Balul
Palatul a fost pregătit cu atenție pentru primirea oaspeților. Salonul cel mic, de la intrare strălucea, în toate culorile; pe lângă candelabrul auriu, împodobit cu cristale fosforescente, se lăsase dispoziție să fie aprinse și sfeșnicele aurite, cu câte trei brațe de pe stâlpii rotunzi, de marmură, care formau un coridor lung până la scări, despărțite în două aripi străjuite de o oglindă uriasă cât peretele.
Jos la ușa din sticlă, încadrată de doi lei masivi din piatră, stătea gazda, primindu-și invitații cu șampanie. Apoi domnii, îmbrăcați în fracul negru, pantalonii negri, pantofii negri din piele lacuita, papionul alb, vesta alba si camasa alba, cu guler papillon din pichet, însoțiți de doamne purtând rochii elegante, lungi, cu trene de mătase, împodobite cu dantele și fundițe și cu mănuși lungi și pălării cu pene, toate în culorile cele mai diverse: alb, roșu carmin, violet, galben pal,verde crud, crem, portocaliu… Dar cele care luau întradevăr ochii privitorilor erau bijuteriile, brățări din aur și argint, inele și cercei prinși cu briliante și pietre, coliere de perle, camee de argint, coliere
Intrând, invitații înaintau printre colonadele de marmură roșie până la scara din capătul salonului, pe unde se ajungea la sala mare de bal. Pereții acesteia aveau lambriu de mahon, iar tavanul era format din casete de lemn, împodobite cu foițe de aur, ferestrele mari cu toc de aur aveau draperii roșii, brodate cu fir, creând o barieră între lumina dinăutru și noaptea de-afară. Aici oaspeții păreau veșnic tineri, veșnic proaspeți. Vechile prietenii şi legături se refăceau pe măsura ce lista de invitați se umplea. Mereu se găsea cineva care să facă o recomandare, să aducă un suflu nou în grup. Un loc aparte îl ocupau ofițerii tineri ce se distingeau de ceilalți tineri prin uniforma de gală și medaliie de pe piept.
În diversele colţuri ale sălii se puteau vedea partidele formate în timp, prieteniile şi rivalităţile. Cine pe cine cunoştea, cine se căuta sau se evita. Începuse valsul vienez şi majoritatea tinerilor profitau de muzică pentru a invita la dans şi a se întreţine cu fetele pe care le curtau. Unii erau mai exuberanţi, alţii mai retraşi, lângă o fereastră, doi bărbaţi vorbeau privind spectacolul de pe margine. Unul dintre ei era zâmbitor, degajat, celălalt privea suspicios împrejur în timp ce-i vorbea şoptit primului.
- Nu acum! N-ai şanse să reuşeşti.
- Dar nu ma cunoaşte, nu stie cine sunt!
Venetii
Pe strazi susura lucii canale,
De nicaieri, sosesc la chemare,
Desprinse din neguri, masti colorate:
Se strang si danseaza sub felinare.
.
Cum stai uitat pe trotuare,
Himeric, incepe un zumzet de coarde.
Si pe strada, cat vezi cu ochii,
Danseaza mastile in fracuri si rochii.
.
Iar una s-apropie si rade la mine,
Apoi cu o pirueta, se-ntoarce-n multime…
Flacari din cer imprastie umbrele goale,
Iar apa culege vise si le cara la vale.
.
Dar masca e tot acolo – ma cheama,
Zambeste si parca mi-ar spune “N-ai teama!”
M-alearga pe poduri si printre cladiri;
Pe gatul meu se lasa, cu bratele subtiri.
.
“Privirea ta ma arde si-ncerc sa te cuprind
Si focul meu sa-l satur in coapsele-ti fierbinti.
Tot sorb si nu ma satur de buzele-ti cuminti,
Cand sus, pe cerul noptii fantasmele se-ntind”.
Dependente
Cu fiecare minut devenea tot mai agitat ori de cate ori spunea NU. Peretii camerei pareau incordati, deveneau ovali: parca se strangeau in jurul lui. Nu mai putea sta pe scaun, se plimba agitat prin camera, isi simtea pulsul crescand cu fiecare pas, inima i se sarea peste peretii plamanilor, aerul intra sugrumat in organism, simtea in gura gustul de plumb. Picioarele o luasera razna intr-un dans ciudat: se propteau unul in fata celuilalt haotic, fara o directie anume, membrele se miscau cu atata repeziciune si in toate directiile incat parea ca-si pierduse echilibrul. Sudoarea se scurgea pe frunte, pe ochii mari, albi, fara expresie opriti asupra luminii din fereastra, simtea cum il inteapa contrastul alb-negru, cum albul zapezii de afara ii sparge retina in mii de bucati, cum durerea erupe in intreg corpul sau, se opreste paralizat de spasme si cade pe podea. Rece, parca stomacul i s-a imprastiat pe jos, lipit de coaste, ceasul din perete a luat-o razna: limbile negre se alearga pe ceas formand un vartej rece, care-i strangea pieptul, ii storcea lacrimi… totul se invartea in jurul lui cu viteza, era tras in toate partile, durerea crestea in piept, se simtea ca un vulcan gata sa erupa… parca celulele corpului sau se bateau intre ele vrand sa se sfasie, fiecare sa fuga cu partea ei, muschii ii tremurau, devenise imposibil sa se miste… iar peste ochi ceata. Durerea crestea si-i zdrobea orice rezistenta, pana ii ramanea un singur gand: sa se roage.
Apoi sunetul ….
Sangele reincepuse sa curga prin vene, nu mai era de consistenta ghetii care-i taia tesuturile in interior, pieptul incepuse sa-si recapete volumul si usurinta de a respira…era ud, apa curgea peste el, rece… ramasese gol pe podea cu ochii la alb…
Nu-ti fie teama
Vino, apropie-te, nu-ti fie teama, nu o sa musc
Decat de buza de jos, si nu prea mult,
Doar cat sa-ti pui bratele in jurul meu
Si sa-ti simt trupul tau pe nari
Si-n pielea ta sa ma ingropi.
Pune-mi palmele pe tample
Acopera-mi ochii cu vise
Dar ascunde-le in pielea ta
Si lasa-mi placerea sa le descopar
Pipaind ca un orb: intre sani,
Si pana la gambe…
Danseaza, danseaza cu mine diseara:
Lumea intreaga dispare
Lasand in jur sa rasara
Una mai buna intre coapsele tale.
Lasa-mi mainile s-alerge nebune,
Sa caute aur in muntii tai,
Si sa-ti dezmierde nesatule
Linii curbe si decupari ascunse.
Si vino din livada de meri,
Si-ascunde-te-n bratele mele,
Lasa-ma sa-ti gust fructele coapte
Vino si-atinge-ma:
Fii tu, da-ti hainele la o parte!
Balerina
Dansul era viata ei, de mica urmarea balerinele cum misca lin, cum aluneca pe suprafata lucioasa parca ar zbura. Isi dorea si ea sa pluteasca alaturi de ele, sa fie ca un fulg purtat de vant in ritmul muzicii. Isi amintea prima zi cand a ajuns acolo, timida, abia putea respira de emotie, nu-i venea sa creada, in sfarsit visul i se va implini, iar azi dupa atatia ani, dupa atatea repetitii si eforturi, azi era primul ei dans, in fata a mii de spectatori, mii de oameni veniti sa o vada, sa o aplaude… doar pentru ea.
Luminile o orbesc… intra pe scena, alaturi de partenerul ei, amandoi tineri, stralucitori, eleganti, ajung in centrul, pentru un moment e liniste absoluta, apoi incepe muzica, pornind ca un motor inima ei, corpul ii zvacneste si incepe dansul, totul se pierde in jur, raman ea si el, imprejur doar muzica, simte cum salta, cum paraseste pamantul, furata de el, priveste in ochii lui si se simt amandoi ca doua rotite in centrul universului, simte cum o data cu miscarile ei totul prinde viata… dar aproape de final, se impiedica si cade…
Un ingrijitor uitase sa traga o funie, atat… Acum sta acolo jos cu bratele ridicate spre ei, un inger abia nascut, cu aripile frante…
![Po - [Explored]](http://static.flickr.com/7225/7260527994_23e4e5f04b_t.jpg "Po - [Explored]")
