Ce este iubirea?
Am vazut ca multi au pus intrebarea asta pe bloguri, si poate ca am pus intrebarea gresit… poate ca nu are raspuns. Poate ca intrebarea mai potrivita este: cum ne comportam noi cand iubim, cand credem ca iubim, cand ne atasam de cineva? Cum stim ca iubim pe cineva?
Ati observat ca atunci cand te intereseaza cineva, incepi sa te gandesti din ce in ce mai mult la ea? Incepi sa te intrebi ce-i place, ce nu-i place, incerci sa gandesti ca ea, te schimbi chiar, elimini lucrurile care-o fac sa se simta prost, sa fie incomfortabil. Apoi vrei s-o faci partasa la toate lucrurile frumoase din viata ta, te simti implinit in fiecare moment pe care poti sa-l imparti cu ea. Simti ca atunci cand ii daruiesti ceva si-i vezi zambetul de pe buze, simti ca inima ta se umple si te simti ca si cum ai fi primit cel mai mare cadou, si l-ai primit fiindca ai facut-o fericita.
Apoi mai e si pasiunea care te face s-o doresti pentru tine, care te face sa tremuri cand esti langa ea, care te face s-o pastrezi pentru tine, care este ca un glas din interior.. 
Atunci cand iubesti pe cineva vrei sa-l protejezi, vrei sa-l stii ferit de toate problemele, vrei sa fii parte din viata lui, vrei sa fii umarul pe care se pleaca,
Dar este pasiunea, este dependenta, este obsesia, este grija… pot fi toate acestea iubire? Eu cred ca pot fi numai atunci cand sunt toate impreuna. Pana la urma iubire este atunci cand cineva din preajma ta intra in universul tau si devine o parte din tine, dar ramane altcineva.
Aris (Continuare.. vicii)
Se simțea prins într-o lume străină, una extrem de periculoasă, din care pericolul te pândea de după orice colț. Își dorea cu ardoare să se rezolve situația, să scape de acolo.. ar fi vrut să aibă o telecomandă, să poată derula până la proces, până după proces, undeva într-un viitor când o va avea iar în brațe, când toate acestea vor fi doar amintiri îndepărtate. Dar omul trebuie să-și croiască singur destinul, poate să spere, dar nu trebuie să aștepte nimic de la ceilalți. Pentru a-și limpezi gândurile se apucase de sculptură, pe de o parte îl ajuta să se elibereze, să-și găsească o ocupație, să-și verse nervii și frustrările pe un ciot de lemn, iar pe de cealaltă parte îi permitea să gândească la ce avea de făcut, la ce putea, la ce trebuia să facă. Avocatul nu i-a dăruit speranțe prea mari. Deși era asigurat de ambasadă, era totuși un avocat din oficiu, unul care-și arăta limitele, cu toate că încerca binevoitor să-i vină în ajutor. Ceea ce-l îngrijora cel mai tare era întârzierea procesului. De ce nu începe o dată? Se gândea cu groază că or să-l uite acolo. Că nu o să mai înceapă. Pe zi ce trece devine tot mai claustrofobic simțea pereții cum se apropie de el, cum încearcă să-l înghită. Celălalt gând care-l măcina era ea… Lipsa ei mai precis. Îi era dor să o mângâie, să o privească, să se sărute, visa la buzele ei, la vocea ei dar tot ce putea era să se învârtă ca un leu în cușcă, simțea cum totul îl otrăvea, aerul care-i intra în plămâni era gol, lipsit de oxigen, i se părea o minune că încă mai trăiește, unica lui consolare era jurnalul, din care citea mereu. Read the rest of this entry »
Nebunie
De cand ne nastem incepem sa inebunim… prima trauma e cand vedem lumina si luam prima gura de aer : de atunci incepe nebunia si cursa catre moarte totodata. Cine stie poate ca moartea e nebunia totala, e uitarea de sine absoluta si de asta nu mai e nimic dupa ea, cel putin pe partea asta de lume…
Poate ca nebunii cu acte in regula sunt doar cei morti prea devreme, poate ca ei sunt singurii care sunt treji si noi suntem cu adevarat nebunii, noi care ne lasam condusi de ….nimic, de lucruri fara sens: munca, bani, calculator, prieteni, sau alte lucruri care ne impiedica sa traim cu adevarat. Poate ca printre dependentele noastre, din cauza rutinei am pierdut esenta vietii si nu mai stim s-o traim. De cealalta parte nebunii au vazut lumina de dincolo inainte sa le vina timpul, inainte sa paseasca acolo si acum prinsi intre doua lumi ei fac aici ce ar trebui sa faca acolo…
Să pretindem… (continuare …vicii)
Alesese un local din suburbie, modest, potrivit condițiilor sale; fiind singur într-o țara străină trebuia sa se strângă ca să se ajungă cu banii, asta fără să mai pună la socoteală cât cheltuise în ultima perioadă. Asta este întradevăr o curvă scumpă! Erau cuvintele cu care il lăsase să plece colegul său de apartament, care venise și el cu aceeași bursă si care îi era ca un frate, mai ales când erau acum singuri printre străini. Ce ai de gând cu ea? Chiar așa, ce am de gând cu ea?… se întrebă singur, retoric, în timp ce stătea la masă. Nu avea nicio idee sigură, niciun plan de viitor. El era student la științe politice, părinții lui, funcționari publici se bucuraseră enorm când a intrat la facultate, mai ales când a primit și bursa de studii în străinătate îl și vedeau diplomat, ambasador: du-te să mai cunoști și altă lume, că așa e bine, maică… Dar el se simțea oarecum depășit de situație, i se părea că lucrurile nu avansau atât de repede pe cât își dorea…. Asta rămâne de văzut… era deja de jumătate de an acolo și își prelungise șederea până la finalul anului universitar, apoi urma să se întoarcă-n țară unde îl aștepta licența, apoi masterul și în final un post în cadrul ministerului. O viață frumoasă, bine pusă la punct, construită pe baze solide… ușor de zis dar drumul nu era atât de drept pe cât se părea.
Zâmbi apoi când o văzu, nu știa de ce dar o așteptase cu inima îndoită, iar acum veni și-i întrerupse gândurile. Nu arăta rău deloc, de fapt nu arăta deloc ca o curvă: era machată decent, puțin rimel, și ruj, apoi avea o rochie roșie de satin care îi punea în evidență talia bine conturată, iar părul strâns în coc îi întregea imaginea. Era cu adevărat elegant, brusc se simțea inconfortabil în blugi și hanorac cum venise, nu se simțea pregătit pentru o asemenea apariție și localul i se părea acum îngust, întunecos și nepotrivit. Se ridică și-o ajută să se așeze la masă, ea îi zâmbește îngăduitor, iar el se așează la locul său stângaci și vădit stânjenit.
- Am venit cum m-ai rugat. deschise ea discuția.
- Da, răspunse el scurt savurând-o din priviri, apoi revenindu-și: ce dorești să bei?
- O cubată ar fi perfect, răspunse zâmbind.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………. Read the rest of this entry »
![Po - [Explored]](http://static.flickr.com/7225/7260527994_23e4e5f04b_t.jpg "Po - [Explored]")
