Ploaia
Statea in fotoliu, cu palaria pe fata, odihnindu-si ochii in intuneric, aproape adormit, auzi zgomotul … ca un tropot, ploaia se strecura printre frunze. Se trezi, se apropie de fereastra… isi aprinse tigara, fumul ii invada plamanii, apoi bau din paharul de langa el, lichidul ii arse gatul si se opri in stomac aprinzadu-i plamanii… O privi cum doarme pe patul de langa el, apoi stranse ochii, ii simti inlacrimati, eliberand gandul:
El si ea 16
Ea: Ma iubesti?
El: De ce mai intrebi, daca orice ti-as raspunde nu ma crezi?
Ea: Inainte ma iubeai
El: Stii prea bine ca tu esti ratiunea mea de a trai…
Ea: Oare? Inainte mi-o spuneai si simteam.
El: Tu mi-ai interzis sa ti-o mai spun…
Ea: In ultima vreme esti altfel…
El: Si tu esti altfel in ultima vreme, nu mai stiu cum sa ma port cu tine… Ti-a fost greu stiu… Dar oricat as incerca sa te apropii, tu ramai departe.
Ea: Eu te-am dat la o parte…
El: Cam da… dar tot…
Ea: Nu-mi mai spune asta… daca n-o simti nu vreau s-o aud.
El: Femeie nebuna… Nebuna mea, femeie… Dar o simt… am facut doar ce mi-ai spus…
Ea: Eu ti-am spus sa pleci… Du-te la ea!
El: Continui sa-mi traiesc, iar tu, tu esti undeva acolo, luceafarul ascuns printre visele mele… Ascunsa undeva sa-mi dea putere, inca te iubesc. Acuma mi se pare ca traiesc, dar doar ma misc… undeva in mine am nevoie de tine sa ma trezesc, Cheama-ma la tine… Trezeste-ma.
Ea:…
Dimineata
Soarele se reflecta parca mai puternic in geam, lumina isi facea loc printre frunzele vii, se vedea ca o ploaie de diamante strecurandu-se printr-o mare verde. Asa calatorise el pana la ea…era singura cale de a o vedea asa cum este, de a patrunde in sufletul ei, s-o vada dimineata, inainte de trezire: acoperita doar pe jumatate de cearceaf, cu bratul gol sub cap, cu ochii intredeschisi, cu zambetul pe buze… M-ai visat? Simtea cum dispare, cum pielea i se pierde in aerul diminetii… Se trezea. Se ridica in fund si se freca la ochi in timp ce casca, ramasese cu un aer ciudat, simtea de parca-l pierduse, il visase din nou, dar acum statea si se simtea: daca n-a fost un vis? apoi rase de ea insasi: ce idei imi trec prin minte… cum sa vina?
Vantul batea printre copaci, iar soarele se ridicase mult pe cer: Hai la mare!
Umbre
Era doar o fantoma pe un trotuar, lumea trecea pe langa el, prin el… Ea iesise si se pregatea sa traverseze, venea catre el. La un moment dat ea se uita in ochii lui… o secunda, doua, trei, simtea cum timpul intra si trece prin el, simtea cum poate sa guste aerul, ca si cum ar fi inceput sa respire. Asa era de cald afara sau era doar el?
Buzele ei, stingandu-le pe ale lui… trupul ei… sa atinga, putea sa atinga… nu treecuse prin el… Te iubesc… Ea se intoarse sa-l priveasca cu ochii inlacrimati.
Fugea catre ea… pe picioarele lui, simtea asfaltul fierbinte, drumul acesta era mult mai lung decat acum trei secunde… Dar era fericit, descoperi ca buzele ei erau mai fierbinti decat soarele si-i sorbeau fiinta.. acum stia cu adevarat ca plutea… O privi, ii indrepta o suvita de pe ochi… mainile lui nu se puteau departa de ea… Dupa atata timp… Exista..
El si ea 13
Pe o strada, luminate de un felinar se intalnesc doua umbre:
El: Poate ca nu te inteleg mereu, poate ca uneori ma grabesc sa trag concluzii…
Ea: Poate ca uneori uit ceea ce sunt, poate ca uneori uit ceea ce simt…
El: Poate ca si eu uit uneori ceea ce esti…
Ea: Dar e nevoie de atat de putin ca sa-mi amintesc de tine. E nevoie doar de o scanteie, doar sa ma plimb pe strada si sa vad doi mergand impreuna, sa vad cum un copil imparte o inghetata, cum cineva face o cafea, cum un tip cumpara o floare si atunci imi dau seama ca-mi lipseste ceva.
El: Dar e nevoie doar sa apari, doar sa merg pe strada si sa simt o floare cu parfumul tau, doar sa vad o femeie si sa-mi para ca aduce cu tine: la par, la mers, doar sa-ti aud glasul chemandu-ma si atunci imi dau seama ca-mi lipseste ceva.
Mergeau alaturi, de la un felinar la altul, priveau inainte, simteau fiecare tremurul celuilalt, dar nu se puteau hotari sa se intoarca, sa se priveasca… Doar vocile lor rupeau distanta. S-a terminat strada: ultimul felinar: S-au intors sa se priveasca. El si-a intins mana sa-i atinga fata. Chipul ei s-a ridicat in sus, cautandu-i ochii. Cand i-a simtit atingerea a inceput sa tremure, a inchis ochii si lacrimi ii udau pleoapele… Mana lui urmarea liniile fetei ei, de la frunte, pe ochi, pana la buzele ei rosii, le desena conturul cu degetul tremurand…
Ea: Mereu am visat sa imi mangai fata…
El: Mereu am visat la buzele tale…
O stranse in brate, ii putea simtit respiratia mangaindu-i chipul, se uita in ochii ei mari, zambitori:
El: Ai cel mai frumos zambet pe care l-am vazut. De ce nu-l arati mai des?
Ea: Nici nu mai stiam ca pot zambi…
Gura lui se lasa peste buzele ei, pipaindu-le fierbinte, apoi muscandu-le cu buzele.
Ea: Ia-ma acasa…
Ploua torential, Se sarutau lipiti sub felinar, el si ea, hainele ude cadeau, iar umbrele lor se iubeau pe asfalt.
Corespondente
Ajunsese acasa, tarziu, ajungea din ce in ce mai tarziu si mai obosit. Se aseza la masa, deschise sticla veche de vin. Privi poza ei si-si aprinse o tigara. Trase in pieptul fumul innecacios, isi aminti ce-i povestea ea: cum o umplea fumul care-i intra in plamani, el simtea doar un nod negru, care-i macina fiinta. Fumul iesea si simtea ca smulge bucati din el.
Privea poza ei pusa inca pe masa. O ridica, o studie, urmari cu degetul fiecare trasatura, fiecare linie. Gandurile lui alergau tot mai repede, absurde, lovindu-se unul de celalalt, fara nicio idee.
Ea era acolo, dupa perdea, il privea, il astepta, poate daca s-ar fi intors ar fi vazut-o… Dar ea nu schita niciun gest, nu putea striga, el n-o putea auzi. Ochii sai erau scaldati in lacrimi care curgeau, se topeau lacrimile pe obrajii ei. De ce atata chin, de ce atatea lupte. Te-am iubit! Voiam doar sa te am… Ridica ochii spre cer cu repros. Durerea il ardea: Am cerut prea mult? SPUNE-MI, am cerut prea mult?
Se ridica, se duse la fereastra, privi ploaia care se strivea de geam. Cerul era negru, opac, fara niciun semn: Oamenii sunt liberi sa-si aleaga calea.
Se intoarse la masa… ea era acolo si plangea… Mergea pe un drum pustiu, intunecat, si tot privea inapoi. Era frig si tremura, plangea… Imprejur nimeni sa-i intinda o mana, nimeni sa o ajute…
Intinse bratele spre ea, dar ea nu-l vedea, ea nu mai era acolo… Te iubesc!… Ecoul gandului se ridica in eter, strabatu liniile si ajunse pana la el. Si atunci de ce… de ce ai plecat?… Dar raspunsul nu parasi mintea lui… Era acolo, poate ca stia, poate ca nu voia sa se resemneze…
O mana… mana lui tragand-o in sus…
Fluturi
Erau ca doi fluturi care se alergau printre flori. Isi atingeau aripile intr-o vibrare de mai, apoi se departau cutremurati de puterea contactului. Simteau un cutremur in tot corpul, ca o durere surda, ca o lume care se crapa si fugeau unul de celalalt, unul spre vest, spre o floare mare, cu o cupa roz, straluciri si splendoare, celalalt spre est, spre un ciorchine de flori cu parfumul tare. Dar nu mai erau ca inainte: zburau pierduti unul de celalalt, cand mai sunt cand mai jos, parca schiopatau in cer. Dar oricate parfumuri si oricate culori intalneau, ei se intorceau mereu acolo, sa zboare impreuna, sa se invarta, sa se impleteasca, sa se loveasca, sa se cutremure iar.
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..
O conduse pana la poarta casei. Acolo sub cerul instelat se oprisera: ii prinse mainile intr-ale lui si o strangea, nu foarte tare, ca sa o doara, ci suficient cat sa-i simta dorinta. Ea il privea si el incerca sa-i vada dorinta in ochi, mainile ei raspundeau la cererea lui, dar cand s-a apropiat de fata ei, buzele ei nu s-au ridicat spre el, nu s-au deschis ca sa-l primeasca, asa ca buzele lui au aterizat pe obraz, s-au lipit sters de el, ca o aterizare esuata. Apoi i-a dat drumul si a vrut sa plece. Isi simtea pasii grei, drumul strain ii taia picioarele, le simtea topindu-se in asfaltul de plumb. Stai! era vocea ei. Se intoarse, ea ramasese tot acolo: Deja pleci? Se intoarse cu totul, alerga spre ea si ea spre el, cu bratele deschise, ii sari in brate, cu picioarele prinzandu-se de mijlocul lui, cu bratele pe umerii lui, mainile sale reusira s-o prinda de mijloc, apoi o privi in ochi, asa cum era ea: deasupra lui si zambi, ochii ei erau inlacrimati. Se sarutara salbatic, mainile ei ii prinsera capul si umerii tragandu-l spre ea, el ii musca buzele… a urmat un cutremur: un zbor, o vibrare. De ce atatea indoieli? Ce ne lipseste?…
El si ea 12
Lumanarile imprastiau o lumina difuza prin colturile camerei, raspandind si un parfum dulceag de capsuni coapte. Intr-un colt al camerei un magnetofon imbatranit raspandea o melodie lenesa, incalzind si mai tare mintile aprinse de vin si de excitare. ea se ridica de pe covorul din fata semineului unde cinasera. Simtea cum fiori o cuprind si pielea ei tremura, incepu sa danseze usor din solduri pe ritmurile melodiei. El vru sa se ridice, s-o acompanieze, dar ea il impinse in jos, el ramase pe spate, sprijinit doar in coate, privind-o, ea ii puse un picior pe piept, iar el il prinse cu o mana si incepu sa-i maseze, degetele, talpa, glezna, il duse spre buze si le lipi de glezna. Ea isi trase piciorul din mana lui si-l trecu peste pieptul lui, desfacandu-i nasturii de la camasa. Ii placea sa-l stie la picioarele ei, dorind-o. Apoi se intoarse si incepu sa danseze mangaindu-si sanii provocator, amplificand forma lor, lipind materialul de ei si lasand sfarcurile sa se vada intarite pe sub materialul subtire. Decolteul incepu sa-i elibereze sanii, se juca cu marginile bluzei, ridicandu-le deasupra buricului, se juca cu degetele pe piele, aratandu-i ce-l asteapta si in acelasi timp pregatindu-se si pe ea pentru el. Ii placea sa se simta privita de el, se incalzea doar vazand pasiunea din ochii lui. Se unduia in ritmul muzicii, aplecandu-se spre el, dar ferindu-se de mainile lui care se intindeau sa o cuprinda. Isi trecu picioarele peste el, incalecandu-l. Ar fi vrut sa sara pe el, dar asteptarea face totul mai placut. Apoi se apleca aproape de fata lui si-i puse un deget pe buze: Ssst! in seara asta conduc eu. Apoi isi elibera sanul din stransoarea mainii lui care-o intarata si tremura cand o atinse cu piciorul prin pantaloni, sarind usor in sus, apoi redeveni stapana pe situatie, lasand bluza sa cada pe fata lui, iar el inspira flamand parfumul care ramasese imprimat… apoi continua sa priveasca la spectacolul ce se desfasura in fata lui: jocul degetelor se mutara pe coapse, pe pulpe… desenand conturul fustei, uneori cand ea ridica piciorul mai sus putea sa-i vada dantela neagra a jartierei. La un moment dat cateva degete trecura pe sub rochie,eliberandu-i fermoarul si lasand-o sa cada, alaturi de bluza.
Mana lui ii mangaia acum piciorul, incercand sa ajunga cat mai sus, o masa incet in spatele gambei, si urca transmitandu-i fiori. Ochii lui straluceau uitandu-se in ochii ei. Ii placea cum isi trecea mana prin par, ridicandu-l, lasandu-si umerii goi, era nerabdator sa cuprinda pielea alba, s-o alinte, s-o muste, s-o posede, dar ea nu era inca de acord… continua dansul, aratandu-i drumul iubirii, locul unde-i placea sa fie mangaiata: pe gat, in jos spre sani, coborand cu degetele pe burta pana la buric, continuand periplul pana jos, la chiloti. Ii acoperi cu palma, mangaindu-se fin. El vru sa se ridice, dar ea il stropi cu vin pe piept, trantindu-l inapoi… Se apleca iar spre el, lasandu-se in genunchi, peste el, si-si plimba mainile pe trupul lui, eliberandu-l de tot de camasa, apoi isi lipi buzele de urmele de vin si le sorbi, supse pielea umeda, fierbinte, tragandu-i seva, parfumul printre buze, il gusta cu limba. Simti mainile lui pe trupul ei, una ii ghida capul, iar cealalta se plimba pe coloana, dandu-i fiori reci, simti apoi ceva ud pe spate, si se cambra, infigandu-si sanii in fata lui. In mai putin de o secunda ramasesera fara sutien, gura lui hranindu-se hulpav cu sfarcurile ei intarite, muscandu-le cu buzele, jucandu-se cu limba pe ele, iar bratele ei ii cuprinsera capul intr-o imbratisare stransa, il chema in ea, simtea ca-si pierde controlul atingandu-i pielea, o pipaia febril, si in acelasi timp se straduia sa o mangaie cat mai lung, sa-i prelungeasca senzatiile. vinul curgea pe spatele ei, udandu-i coloana, ajungandu-i pe fund, urmat de mainile lui. Simtea cum flacarile pun stapanire pe ei. O dorea. O trase usor in spate, si o privi, nu stia cum dar ajunsese sub el, o atingea pe burta, pana deasupra dantelei chilotilor, erau tot ce mai avea pe ea, ei si portjartierul. Simti cum se adapa din ea, cum intra in ea, devorand-o cu pasiune.
Merci mult, Bogdane…(continuare vicii)
- Te iubesc… mai poți să mă crezi? Își ridică privirea spre el și se uită în ochii lui. Erau lacrimi în ochii ei, atâta durere, atâta suferință, și ai lui erau uscați, îi simțea dureros de uscați. Sufletul lui era gol, gândurile sale erau pierdute undeva în afară, nu se grăbea să le cheme înapoi, doar o privea și continua să o mângâie. Carnea îl ardea. Ar fi vrut să o sărute, să uite totul, să-l închege într-un sărut… unul care să nu se termine, unul care să dureze la nesfârșit, ca un vis, ca într-un vis… continua doar să-i mângâie obrazul, să-i șteargă lacrimile, se aplecă și o sărută pe frunte. Pielea ei ardea, era roșie, buzele lui tremurau, o iubea, iubea pielea aceea fină, iubea gustul ei, iubea parfumul pe care-l răspândea.
- Da, te cred, răspunse, o privi în ochi. Ochii lui o ardeau iar ai ei îl dureau.
- Câte o să-mi mai ierți? Câte o să-mi mai accepți?
- Ce?
- Situația asta… ne iubim de atâta timp și tot timpul ăsta m-ai împărțit cu cineva. Câtă putere ai în tine? Cum poți să accepți atâtea?
- Nu știu… eu sper, eu încă mai sper că putem fi împreună cândva, undeva, că există un loc unde ne vor lăsa să fim doar noi doi, chiar dacă pentru puțin timp, dar vom fi doar noi… și vei fi a mea și asta e tot ce contează. O sărută pe frunte. Apoi ieși din cameră, ea rămase plângând, fără să-i vadă ochii lui, negri, dureros de adânci, roși de lacrimi.
……………………………………………………………………………………………………………………………………….. Read the rest of this entry »
Intrusul
Intrase in viata ei brusc, sau poate intrase ea in viata lui. De fapt se ciocnisera pe hol, la un hotel din intamplare. El era intr-o calatorie de vacanta, incerca sa se redescopere, iar ea, ea incerca sa evadeze pentru cateva zile din viata ei, sa uite cine era, sa fie cineva nou, fara obligatii. Era bruneta, nu prea inalta, dar avea un aspect fizic placut, formele generoase, bine conturate, dar in special pe barbati ii atrageau, pe langa sanii mari, buzele ei. Se lovisera unul de celalalt, brusc. Ea se dezechilibra, iar el vadit rusinat o prinse de mana inainte sa cada. Ca sa se scuze ii propuse sa mearga la o cafea. Ea il masura si-l cantari din priviri: era doar cu un cap mai inalt decat ea, dar avea aspect placut, ingrijit, parul tot negru, tenul alb, iar ochii, ochii lui priveau adanc in fiinta ei rascolind-o. Ar fi vrut sa nu accepte, dar se trezi spunandu-si: De ce nu? oricum maine o sa dispar.
Cinara: se simteau bine impreuna, tipul avea ceva nou in el, stia s-o asculte, o interesa persoana lui, chiar retinea ce-i spunea ea, si avea un stil de a vorbi care-i placea. La un moment dat se trezi razand, cat timp trecuse de cand nu mai rasese? De cat timp nu se mai uscasera lacrimile pe obrajii ei? Dar astazi statea cu un strain, un om pe care abia il cunostea, despre care stia doar din ce-i povestise el si radea din toata inima. A doua seara nu disparu, se vazura din nou. Simtea ceva ciudat, ceva ce nu mai simtise demult, ceva ce nu trebuia sa simta si se temea, dar nu se putea indeparta. Accepta o noua cina.
Femeia din fata lui era misterioasa, avea un zambet fermecator, un fel de a fi serios si cu toate astea ceva din ea ii amintea de o fetita. Ii placea compania ei. Ii placea modul in care gandea, ii placea faptul ca o facea sa rada si mai simtea si ca ea este atrasa de el. Fusese singur in ultima vreme, oarecum resemnat, speriat sa-si mai lase inima libera, pasiunile sa se elibereze, dar se simtea prins in plasa ei si ii placea senzatia, asa ca intra in jocul ei.
O prinse de mana, o saruta, ea tresari usor la inceput, dar nu dadu inapoi, se lasa sarutata, si usor usor ii raspunse la sarut. Simtea cum ameteste, cum puslanf prin buzele rosii, moi, dorinta crestea in el si incepu s-o atinga, s-o mangaie. Ea simtea cum tot corpul ii vibreaza. Fiori ii treceau prin piele, de cand nu mai fusese atinsa in modul acela, barbatul acesta o iubea, facea dragoste cu toata fiinta ei. Incepu sa tremure. Il saruta pe buze, apoi il stranse cu putere si ramase lipita la pieptul lui, ar fi mai stat asa dar trebuia sa plece. Trebuia?
Cand impacheta dadu peste poza lui, cel care o astepta acasa, cel de care fugise. Nu mai era ca la inceput, el nu-i mai acorda atentia pe care si-o dorea ea, de care avea nevoie. Mai era si barbatul acesta care intrase in viata ei si-i bulversase toate simturile, ii daduse o suflare noua in piept. un Intrus…
Dar cine este intrusul? De ce este intrus? Pana la urma cine este intrusul: cel care vine ultimul si-ti da viata peste cap? Cel care te face sa simti ca esti inca vie? sau cel care nu mai stie cum sa se poarte cu tine? cum vrei sa fii iubita? Cum sa te faca sa te simti bine?
