La fereastra ta
Statea la fereastra intredeschisa, acoperita de jaluzele, si astepta: astepta sa intre vantul printre ele, sa bata ploaia mai repede, astepta un semn de la ea ca poate intra.
Pygmalion
Pygmalion ramase mut privind-o pe Galateea: alba, tacuta, o atinse cu mana urmarind contururile ei, amintindu-si cum o desenase. Sunetul daltei ii persista inca in urechi, era o parte din el: dalta, piatra si el, mintea lui o plamadise; o data fusese doar o bucata de piatra, iar apoi mana lui a atins-o, si i-a transferat ceva din el. Astepta ca din clipa in clipa sa inceapa sa se miste, parea atat de vie uneori, in lumina soarelui, dar continua sa ramana o stana de piatra. Se tot misca in jurul ei, iesea pana in curte si apoi se intorcea fuga ca un copil asteptand sa vada daca s-a intamplat minunea. Dar ea era tot acolo, asa cum o lasase, stralucind in bataia soarelui, cu zambetul acela rece parand sa prinda viata. Apoi realiza ca e gelos pe soarele care o umplea de stralucire, care putea sa se bucure de ea asa cum era fara sa simta durerea lui, pe dalta cu care o cioplise, dalta care-i crease formele, care patrunsese in ea, care reusise s-o sarute, parea ca el, artistul, amantul, singurul care era capabil s-o cunoasca, el era singurul care nu o putea avea, singurul care nu se putea bucura de ea, sau poate nu reusea sa treaca de perdeaua de marmura care-i inconjura existenta.
- O, Zei! Iar strigatul sau ramase mut. Isi pierduse credinta in zei, chiar din clipa in care a terminat-o, din clipa cand a dorit-o si a realizat ca nu poate s-o aiba. Se apropie si saruta marmura rece, apoi ii sopti: iubito, voi astepta sa te trezesti.
Venise noaptea si Pygmalion era tot acolo, imbratisand marmura, incercand s-o incalzeasca din caldura lui… 
Aris (Continuare.. vicii)
Se simțea prins într-o lume străină, una extrem de periculoasă, din care pericolul te pândea de după orice colț. Își dorea cu ardoare să se rezolve situația, să scape de acolo.. ar fi vrut să aibă o telecomandă, să poată derula până la proces, până după proces, undeva într-un viitor când o va avea iar în brațe, când toate acestea vor fi doar amintiri îndepărtate. Dar omul trebuie să-și croiască singur destinul, poate să spere, dar nu trebuie să aștepte nimic de la ceilalți. Pentru a-și limpezi gândurile se apucase de sculptură, pe de o parte îl ajuta să se elibereze, să-și găsească o ocupație, să-și verse nervii și frustrările pe un ciot de lemn, iar pe de cealaltă parte îi permitea să gândească la ce avea de făcut, la ce putea, la ce trebuia să facă. Avocatul nu i-a dăruit speranțe prea mari. Deși era asigurat de ambasadă, era totuși un avocat din oficiu, unul care-și arăta limitele, cu toate că încerca binevoitor să-i vină în ajutor. Ceea ce-l îngrijora cel mai tare era întârzierea procesului. De ce nu începe o dată? Se gândea cu groază că or să-l uite acolo. Că nu o să mai înceapă. Pe zi ce trece devine tot mai claustrofobic simțea pereții cum se apropie de el, cum încearcă să-l înghită. Celălalt gând care-l măcina era ea… Lipsa ei mai precis. Îi era dor să o mângâie, să o privească, să se sărute, visa la buzele ei, la vocea ei dar tot ce putea era să se învârtă ca un leu în cușcă, simțea cum totul îl otrăvea, aerul care-i intra în plămâni era gol, lipsit de oxigen, i se părea o minune că încă mai trăiește, unica lui consolare era jurnalul, din care citea mereu. Read the rest of this entry »
Scopul…
Viata nu e simpla, nu e usoara, de multe ori iti vine sa te dai cu capul de pereti, sau sa o dai pe ea cu capul de pereti… te loveste in moalele capului cand ti-e lumea mai draga, cand simti ca nimic nu te poate atinge, sau atunci cand scoti in sfarsit capul sa iei o gura de aer. De multe ori in momentele grele cauti sa te inchizi in tine, sa te izolezi de tot ce te inconjoara? De ce? Te simti mai fericit? Iti face bine sa stai sa te gandesti si sa-ti plangi viata intr-un colt inchis si intunecat? Accept ca ai nevoie si de momente din astea, si eu am… si mi le traiesc, dar ma intorc, ma intorc la viata, la ceilalti, la tine. Fiindca pot, fiindca vreau, fiindca stiu ca ma ajuta sa uit de probleme, sa le gasesc o rezolvare, chiar si fara sa-mi dau seama, printr-un gand sau un gest din partea cuiva apropiat parca se lumineaza undeva, ceva. De ce sa renunti la lucrurile care-ti fac bine si sa te condamni pentru niste lucruri pe care pur si simplu nu le poti controla? E drept ele-ti afecteaza viata intr-un mod pe care nu-l poti evita sau ignora, dar nu le lasa sa-ti ia totul.
In viata trebuie sa gasesti ceva pentru care sa vrei sa lupti cu toata fiinta ta, nu conteaza daca e bun sau rau, trebuie sa fie ceva care conteaza pentru tine, ceva care sa-ti faca bine, ceva pentru care sa fii dispus sa lupti pana la capat, fara sa conteze eforturile fiindca stii ca rasplata cand il vei obtine va fi enorma. De aceea stii ca trebuie sa continui sa lupti pentru acel ceva indiferent cat de greu sau imposibil pare la un moment dat.
Look into my eyes – you will see
What you mean to me
Search your heart – search your soul
And when you finally there you will search no more
Don’t tell me it’s not worth tryin’ for
You can’t tell me it’s not worth dyin’ for
You know it’s true
Everything I do – I do it for you
Look into my heart – you will find
There’s nothin’ there to hide
Take me as I am – take my life
I would give it all I would sacrifice
Don’t tell me it’s not worth fightin’ for
I can’t help it there’s nothin’ I want more
Ya know it’s true
Everything I do – I do it for you
There’s no love – like you love
And no other – could give more love
There’s nowhere – unless you’re there
All the time – all the way
Don’t tell me it’s not worth tryin’ for
I can’t help it there’s nothin’ I want more
I would fight for you – I’d lie for you
Walk the wire for you – Ya I’d die for you
Ya know it’s true
Everything I do – I do ït for you
El si ea 2
El: ce poti sa faci cand nu poti face nimic? ce trebuie sa faci?
Ea: sa stai, nu trebuie sa faci nimic
El: si dak nu poti nici sa stai? dak trebuie sa faci ceva
Ea: sa astepti, sa speri….
Ea: si dak nu mai e speranta?
El: trebuie sa mai fie, intotdeauna este, macar un pic, nu trebuie sa te dai batut!
Ea: rezista
El: daca vrei ceva cu adevarat trebuie sa ai speranta
Ea: totusi speranta nu garanteaza ca o sa si reusesti
El: dar merita sa incerci… trebuie sa incerci…
Stapanul timpului…
Uneori ne pare ca viata nu mai curge, se opreste si ne face in ciuda… atunci am vrea o telecomanda, un fast forward care sa ne fereasca de durere si sa ne duca intr-un moment din viata in care sa ne simtim fericiti si sa punem stop. Dar traim intr-o lume prea complexa, alaturi de alte miliarde cu care impartim timpul, miliarde care vor ca el sa treaca sau sa se opreasca. ce s-ar intampla daca s-ar opri atunci cand ne simtim mai rau? sau daca atunci cand ne-ar fi mai bine ar lua-o la goana. Nu timpul trebuie sa fie mereu la mijloc, sa treaca suficient de repede ca sa traim si suficient de incet ca sa ne simtim bine traind. Uneori simtim cum viata trece pe langa noi fara ca sa putem face ceva, alteori asteptam sa treaca si sa vina o zi sa se intample o minune… sa ne aduca un sens al vietii. Ne lasam purtati de nimicuri si uitam lucruri importante. Navigam intre munca si scoala, somn, mancare, obosim, simtim ca timpul nu mai are rabdare cu noi, ca noi nu mai avem timp, ca suntem sclavii timpului.
Ce putem face? cum sa ne ridicam si sa mergem mai departe? Trebuie sa ne luam viata in dinti, s-o traim, sa facem ca lucrurile sa se intample cum vrem noi. Iar daca la sfarsit ne uitam inapoi si putem privi viata cu un zambet, atunci vom fi devenit stapanii timpului. 
I want it all
Uneori sunt lucruri pe care nu le poti avea imediat, si cu cat creste asteptarea, sau dorinta, cu atat pare sa creasca si valoarea obiectului dorit. Sunt lucruri pe care ti le doresti si le iei, dar mai sunt si altele pe care trebuie sa astepti sa ti le dea altii, iar atunci asteptarea e din ce in ce mai grea.
Cel mai greu lucru e atunci cand nu poti sa faci nimic altceva ca sa obtii ceea ce-ti doresti cel mai mult. Asteptarea este cel mai greu lucru. Noi romanii ne-am obisnuit cu asteptarea de la cozile lui Ceausescu, si chiar si acum cand am scapat de ele noi facem singuri cozi: la doctor, la moastele sfintilor, cand ne ducem cu ore, zile inainte de deschidere ca sa “apucam loc” avem un cult al asteptarii. Ei bine mie nu-mi place sa astept… M-am saturat de atata asteptare, e timpul sa lupt pentru ce-i al meu. O sa lupt si o sa-l iau.
I want it all… and I want it now!>:)
Wherever you’ll go…
So lately, been wondering,
Who will be there to take my place
When I’m gone, you’ll need love
To light the shadows on your face
If a great wave shall fall
It would fall upon us all
and between the sand and stone
Could you make it on your own
If I could, then I would
I’ll go wherever you will go
Way up high, or down low
I’ll go wherever you will go
And maybe, I’ll find out
The way to make it back someday
To watch you, to guide you
Through the darkest of your days
If a great wave shall fall
It would fall upon us all
Well then I hope there’s someone out there
Who can bring me back to you
If I could, then I would
I’ll go wherever you will go
Way up high, or down low
I’ll go wherever you will go
Runaway with my heart
Runaway with my hope
Runaway with my love
I know now, just quite how
My life and love might still go on
In your heart, in your mind
I’ll stay with you for all of time
If I could, then I would
I’ll go wherever you will go
Way up high, or down low
I’ll go wherever you will go
If I could turn back time
I’ll go wherever you will go
If I could make you mine
I’ll go wherever you will go
I’ll go wherever you will go
Pinocchio
Stim cu totii povestea lui Pinocchio: o papusa de lemn al carei vis era sa devina un baietel adevarat. Dar daca te uiti mai de aproape, nu este oare si povestea noastra a tuturor? Nu asteptam fiecare ca acel ceva sa se intample in viata noastra, nu tanjm oare dupa un lucru care sa ne implineasca?
Nu e suficient ca avem viata, trebuie sa facem ceva constructiv cu ea. Societatea a modelat viata in doua mari etape: prima in care acumulezi si asimilezi, iar cea de-a adoua cand este randul tau sa inapoiezi ceva, cand din ceea ce ai acumulat nasti ceva nou. Atfel, daruind ceva nou, te implinesti, si iti atingi acel ceva. Numai prin creatie, adaugand si noi ceva la ceea ce lumea ne-a dat putem sa ne integram in acest circuit si intr-un final sa devenim adevarati.
![Po - [Explored]](http://static.flickr.com/7225/7260527994_23e4e5f04b_t.jpg "Po - [Explored]")
