Si bucata cu bucata te-am desenat din mine.

Iar brate-ntinse-s rugi si ode

Ce ti le-nchin in ritul ciudat si singuratic.

Dorinta ce-o port in piept, salbatic

Creste si tot creste, gand cu gand.

Esti poate-un crez pagan ce macini

Tot ce e sfant lasat din datini.

Primeste sa depun drept jerfta,

Pe-altarul pielii tale, buzele

Se misca rapid, se pierd in noapte, unduite pe valuri, se suie-n gondole si se strang catre San Marco la adunare: Lumini cu aur si diamante, matasuri cu pene si dantele, parfumuri tari cu rasete si cantece.

Puteam sa vad doar culori, fara forme, nu era nimic clar in ansamblul acela: rochii vaporoase, corsete dantelate, masti sclipitoare, cavaleri cu peruci, arlechini in stofe si pantaloni bufanti. Eram ca o marioneta manevrata de un papusar invizibil: membrele mele se miscau dar propriul corp mi se parea strain.

Trupuri fierbinti se lipeau de mine, brate mi se agatau de gat si parfumuri imi jucau aburinde in creier. Buze crapate, umede se deschid sa ma inghita… Intr-un colt doi ochi adanci si tulburi de culoarea marii imi atrag privirile, o clipa. Apoi masca dispare dupa o coloana. Ma departez de bratele care ma strangeau, fac cativa pasi si o alta silueta se lipeste de mine, o masca neagra, brodata cu aur, o rochie de brocart, rosie, un parfum puternic de iasomie si un manunchi de bucle blonde ce se ghiceau pe sub masca. Dansam, iar sanii ducesei se strang tot mai aproape de mine si degetele lungi imi mangaie gatul; ma las purtat de muzica si o strang, acoperind cu buzele lacome gatul alb, cand simt o sageata.  Ma intorc si vad iar masca cea rosie disparand dupa un zid. Incerc sa ma iau dupa ea, dar disparuse fara urma. O pereche de maini mi se insinueaza pe spate si alta silueta se pierde in bratele mele, inspir parfumul de mosc si mainile mele aluneca pe sub rochie, pe piciorul gol. Cu coada ochiului vad iar stafia in mijlocul multimii. Cand isi da seama ca am vazut-o iar, fuge. Dar de data aceasta reusesc sa ma strecor prin multime dupa ea. Sunt aproape s-o prind, dar mereu imi scapa printre degete. La fiecare colt dupa care dispare, imi pare ca se opreste dinadins si se uita in ochii mei, adanc, facandu-ma sa tremur.

Inainte sa fuga dupa ultimul colt reusesc s-o prind de rochia de voal, o apuc de brat, o trag spre mine si simt puternic parfumul de regina noptii care o inconjura. Se uita la mine si zambeste provocator, incitant, simt impulsul sa-i strivesc buzele cu gura. Privirea ei imi tulbura toata fiinta, ca o simfonie cunoscuta, dar uitata in valmesul vietii. Se zbate cand ma lupt sa o aduc mai aproape de mine, apoi se linisteste si continua sa ma priveasca cu ochii mari, sfidatori. Simt un imbold sa-i scot masca, sa vad ce se afla dedesubt.

Cand m-am trezit eram ud leoarca si respiram greu privind tavanul innegrit.

- Dac-ai sti cat de frumoasa esti.

- Cat de frumoasa ma vezi tu vrei sa spui… si rase, iar lui i se paru chiar mai frumoasa.

- Asa-i, sa nu ma crezi!… mana lui ii aluneca pe fata si se lipi de obrazul ei, ii atinse pometii cu degetul mare, in timp ce cu dreapta se incolaci pe mijlocul ei si o lipi de el. Ii placea sa-i simta pielea calda, se juca cu degetele peste abdomenul ei, pe coapse, urca spre coaste, apoi cobora, trecea peste buric si ea tresarea:

- Ce faci? Termina! Ma gadili! iar el muta degetul in alta parte si continua jocul. Ajunse la sani, le desena conturul in spirala, ii simtea intarindu-se sub atingerea lui, sfarcurile ii impungeau buricele degetelor si le prinse instinctiv intre degetul mare si index. Stranse si ea se rasuci pe spate, inchise ochii gemand, el o privea amuzat, incitat de efectele pe care mainile lui le aveau asupra ei, de puterea pe care o simtea.Stai cuminte! Buzele lui se inchisera peste el impreunandu-l cu limba, mana lui se insinua lent, inspre coapsele ei. Ea rase, tresari si el ii simti ezitarea, apoi dupa ce isi plimba degetele si-i simti chemarea fierbinte rase si el luand mana:

- Sa ma opresc?

-Nuuuuu! picioarele ei se stransera ca sa-l opreasca.

Ochii ei ardeau si pareau ca-l topesc, pielea il frigea si-i era frig… mainile lui se plimbau peste trupul ei imbratisandu-l si smulgandu-l, ar fi vrut sa-l ia cu el, sa-l soarba, sa se rupa in doua, sa-l cuprinda si sa-l inghita, intr-o foame nestavilita care-l stapanea tot mai mult.

Degetele se incorsetau intr-un dans neritmat, cautand, culegand, ascunzand,  picioarele ei ii presau umerii, muschii se scuturau spasmotic.

Isi aprinse o tigara, la fereastra, elibera fumul, apoi se intoarse catre ea, se apropie de pat, o mangaie pe picior:

- Aici, cu tine, ma simt ca si cum nimic nu m-ar putea atinge. Parca o carapace s-ar ridica intre mine si restul lumii…

Vazu pe birou poza ei, se apleca si o ridica, urmand cu degetul trasaturile fetei. Ochii ei straluceau sinceri si impreuna cu zambetul ii dadeau un aer diafan, ca si cum ar fi fost din alta lume: “Tu ai trei zambete: unul de zi, pe care-l porti mereu in poseta si-l afisezi cand te intalnesti cu diversi, zambetul ludic, pe care-l afisezi atunci cand faci pe misterioasa si te joci, sau cand esti interesata de ceva, sau mai ales de cineva, care incita si invita… care-mi fierbe sangele si imi soarbe mintile, si mai e al treilea zambet, cel adevarat, pe care-l oferi doar celor cu care-ti imparti emotiile, zambetul cel mai sincer, care-ti lumineaza chipul si intregeste.”

- Esti varza…  Se intoarse… era pe pat, razand. Statea pe spate, sprijinta in coate, doar o suvita rebela se ratacise pe unul dintre sani. Unul dintre genunchi ii obtura privirea, dar zambetul ei pervers ii atragea privirea, ca intr-un labirint care se invarteste la infinit si-l soarbe inauntru. Se arunca catre ea, ii prinse capul in maini, o trase de par si-o lasa pe spate, se uita in ochii lui si radea, iar rasul ii rasuna in urechi… o musca de buze, savurandu-le cu ale lui, o apuca cu dintii, isi trecu limba peste ele. Degetele lui se opreau in carnea ei si cautau traseele cunoscute. Apoi limba ii cobori spre gat, in locul unde se imbina cu capul, limba lui se juca desenand forme si semne…. mainile ii cuprinse sanii rotunzi si grei, ii cantari, ii seduse cu buricele degetelor iar apoi ii stranse de sfarcuri facand-o sa geama. O trase spre el, privind-o in ochi cu sete, aproape orb. O trase de par, iar ea inchise ochii asteptandu-l s-o cuprinda, sa-i simta mainile lunecand ca niste serpi de foc pe spate, pana pe coapse.

Cand limba lui o atinse tresari ca arsa, incercand instinctiv sa-si fereasca bazinul, dar mainile lui o trasera puternic spre el, neavand putere sa se opuna se abandona in bratele lui, buzele lui o sorbeau, ii simtea buzele si dintii devorand-o, iar limba lui era in interiorul ei…   tot ce putea sa faca era sa se zbata. Ii simti unghiile pe spate, iar n-o sa-ti aduci aminte, isi spuse, dar continua, manat mai tare, parca de mainile ei. Se rostogolira pe marginea patului: piele pe piele, parfumuri, gusturi, ea tremura in bratele lui.

Cearceaful era ud, cand ii striga numele…

Jos la ușa din sticlă, încadrată de doi lei masivi din piatră, stătea gazda, primindu-și invitații cu șampanie. Apoi domnii, îmbrăcați în fracul negru, pantalonii negri, pantofii negri din piele lacuita, papionul alb, vesta alba si camasa alba, cu guler papillon din pichet, însoțiți de doamne purtând rochii elegante, lungi, cu trene de mătase, împodobite cu dantele și fundițe și cu mănuși lungi și pălării cu pene, toate în culorile cele mai diverse: alb, roșu carmin, violet, galben pal,verde crud, crem, portocaliu… Dar cele care luau întradevăr ochii privitorilor erau bijuteriile, brățări din aur și argint, inele și cercei prinși cu briliante și pietre, coliere de perle, camee de argint, coliere

Intrând, invitații înaintau printre colonadele de marmură roșie până la scara din capătul salonului, pe unde se ajungea la sala mare de bal. Pereții acesteia aveau lambriu de mahon, iar tavanul era format din casete de lemn, împodobite cu foițe de aur, ferestrele mari cu toc de aur aveau draperii roșii, brodate cu fir, creând o barieră între lumina dinăutru și noaptea de-afară. Aici oaspeții păreau veșnic tineri, veșnic proaspeți. Vechile prietenii şi legături se refăceau pe măsura ce lista de invitați se umplea. Mereu se găsea cineva care să facă o recomandare, să aducă un suflu nou în grup. Un loc aparte îl ocupau ofițerii tineri ce se distingeau de ceilalți tineri prin uniforma de gală și medaliie de pe piept.

În diversele colţuri ale sălii se puteau vedea partidele formate în timp, prieteniile şi rivalităţile. Cine pe cine cunoştea, cine se căuta sau se evita. Începuse valsul vienez şi majoritatea tinerilor profitau de muzică pentru a invita la dans şi a se întreţine cu fetele pe care le curtau.   Unii erau mai exuberanţi, alţii mai retraşi, lângă o fereastră, doi bărbaţi vorbeau privind spectacolul de pe margine. Unul dintre ei era zâmbitor, degajat, celălalt privea suspicios împrejur în timp ce-i vorbea şoptit primului.

- Nu acum! N-ai şanse să reuşeşti.

- Dar nu ma cunoaşte, nu stie cine sunt!

Undeva lângă ei în partea dreaptă un alt bărbat cu cioc şi favoriţi negri curta o domnişoară, îmbrăcată într-o rochie lungă, rose din mătase, cu o trenă albă împodobită cu fundiţe, şi dantele. Tânăra zâmbea vădit flatată de avansurile tânărului, dar încă nu acceptase invitaţia acestuia.

- Îmi pare rău, domnule, dar domnişoara mi-a promis mie acest dans. Tânărul cel zâmbitor ajunsese între cei doi şi o luă elegant de mână pe fată şi se îndreptară spre ringul de dans.

- Cum vă permiteţi? îl întrebă tânăra indignată, în timp ce dansau.

- Să vă scap de domnul acela insistent… şi nedorit?

- Era un domn pe care mi l-au prezentat părinţii mei. Fiul cel mare al Maiorului Dumitraşcu, el însuşi locotenent, moştenitor al unor terenuri lângă Buzău, membru al Partidului Liberal, probabil viitor ministru. O partidă foarte bună…

- O partidă atât de bună pe care dumneavoastră vă pregăteaţi s-o refuzaţi…

- Nu voiam să refuz.

- Atunci sunteţi liberă să vă întoarceţi la admiratorul dumneavoastră, nu vă obligă nimic să dansaţi cu mine, şi slăbi mâna fără să-i dea drumul, şi nici ea nu opri dansul.

- … Dar mi-aţi pătat onoarea… răspunse după un moment de pauză.

- Accept recunoştinţa dumneavoastră pentru un om care s-a expus unui duel doar pentru a vă salva dintr-o situaţie care părea neplăcută.

- … Nu v-a cerut nimeni acest serviciu, îşi dădu seama că nu se gândise până atunci la eventualitatea duelului. … Nici măcar nu vă cunosc…

……………………………………………………………………………………

Dansul se schimbă dar, continuau să danseze…

- Mă scuzaţi, am obosit. Poate ar fi bine să ne aşezăm.

- Poate doriţi să schimbăm aerul, o plimbare prin grădină…

- Dumneavoastră atentaţi cu tot dinadinsul la onoarea mea.

- Dar deloc, aici este aerul foarte închis, din cauza mulţimii…

………………………………………………………………………………………………..

Se plimbau pe aleea grădinii, când simţi că ea începuse să tremure.

-Se pare că nu este suficient de cald pentru rochia aceasta, râse ea. Iar el fără să răspundă îşi dădu haina jos şi o trecu peste umerii ei, încercând s-o încălzească, mâinile lui urcară pe braţele ei spre umeri în efortul de a o încălzi. Mâinile se opriră un moment pe umerii ei, atingându-i părul, mâna lui urcă necontrolat pe gâtul ei, netezindu-i bărbia cu varful degetelor, ajungând în spatele urechii. Ea închise involuntar ochii, lăsându-și gâtul expus privirii lui flămânde. Înăuntrul ei se dădea o luptă: să plece sau să rămână. Trebuia să plece, educația ei, mândria, rațiunea îi spunea să plece cât mai repede, dar simțurile o paralizau mângâierii lui atât de plăcute.

-Sunteți prea încrezător nu vi se pare… Dar parcă el n-o asculta, n-o auzea. Doar privea hipnotizat. Carnea ei era atât de albă, de moale, de parfumată…. Îi simți aroma și nu se mai putu stăpâni. Puse brusc cealaltă mână în jurul taliei ei și o lipește de trupul lui încordat. Degetele lui se mișcă febril, intrând în carnea ei, trișând șireturile care-i încheiau corsetul. Nici el nu știe cum își face loc pe sub rochie care începe să cedeze strânsoarea, și nu-i rămâne decât să mângâie spatele gol, în timp ce buzele lui calde și umede se lipesc de gâtul ei, sârutând-o, mușcând-o.  Simte mâna ei rece cum alunecă ușor pe ceafa lui mângâindu-l și ea cu vârfurile degetelor. Cealaltă mână a lui îi explora abdomenul, moale, când mâna ei îl îndeamnă să urce. Cuprinse sânul tare, plin, în mână și începu să-l frece cu palma, jucându-se cu sfârcul întărit între buricele degetelor.

Apoi ea avu brusc un moment de luciditate pentru că încercă să se tragă din brațele sale, dar era prea întărâtat ca s-o mai lase, continua să-i devoreze gâtul cu buzele uneori întârâtându-i pielea cu dinții. Iar brațele lui o trăgeau energic înspre el. Ar fi putut să țipe… Dacă țipa l-ar fi prins și totul ar fi fost pierdut… Dar las-o s-o facă dacă asta vrea…

Se opri pentru o clipă și se uită în ochii ei, părea mai mult excitată decât speriată, apoi o trase într-un loc ferit de lumină, lipind-o de un zid, continuă să se joace cu pielea ei albă, simțea cum carnea ei se strânge în fiori la atingerea lui, și continuă să deseneze cu degetele pe trupul ei, pe sâni, apoi pe abdomen în jurul buricului, înspre picioarele ei. Buzele lui se strânseră în jurul sfârcului chinuindu-l, mușcându-l, sugându-l. Când mâna îi atinse coapsa picioarele ei se strânseră, dar nu se mai dădu în spate, iar curând degetul lui simți dantela caldă, umedă care-i acoperea carnea, trecu de ea și simți cum pulsa în ritmul impus de el, ezitând să penetreze locul, se mulțumi deocamdată doar să se plimbe peste vulva ei, care începuse să se miște căutându-l. Mâinile ei erau prinse febril de el, se plimbau pe brațele și pe pieptul lui dezgolit. Simțea cum crește pulsul și pielea ia foc, totul se precipita, închisese ochii nemaiputând rezista,  tremuratul îi tăie picioarele, asa ca in momentul in care isi revenea in fire se trezi in genunchi.

De nicaieri, sosesc la chemare,

Desprinse din neguri, masti colorate:

Se strang si danseaza sub felinare.

.

Cum stai uitat pe trotuare,

Himeric, incepe un zumzet de coarde.

Si pe strada, cat vezi cu ochii,

Danseaza mastile in fracuri si rochii.

.

Iar una s-apropie si rade la mine,

Apoi cu o pirueta, se-ntoarce-n multime…

Flacari din cer imprastie umbrele goale,

Iar apa culege vise si le cara la vale.

.

Dar masca e tot acolo – ma cheama,

Zambeste si parca mi-ar spune “N-ai teama!”

M-alearga pe poduri si printre cladiri;

Pe gatul meu se lasa, cu bratele subtiri.

.

“Privirea ta ma arde si-ncerc sa te cuprind

Si focul meu sa-l satur in coapsele-ti fierbinti.

Tot sorb si nu ma satur de buzele-ti cuminti,

Cand sus, pe cerul noptii fantasmele se-ntind”.

…………………………………………………………………………………………………………………………………

Privea cum bautura straluceste in pahar, il roti, lasand lumina sa se joace cu reflectiile lichidului. inchise ochii, bau… In camera era racoare, semiintuneric, simti un fior cum ii strabate fiinta, ca si cum s-ar fi deschis o usa undeva in spate, se intoarse: era doar geamul, nimeni imprejur. Se apropie de geam si trase aer in piept, isi dorea sa simta racoarea ploii, natura care se deschidea sa primeasca binefacerile ploii… Aerul ii inunda pieptul hulpav, umplandu-i toata fiinta si atunci simti, dar era prea tarziu sa se intoarca, se facu negru in fata ochilor, ca si cum un val de matase i se puse pe ochi. Vru sa se elibereze, sa se intoarca, dar ea il prinse bine: Nu, nu, nu! Daca vrei sa scapi trebuie sa-mi promiti ca o sa fii cuminte. Ii simti buzele mangaindu-i urechea, respiratia lunecand insinuant pe gatul lui: Vrei sa-mi simti buzele infierbantandu-te? Il tinea strans, nu-i permitea sa se miste, dadu reflex din cap. Il musca usor de lobul urechii si-l trase spre ea, el vru s-o sarute, s-o stranga in brate, dar ramase orbeste cu mainile in aer: Na, na, na… ce mi-ai promis, continua ea sa se joace. Mergi dupa mine, usor, sa nu te lovesti… Il ajuta sa se aseze pe un scaun, legat la ochi, ii prinse mainile simti ceva rece pe incheieturi, respiratia ei calda, sanii tari, umflati mangaindu-i  fata… apoi auzi muzica, incet, vocea ragusita a lui Piaf, si simti lumina ca-i inteapa ochii, o veioza intr-un colt cadea pe silueta ei, o rochie rosie, fara umeri, lipita pe trupul ei, ii scotea in evidenta unduirile trupului, sanii intariti de excitare intepau vizibil materialul rochiei, purta perechea aceea de portjariere rosii cu fundite, iar desuurile, ei bine momentan putea doar sa le ghiceasca , parul negru, ravasit lasa o suvita sa-i cada unindu-se cu alunita ce trona deasupra buzelor ei pline, rosii, iar peste toate ochii, privirea ei plina de dorinta, il sageta, il facea sa se simta constrans, nu mai avea loc pe scaun, simtea nevoia sa se ridice, sa se miste, se vedea prinzand-o de maini, infruptandu-se cu buzele ei, muscandu-i sadic umerii, hranindu-se cu sanii ei plini, mainile lui- carnea ei… dar era acolo legat, fara sa se poata misca.  Si ea era in fata lui, dominandu-l, face un pas catre el, ii pune danseaza, isi unduieste soldurile, ii pune mainile pe picioare, deasupra genunchilor si coboara, il priveste in ochi iar varful limbii se iveste usor, umezindu-si buzele. Simtea caldura mainilor ei urcand spre el, se simtea ca un vulcan sub presiune, iar privirea ei care-i rascolea sufletul il atata si mai tare, ma doresti?.. il intrebau, in timp ce incepuse sa se joace cu rochia, pielea ei ramanea din ce in ce mai goala…se incalzise si ea, il simtea atat de aproape de ea, sub mainile ei, o excita propria atingere, lasa mana sa-i alunece incet de pe un san, il stranse usor in palma, apoi aluneca iar in jos, se simtea prin materialul incins, care se ridica usor pe coapse… nici nu stii cat… vino… lasa-ma sa te am, fii a mea in noaptea asta… intinse cealalta mana spre el, il atinse, ii desfacu nasturii de la camasa, lasa degetele ei sa-i agite pielea, se apropia lasciv, suflandu-i peste buric, urcand usor pe cararea dintre nasturii lui, ajunse la buzele lui le gusta, incet, lung, muscandu-i buza de jos, in timp ce el fierbea, limba lui ii cutreiera buzele ei, se lipi de pieptul lui, cu mainile cuprinzandu-i capul, jucandu-se in parul lui. apoi zambi cu subinteles si incepu sa coboare din nou. sarutandu-i pieptul, abdomenul… ii deschise cureaua, uitandu-se in ochii lui, simtea respiratia ei deasupra lui, deja nu mai avea stare: dezleaga-ma o implora din ochi, ea zambi diabolic, si continua dansul ei, dezleaga-ma, se aprinse el, ea rase si continua sa-l tachineze, saruturi, mangaieri, maini, buze… dezleaga-ma! ii comanda… dezleaga-ma! si vei vedea de ce sunt in stare… legaturile cazura, mainile lui erau libere, o prinsera, incepu s-o conduca ghidandu-i ritmul… jucandu-se cu parul ei, ridicandu-l in sus, pe spate, intr-o parte, ii trase capul pe spate, ea era acum in genunchi, in fata lui… acum el era stapanul, si rase, ii zambi lasciv, parca implorandu-l, parca invitandu-l, nu se lasa asteptat…  o lipi de perete, ii strivi sanii de pieptul lui, buzele lui se lasara pe gatul ei, simtea cum energia lui intra in ea, simtea cum durerea lasa loc placerii, furnicaturi mainile lui fierbinti ii masau spatele,degetele lui ii strangeau carnea, picioarele ei il prinsera intr-o stransoare, rece si cald… in bratele ei el, in spate era zidul rece, dur, ii stranse mainile deasupra capului, imobilizand-o, nu mai putea sa-si miste mainile, era prizoniera lui, simtea trupul lui greu cum o lovea, cum se misca, cum crestea in ea, mii de furnicaturi ii cuprinsera gatul, sanii cand dintii lui intrara in fragezimea lor, era ca o papusa in mainile lui, acum se razbuna, se putea misca doar cat o lasa el, isi  simtea sangele fierband sub buzele lui, simtea ca are febra, ardeau… nervii ei n-o mai ascultau, tremura… se lasa in bratele lui, mangaindu-i parul… o mai saruta o data sa-mi simti buzele arzandu-te!…

Bate un vânt si-o mână-mi îngheață pe spate,

Cerul în hăuri se lasă

Și totul în jur pare mai mare:

Seara-i mai neagră ca niciodată,

Copacii tot alte chipuri își poartă.

Cobor în vale fără vreun rost

Dimprejur mă strigă frații ce-au fost.

Mintea mi-e goală, sufletul plin,

Caut o piatră la care să-nchin.

Fumuri din ceruri mă poartă pe brațe,

Printre copaci, ca ielele hoațe:

Dansează prin scorburi,

s-ascund printre pâlcuri

Tot pleacă ca iarăși s-apară -

Îmi pare că pădurea se scutură toată

Și tot ce doarme se-ntoarce la viață.

Gonit de dihănii prin negura deasă

Îmi mă culc într-o grotă și-mi fac o fereastră:

Deasupra-i vechea stână, lăsată de moși

Căci locu-i din datini lăsat

Pentru  nopți lipsite de lună

Când zmeii și zânele dansează-mpreună.

Se spune-i că locul acesta-i legat

Și nu-i bine să-l umbli fără lumină…

Demult aici s-alergat îmbrăcată-n ciobăniță

Vânată de-un fecior de împărat

O tânără domniță.

Ajungând la margine se rugă și vru să se arunce,

Atuncea din nori coborî fulger și-n piatră o ascunse.

Ajuns în urmă, împăratul rămase zănatec în loc,

Și-orbit de furie își smulse sabia din toc

Dintr-o lucire, fierul rece-n miezul cald trosni,

Cu ochii goi se-apleacă și sărută piatra-nroșită.

Cutremurați de sacrificiu, zeii și morții făcut-au roată împrejur

Zidit-au altar, și l-au închis de pașii tulburi,

De ochii și de gura lumii.

E semn de-acum în stele scris -

Când stă cercu-ntr-un loc

Și-asmute vântul colții înadins

Și sfărâmă din adâncuri porțile de foc:

Ies liberi vârcolacii și mănâncă astrul mic

Cad lacrimi reci pe florile de mirt.

Pământul arde așa umed cum e

Și zgomote surde scot din morminte

Zmeii și zânele în hainele cele mai scumpe,

Încărcați cu flori de-argint și de aur;

La gât și pe frunte-și poartă rangul:

Flăcăii cu plete negre și frunți de aramă,

Fetele cu brațele albe și vise pe gene,

Ei se serbează prin cântec și dans,

Râd și se joacă, s-aleargă alene.

Și între ei pășește mai mândru

Un spectru cu portul negru:

Îngenunche la stana de piatră -

Neînțeles cântă și plânge,

Încă o dată sărută piatra pe frunte.

Apoi își rupe pieptaru-aurit

Strigă la nori și-l aruncă în hău.

În locul acela se face gol

brazii sunt rupți, norii sorbiți…

Și zâna apare pe locul rămas

Cu părul ca noaptea învălurit

Căzut peste umerii albi

Mâna și-o-ntinde spre el zâmbind diafan.

El tremură când o atinge,

Îi simte degetele, febra cum îl frige

Și-i duce mâinile la buze…

Se-nalță spre ea și-i pune o mână pe spatele gol,

Ochii ei vii sclipesc în ochii lui reci,

Căldura îi mistuie pieptul,

Miroase totul a ea și-i este destul,

Părul ei îi inundă obrazul,

O sărută bolnav pe grumaz

Se umple de ea pășind spre uitare.

Nu mai contează de-i viu sau mort -

Ceasul oricum nu mai bate…

Doar carne pe carne nu gheață și foc;

Parfum și culoare – pe iarbă picură rouă,

licurici și greieri răsar ici și colo.

Departe pe munte i-un astfel de loc,

Unde viii nu trec, doar morții petrec.

În brațele lui doarme ea fără rochie

Sprijiniți pe o stâncă în zarea cea roșie.

Răsare soare, ei în furtună dispar,

Doar piatra cea mare rămâne:

În nopțile când luna nu vine,

Ea ține un loc de hotar.

Cum?  Unde?

M-am ascuns in mine, departe de mine, incercand sa uit sau sa evadez.

Cum poti omori pe cineva? Cum te poti sinucide?

Heh… sunt multe feluri de a o face… Alege: pistol sau cutit!

Mai poti sa-ti inchizi mintea undeva, sa-ti lasi gandurile sa fie sterse de uitare, o vreme…

Dar cand o vei lua inapoi vei mai fi la fel? Categoric nu!

De aceea o lasi acolo, sa uiti, sa fie noua, sau…

Si crezi ca asa vei scapa de cosmaruri? Dar daca uiti si micile bucurii o data cu supararile?

Un  om moare o data cu gandurile sale, cu indoielile, cu grijile.

Nu lasa grijile sa-ti alunge bucuriile de zi cu zi.

………………………………………………………………………………………………………………………..

Am murit un timp, mi-am pus mintea la pastrare, fara ganduri, fara fantezii… Eram la fel ca si cainele meu. Ce pacat ca nu am un caine, poate ca el ar fi fost mai inteligent decat mine, poate ca el m-ar fi facut mai fericit. Nici macar tigarile astea nu-mi mai fac bine… parca m-ar fuma ele pe mine, simt cum ma sting incet incet… De ce sa iei un drog care stii ca te ucide? Asa suntem noi oamenii, oricat de tari am fi suntem si ramanem hedonisti… alergam dupa placeri.

Aseara cand am iesit de pe scena simteam inca toti ochii aia in ceafa, erau peste tot si se invarteau in jurul meu. Cand am iesit pe strada continuam sa joc, un rol care nu-mi mai place. Ma simteam prins in lesa, poate cainelui meu i-ar fi placut sa ma vada asa. Iar am uitat ca nu am caine… Dar poate ca nu, cainii sunt prieteni mai credinciosi decat oamenii.  Am ramas singur, fara cineva in ochii caruia sa ma uit. Maine o sa-mi cumpar un caine…

……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

Am rupt hartia, mi-am  aruncat gandurile la gunoi, m-am urcat pe scandura si am pornit inainte: apa stralucea albastra in lumina soarelui de dimineata, vantul ridica valuri lenese catre mine… Oare tu ma doresti, de ma chemi asa la tine? Natura doreste tot, doar suntem ai ei. Ea ne arunca din valuri afara si tot ea ne cheama inapoi: cu timpul ce trece glasul se aude tot mai tare, dorinta creste. Sub scandura, orasul albastru cu luminile lui se odihneste in intuneric. Lumea doarme…. Cat de frumos se vede lumea de pe Empire State Building…. Luminile, orasul ca un abis, pare ca nu are sfarsit, ca nu exista strazi si asfalt dedesubt… Am ametit, simt vantul, aud chemarea… lume te iubesc si vreau sa te sarut….