne-am schimbat in hainele de sarbatoare, intre atatia frati frigul iernii se facuse cald, imi venea sa-i pup pe toti cei din jurul meu ca niste frati ce ne aflam. la un moment dat multimea a izbucnit ca unul: Au inceput sa agite steagurile se auzea din 100000 de piepturi: Romania! Unire! Mi se facuse pielea de gaina, simteam cum se ridica parul pe spinare, tremuram si lacrimile imi umpura ochii, nu ma mai simteam, cred ca am cazut. Unde esti tu Apostol, frate!? Sa ne vezi si sa te bucuri cu noi, cum suntem toti fratii un singur cor: Noi vrem sa ne unim cu Tara! Traiasca Romania Mare! Soarele rasarea din nou, mai cald si mai rosu pentru noi, pentru romanii ardeleni din Romania! Mi-am aruncat cusma si am strigat din baierile inimii: Traiasca Romania Dodoloata!
Iubire sau dragoste
Am scris multe despre iubire pe blogul asta, am incercat sa-i dau si o definitie… dar in seara asta am ramas blocat la o intrebare:
what’s the difference between te iubesc and dragostea both mean i love you, so I am confused. what is the difference?
Intrebare pusa de un american care incearca sa invete limba romana. Pana acum nu mi-am pus niciodata intrebarea asta… noi romanii le folosim aleator, care ne vine mai repede in minte… Iubire sau dragoste… Sunt sinonime, dar nu sunt identice ca si continut… probabil iubirea este termenul general, iar dragostea se refera doar la iubirea din cuplu, avem si cuvantul pasiune… Or fi romanii iubareti, dar cred ca exista un motiv pentru termeni diferiti… Intrebarea se pune: care-i diferenta?
El si ea 17
Florile de liliac raspandeau parfumul salbatic in tot parcul. Se plimba printre felinare, furat de ganduri, la un moment dat se opri si se aseza pe o banca, isi sprijini capul de spatar si ramase cu privirea incremenita la stele.
Ea: Nu ma asteptam sa te mai gasesc vreodata aici.
El(tresarind din somn) : A trecut ceva vreme… Simteam nevoia sa-mi limpezesc gandurile, iar aici m-am simtit mereu… ca acasa. Si tu? mai bantui inca prin locurile acestea?
Ea: Tu ai spus-o: Aici suntem acasa. Privi in jur: Nicaieri nu m-am destainuit ca aici… Si ce frumos a inflorit liliacul. Vantul incepu sa bata si pielea ei se increti. El o prinse usor de umeri acoperind-o cu o camasa.
El: S-a facut racoare acum. Ar fi trebuit sa te imbraci mai gros.
O stranse aproape involuntar la piept, o data cu apropierea simti cum vantul ii ravaseste parfumul, inchise ochii si trase aerul puternic in piept. Apoi ramasera asa tacuti, privind felinarele cum reflectau suprafata lacului. O mangaia lent pe spate, fara sa indrazneasca sa o priveasca, tacerea ramase ca un zid intre ei…
El: A trecut ceva timp de cand n-am mai fost pe aici.
Incerca sa rupa tacerea, ii dadu parul de pe frunte si sufla peste ochi… O stranse in brate, primind imbratisarea ei. Simti cum patrunde in el caldura, o parte din energia ei, dar in interiorul sau ramase un gol, ca o gaura neagra care-i rodea sufletul. Umple-mi golul te rog… intra in mine, lasa-ma sa te primesc…
Ea: Da… a trecut timpul. Am trecut si noi. E totusi ceva ciudat. Azi… azi ma simt ca inainte, parca m-am intors eu cea de odinioara…
Si-i acoperi gura cu un sarut. Ii mangaie buzele cu ale ei, apoi simti cum il trage ca intr-un vartej…
Ea inca ma iubeste
Unde cauti tu, unde cauti tu iubirea,
Nu stii ca e aici ?
El si ea 21
Era obosit, frant, mersese prin ploaie 3 kilometri, masina i-a murit in drum i s-a infundat pompa de benzina. Trebuia sa ajunga la o intalnire importanta, dar celularul era mort de cateva zile si n-avusese vreme sa-l schimbe, nu avea timp sa mai ajunga, tot ce-i ramasese era sa se duca acasa, sa faca un dus fierbinte, sa se tranteasca in pat si sa doarma… mult, sa uite de tot si de toate…
Camera era intunecata, avea jaluzelele trase, se indrepta spre bucatarie sa-si puna un pahar… geamul era deschis, simti curentul cum ii sfredeleste pielea. Parfumul ei… se intoarce, in geam silueta ei, decupata in lumina lunii… se apropie de el, ii puse o mana pe gat, degetele alunecara usor pe fata lui, urcand de la buze spre tample, simti respiratia ei pe obraz:
- La multi ani! il privi in ochi, isi trecu degetele peste buzele lui, sarutul ei il electrocuta. Ramase mut: Ti-a fost dor de mine? Il saruta iar lipindu-se de el. Sa fii fericit! Sa ai tot ce-ti doresti.
- Eu pe tine te vreau! Ii sopti el revenindu-si din surpriza, o prinse de maini, le ridica deasupra capului, gura lui avida ii cuprinse buzele, le musca, hranindu-se cu gustul lor dulce, erau moi si calde, il chemau la randul lor… era stransa, intre el si zid, ii putea citi dorinta in ochi, ii simtea carnea fierbinte, miscandu-se, in ritm cu el, asteptandu-l, cerandu-l… ca pe un drept, ca pe o patima, ca pe un viciu. mainile lui o strangeau, hainele cazusera jos… respiratia lui se rasfrangea pe pielea ei, se pierdea… totul in jur incepu sa se invarteasca… o mana trecu fulger in parul ei, privirile lor: ochi in ochi. Mainile ei se jucau pe spatele lui… picioarele ei se ridicara pe coapsele lui, il primi…
Soarele isi intindea razele lenes printre jaluzele, umbrele lor se iubeau pe perete… o stranse in brate si inchise ochii… Inca ma doresti!
fumul de tigara se raspandea in aerul din camera… Umbra ei se intindea peste a lui…
Umbre
Era doar o fantoma pe un trotuar, lumea trecea pe langa el, prin el… Ea iesise si se pregatea sa traverseze, venea catre el. La un moment dat ea se uita in ochii lui… o secunda, doua, trei, simtea cum timpul intra si trece prin el, simtea cum poate sa guste aerul, ca si cum ar fi inceput sa respire. Asa era de cald afara sau era doar el?
Buzele ei, stingandu-le pe ale lui… trupul ei… sa atinga, putea sa atinga… nu treecuse prin el… Te iubesc… Ea se intoarse sa-l priveasca cu ochii inlacrimati.
Fugea catre ea… pe picioarele lui, simtea asfaltul fierbinte, drumul acesta era mult mai lung decat acum trei secunde… Dar era fericit, descoperi ca buzele ei erau mai fierbinti decat soarele si-i sorbeau fiinta.. acum stia cu adevarat ca plutea… O privi, ii indrepta o suvita de pe ochi… mainile lui nu se puteau departa de ea… Dupa atata timp… Exista..
Memento mori.
I just looked in your eyes, I just laughed at your smile… It took me enough to find you… still there were I left you; inside my heart.
Oglinda
Era obosita, exasperata. Se certase iar cu ai ei. Devenea din ce in ce mai irascibila, poate era din cauza caldurii, poate doar obosea cu fiecare zi sa treaca iar si iar prin aceeasi rutina. Ura sa ajunga acasa. Acolo se certa mereu cu cineva. Azi a fost mama ei, era obosita si a vrut sa se intinda, dar au inceput sa se certe, simtea cum se aprinde, cum tot sangele i se urca la cap… Se imagina lovind-o, apoi imaginea se intuneca, ameti… fugi repede si se ascunse la ea in camera, incuie usa si se tranti pe pat. Nu mai voia sa stie nimic, sa auda pe nimeni. Se tranti pe pat si incerca sa adoarma, dar nu avea stare, era ca un animal haituit. Ochii i se oprira pe oglinda, se privi o clipa: se ura: Ce mai este bun? ce mai este frumos la mine? Ar fi vrut sa o sparga, dar imaginea ei s-ar fi multiplicat cu fiecare ciob… trebuia s-o acopere. Lua postere, reviste si o acoperi. Acum nu se mai vedea nimic… era doar obosita…
………………………………………………………………………………………………………….
El veni si vazu oglinda acoperita. Simti, o simtea aproape intotdeauna. Nu stia ce e cu ea dar stia cand ceva nu era in regula. O privi… adormise. Era atat de frumoasa, cu parul negru, cu bretonul usor peste ochi… Si zambi. Cum putea sa se urasca? cum putea ea sa se indoiasca de ea? Cand arata atat de bine, cand era atat de frumoasa, cand el o iubea atat. O ridica si o trase in fata oglinzii: desfacu toate legaturile ei si o forta sa se uite: Priveste! ea intoarse capul: Nu! de ce-mi faci asta? Nu vreau sa ma vad, nu mai vreau sa ma vad.
El: Dar de ce? Cand ai ochii atat de expresivi, atat de negri. Cand buzele tale rosii sunt atat de pline, atat de senzuale, peste care s-a jucat vantul de atatea ori, daca ai putea zambi ar fi fenomenal. Priveste-te! Uita-te la sanii tai, rotunzi, mari, descopera-ti decolteul, locul unde atatia trecatori s-au visat. Priveste-ti fata, pielea, atat de curata… Inchide ochii! Ea ii inchise, el o atinse si simtea cum interiorul ei arde, cum mii de ace o rascolesc, apoi durerea se schimba brusc: totul straluceste, negrul capata noi culori, simtea ca pluteste, ca se intoarce spre ea. Deveni brusc mai usoara…
Cazu usurel pe pat, deschise ochii si se ridica din asternutul ei moale si rece. Visase? Poate dar oglinda stralucea in soare. Se privi in oglinda, avea buzele parca mai rosii, se uita in ochii ei si zambi brusc: Asta e pentru tine! Acum avea o alta suflare in ea.
Se duse la fereastra si se uita imprejur: Unde esti? Nu te mai vad? Dar stiu ca esti aici… Intradevar, el era acolo, o privea de sus din copac facandu-i umbra cand soarele era prea puternic, o privea de jos din iarba cand o adora, o privea mereu de din spate, atunci cand vantul batea ca sa o racoreasca. Statea mereu in fata ei atunci cand lasa oglinda s-o admire… Se intoarse brusc spre oglinda: rupse posterele ramase – poate el era acolo, poate-l va vedea o clipa, sau cel putin o va vedea el. Ramase privindu-se tacuta: Acum ca sunt atat de frumoasa, ma vad oare prin ochii tai?
Fluturi
Erau ca doi fluturi care se alergau printre flori. Isi atingeau aripile intr-o vibrare de mai, apoi se departau cutremurati de puterea contactului. Simteau un cutremur in tot corpul, ca o durere surda, ca o lume care se crapa si fugeau unul de celalalt, unul spre vest, spre o floare mare, cu o cupa roz, straluciri si splendoare, celalalt spre est, spre un ciorchine de flori cu parfumul tare. Dar nu mai erau ca inainte: zburau pierduti unul de celalalt, cand mai sunt cand mai jos, parca schiopatau in cer. Dar oricate parfumuri si oricate culori intalneau, ei se intorceau mereu acolo, sa zboare impreuna, sa se invarta, sa se impleteasca, sa se loveasca, sa se cutremure iar.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
O conduse pana la poarta casei. Acolo sub cerul instelat se oprisera: ii prinse mainile intr-ale lui si o strangea, nu foarte tare, ca sa o doara, ci suficient cat sa-i simta dorinta. Ea il privea si el incerca sa-i vada dorinta in ochi, mainile ei raspundeau la cererea lui, dar cand s-a apropiat de fata ei, buzele ei nu s-au ridicat spre el, nu s-au deschis ca sa-l primeasca, asa ca buzele lui au aterizat pe obraz, s-au lipit sters de el, ca o aterizare esuata. Apoi i-a dat drumul si a vrut sa plece. Isi simtea pasii grei, drumul strain ii taia picioarele, le simtea topindu-se in asfaltul de plumb. Stai! era vocea ei. Se intoarse, ea ramasese tot acolo: Deja pleci? Se intoarse cu totul, alerga spre ea si ea spre el, cu bratele deschise, ii sari in brate, cu picioarele prinzandu-se de mijlocul lui, cu bratele pe umerii lui, mainile sale reusira s-o prinda de mijloc, apoi o privi in ochi, asa cum era ea: deasupra lui si zambi, ochii ei erau inlacrimati. Se sarutara salbatic, mainile ei ii prinsera capul si umerii tragandu-l spre ea, el ii musca buzele… a urmat un cutremur: un zbor, o vibrare. De ce atatea indoieli? Ce ne lipseste?…
