Carapacea

iunie 8, 2011 at 2:47 pm (nebunie, povesti) (, , , , , , , , , )

Ii dadu parul de pe fata si se uita in ochii ei:

- Dac-ai sti cat de frumoasa esti.

- Cat de frumoasa ma vezi tu vrei sa spui… si rase, iar lui i se paru chiar mai frumoasa.

- Asa-i, sa nu ma crezi!… mana lui ii aluneca pe fata si se lipi de obrazul ei, ii atinse pometii cu degetul mare, in timp ce cu dreapta se incolaci pe mijlocul ei si o lipi de el. Ii placea sa-i simta pielea calda, se juca cu degetele peste abdomenul ei, pe coapse, urca spre coaste, apoi cobora, trecea peste buric si ea tresarea:

- Ce faci? Termina! Ma gadili! iar el muta degetul in alta parte si continua jocul. Ajunse la sani, le desena conturul in spirala, ii simtea intarindu-se sub atingerea lui, sfarcurile ii impungeau buricele degetelor si le prinse instinctiv intre degetul mare si index. Stranse si ea se rasuci pe spate, inchise ochii gemand, el o privea amuzat, incitat de efectele pe care mainile lui le aveau asupra ei, de puterea pe care o simtea.Stai cuminte! Buzele lui se inchisera peste el impreunandu-l cu limba, mana lui se insinua lent, inspre coapsele ei. Ea rase, tresari si el ii simti ezitarea, apoi dupa ce isi plimba degetele si-i simti chemarea fierbinte rase si el luand mana:

- Sa ma opresc?

-Nuuuuu! picioarele ei se stransera ca sa-l opreasca.

Ochii ei ardeau si pareau ca-l topesc, pielea il frigea si-i era frig… mainile lui se plimbau peste trupul ei imbratisandu-l si smulgandu-l, ar fi vrut sa-l ia cu el, sa-l soarba, sa se rupa in doua, sa-l cuprinda si sa-l inghita, intr-o foame nestavilita care-l stapanea tot mai mult.

Degetele se incorsetau intr-un dans neritmat, cautand, culegand, ascunzand,  picioarele ei ii presau umerii, muschii se scuturau spasmotic.

Isi aprinse o tigara, la fereastra, elibera fumul, apoi se intoarse catre ea, se apropie de pat, o mangaie pe picior:

- Aici, cu tine, ma simt ca si cum nimic nu m-ar putea atinge. Parca o carapace s-ar ridica intre mine si restul lumii…

Permalink 3 comentarii

Intuneric

iunie 7, 2011 at 12:21 am (Joc, muzica, nebunie, vise) (, , )

Ajunse acasa. Toate luminile stinse. Nu era nimeni. Arunca cheile pe noptiera, apoi, obosit, se tranti pe fotoliu si ramase in visare urmarind formele pe care vantul le desena pe tavanul sau cu umbrele copacilor. Cumva linistea il agasa, intunericul ii patrundea prin retina pe sub piele si se plimba prin vasele de sange prin tot corpul… nu mai avea stare, se ridica, aprinse becul de la veioza apoi cauta agitat prin colectia de CD-uri… ceva… Mozart… Brahms… Rahmaninov… Se duse la bar, deschise toate sticlele fara sa se hotarasca. In sfarsit isi aprinse o tigara si elibera rotocoale de fum catre increngatura de umbre care-si gasise loc pe tavanul sau.

Vazu pe birou poza ei, se apleca si o ridica, urmand cu degetul trasaturile fetei. Ochii ei straluceau sinceri si impreuna cu zambetul ii dadeau un aer diafan, ca si cum ar fi fost din alta lume: “Tu ai trei zambete: unul de zi, pe care-l porti mereu in poseta si-l afisezi cand te intalnesti cu diversi, zambetul ludic, pe care-l afisezi atunci cand faci pe misterioasa si te joci, sau cand esti interesata de ceva, sau mai ales de cineva, care incita si invita… care-mi fierbe sangele si imi soarbe mintile, si mai e al treilea zambet, cel adevarat, pe care-l oferi doar celor cu care-ti imparti emotiile, zambetul cel mai sincer, care-ti lumineaza chipul si intregeste.”

- Esti varza…  Se intoarse… era pe pat, razand. Statea pe spate, sprijinta in coate, doar o suvita rebela se ratacise pe unul dintre sani. Unul dintre genunchi ii obtura privirea, dar zambetul ei pervers ii atragea privirea, ca intr-un labirint care se invarteste la infinit si-l soarbe inauntru. Se arunca catre ea, ii prinse capul in maini, o trase de par si-o lasa pe spate, se uita in ochii lui si radea, iar rasul ii rasuna in urechi… o musca de buze, savurandu-le cu ale lui, o apuca cu dintii, isi trecu limba peste ele. Degetele lui se opreau in carnea ei si cautau traseele cunoscute. Apoi limba ii cobori spre gat, in locul unde se imbina cu capul, limba lui se juca desenand forme si semne…. mainile ii cuprinse sanii rotunzi si grei, ii cantari, ii seduse cu buricele degetelor iar apoi ii stranse de sfarcuri facand-o sa geama. O trase spre el, privind-o in ochi cu sete, aproape orb. O trase de par, iar ea inchise ochii asteptandu-l s-o cuprinda, sa-i simta mainile lunecand ca niste serpi de foc pe spate, pana pe coapse.

Cand limba lui o atinse tresari ca arsa, incercand instinctiv sa-si fereasca bazinul, dar mainile lui o trasera puternic spre el, neavand putere sa se opuna se abandona in bratele lui, buzele lui o sorbeau, ii simtea buzele si dintii devorand-o, iar limba lui era in interiorul ei…   tot ce putea sa faca era sa se zbata. Ii simti unghiile pe spate, iar n-o sa-ti aduci aminte, isi spuse, dar continua, manat mai tare, parca de mainile ei. Se rostogolira pe marginea patului: piele pe piele, parfumuri, gusturi, ea tremura in bratele lui.

Cearceaful era ud, cand ii striga numele…

Permalink Un comentariu

Balul

mai 10, 2011 at 1:49 pm (muzica, nebunie, povesti, vise) (, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , )

Palatul a fost pregătit cu atenție pentru primirea oaspeților.  Salonul cel mic, de la intrare strălucea, în toate culorile; pe lângă candelabrul auriu, împodobit cu cristale fosforescente,  se lăsase dispoziție să fie aprinse și sfeșnicele aurite, cu câte trei brațe de pe stâlpii rotunzi, de marmură, care formau un coridor lung până la scări, despărțite în două aripi străjuite de o oglindă uriasă cât peretele.

Jos la ușa din sticlă, încadrată de doi lei masivi din piatră, stătea gazda, primindu-și invitații cu șampanie. Apoi domnii, îmbrăcați în fracul negru, pantalonii negri, pantofii negri din piele lacuita, papionul alb, vesta alba si camasa alba, cu guler papillon din pichet, însoțiți de doamne purtând rochii elegante, lungi, cu trene de mătase, împodobite cu dantele și fundițe și cu mănuși lungi și pălării cu pene, toate în culorile cele mai diverse: alb, roșu carmin, violet, galben pal,verde crud, crem, portocaliu… Dar cele care luau întradevăr ochii privitorilor erau bijuteriile, brățări din aur și argint, inele și cercei prinși cu briliante și pietre, coliere de perle, camee de argint, coliere

Intrând, invitații înaintau printre colonadele de marmură roșie până la scara din capătul salonului, pe unde se ajungea la sala mare de bal. Pereții acesteia aveau lambriu de mahon, iar tavanul era format din casete de lemn, împodobite cu foițe de aur, ferestrele mari cu toc de aur aveau draperii roșii, brodate cu fir, creând o barieră între lumina dinăutru și noaptea de-afară. Aici oaspeții păreau veșnic tineri, veșnic proaspeți. Vechile prietenii şi legături se refăceau pe măsura ce lista de invitați se umplea. Mereu se găsea cineva care să facă o recomandare, să aducă un suflu nou în grup. Un loc aparte îl ocupau ofițerii tineri ce se distingeau de ceilalți tineri prin uniforma de gală și medaliie de pe piept.

În diversele colţuri ale sălii se puteau vedea partidele formate în timp, prieteniile şi rivalităţile. Cine pe cine cunoştea, cine se căuta sau se evita. Începuse valsul vienez şi majoritatea tinerilor profitau de muzică pentru a invita la dans şi a se întreţine cu fetele pe care le curtau.   Unii erau mai exuberanţi, alţii mai retraşi, lângă o fereastră, doi bărbaţi vorbeau privind spectacolul de pe margine. Unul dintre ei era zâmbitor, degajat, celălalt privea suspicios împrejur în timp ce-i vorbea şoptit primului.

- Nu acum! N-ai şanse să reuşeşti.

- Dar nu ma cunoaşte, nu stie cine sunt!

Read the rest of this entry »

Permalink 3 comentarii

Androgyn

septembrie 21, 2010 at 12:01 am (iubire, Joc, nebunie, vicii) (, , )

Cum ar fi sa-mi simti buzele pe gat aprinzandu-te?” Tragea in piept cu nesat mirosul de crini proaspeti, iar in minte ii rasunau, ca si cum le-ar fi spus cu vocea lui, cuvintele scrise pe cartea de vizita… ii vedea buzele cum se misca, putea simti furnicaturi pe gat.

…………………………………………………………………………………………………………………………………

Privea cum bautura straluceste in pahar, il roti, lasand lumina sa se joace cu reflectiile lichidului. inchise ochii, bau… In camera era racoare, semiintuneric, simti un fior cum ii strabate fiinta, ca si cum s-ar fi deschis o usa undeva in spate, se intoarse: era doar geamul, nimeni imprejur. Se apropie de geam si trase aer in piept, isi dorea sa simta racoarea ploii, natura care se deschidea sa primeasca binefacerile ploii… Aerul ii inunda pieptul hulpav, umplandu-i toata fiinta si atunci simti, dar era prea tarziu sa se intoarca, se facu negru in fata ochilor, ca si cum un val de matase i se puse pe ochi. Vru sa se elibereze, sa se intoarca, dar ea il prinse bine: Nu, nu, nu! Daca vrei sa scapi trebuie sa-mi promiti ca o sa fii cuminte. Ii simti buzele mangaindu-i urechea, respiratia lunecand insinuant pe gatul lui: Vrei sa-mi simti buzele infierbantandu-te? Il tinea strans, nu-i permitea sa se miste, dadu reflex din cap. Il musca usor de lobul urechii si-l trase spre ea, el vru s-o sarute, s-o stranga in brate, dar ramase orbeste cu mainile in aer: Na, na, na… ce mi-ai promis, continua ea sa se joace. Mergi dupa mine, usor, sa nu te lovesti… Il ajuta sa se aseze pe un scaun, legat la ochi, ii prinse mainile simti ceva rece pe incheieturi, respiratia ei calda, sanii tari, umflati mangaindu-i  fata… apoi auzi muzica, incet, vocea ragusita a lui Piaf, si simti lumina ca-i inteapa ochii, o veioza intr-un colt cadea pe silueta ei, o rochie rosie, fara umeri, lipita pe trupul ei, ii scotea in evidenta unduirile trupului, sanii intariti de excitare intepau vizibil materialul rochiei, purta perechea aceea de portjariere rosii cu fundite, iar desuurile, ei bine momentan putea doar sa le ghiceasca , parul negru, ravasit lasa o suvita sa-i cada unindu-se cu alunita ce trona deasupra buzelor ei pline, rosii, iar peste toate ochii, privirea ei plina de dorinta, il sageta, il facea sa se simta constrans, nu mai avea loc pe scaun, simtea nevoia sa se ridice, sa se miste, se vedea prinzand-o de maini, infruptandu-se cu buzele ei, muscandu-i sadic umerii, hranindu-se cu sanii ei plini, mainile lui- carnea ei… dar era acolo legat, fara sa se poata misca.  Si ea era in fata lui, dominandu-l, face un pas catre el, ii pune danseaza, isi unduieste soldurile, ii pune mainile pe picioare, deasupra genunchilor si coboara, il priveste in ochi iar varful limbii se iveste usor, umezindu-si buzele. Simtea caldura mainilor ei urcand spre el, se simtea ca un vulcan sub presiune, iar privirea ei care-i rascolea sufletul il atata si mai tare, ma doresti?.. il intrebau, in timp ce incepuse sa se joace cu rochia, pielea ei ramanea din ce in ce mai goala…se incalzise si ea, il simtea atat de aproape de ea, sub mainile ei, o excita propria atingere, lasa mana sa-i alunece incet de pe un san, il stranse usor in palma, apoi aluneca iar in jos, se simtea prin materialul incins, care se ridica usor pe coapse… nici nu stii cat… vino… lasa-ma sa te am, fii a mea in noaptea asta… intinse cealalta mana spre el, il atinse, ii desfacu nasturii de la camasa, lasa degetele ei sa-i agite pielea, se apropia lasciv, suflandu-i peste buric, urcand usor pe cararea dintre nasturii lui, ajunse la buzele lui le gusta, incet, lung, muscandu-i buza de jos, in timp ce el fierbea, limba lui ii cutreiera buzele ei, se lipi de pieptul lui, cu mainile cuprinzandu-i capul, jucandu-se in parul lui. apoi zambi cu subinteles si incepu sa coboare din nou. sarutandu-i pieptul, abdomenul… ii deschise cureaua, uitandu-se in ochii lui, simtea respiratia ei deasupra lui, deja nu mai avea stare: dezleaga-ma o implora din ochi, ea zambi diabolic, si continua dansul ei, dezleaga-ma, se aprinse el, ea rase si continua sa-l tachineze, saruturi, mangaieri, maini, buze… dezleaga-ma! ii comanda… dezleaga-ma! si vei vedea de ce sunt in stare… legaturile cazura, mainile lui erau libere, o prinsera, incepu s-o conduca ghidandu-i ritmul… jucandu-se cu parul ei, ridicandu-l in sus, pe spate, intr-o parte, ii trase capul pe spate, ea era acum in genunchi, in fata lui… acum el era stapanul, si rase, ii zambi lasciv, parca implorandu-l, parca invitandu-l, nu se lasa asteptat…  o lipi de perete, ii strivi sanii de pieptul lui, buzele lui se lasara pe gatul ei, simtea cum energia lui intra in ea, simtea cum durerea lasa loc placerii, furnicaturi mainile lui fierbinti ii masau spatele,degetele lui ii strangeau carnea, picioarele ei il prinsera intr-o stransoare, rece si cald… in bratele ei el, in spate era zidul rece, dur, ii stranse mainile deasupra capului, imobilizand-o, nu mai putea sa-si miste mainile, era prizoniera lui, simtea trupul lui greu cum o lovea, cum se misca, cum crestea in ea, mii de furnicaturi ii cuprinsera gatul, sanii cand dintii lui intrara in fragezimea lor, era ca o papusa in mainile lui, acum se razbuna, se putea misca doar cat o lasa el, isi  simtea sangele fierband sub buzele lui, simtea ca are febra, ardeau… nervii ei n-o mai ascultau, tremura… se lasa in bratele lui, mangaindu-i parul… o mai saruta o data sa-mi simti buzele arzandu-te!…

Permalink 6 comentarii

Corespondente

iunie 1, 2009 at 12:10 pm (Joc, nebunie, povesti) (, , , )

Ajunsese acasa, tarziu, ajungea din ce in ce mai tarziu si mai obosit. Se aseza la masa, deschise sticla veche de vin. Privi poza ei si-si aprinse o tigara. Trase in pieptul fumul innecacios, isi aminti ce-i povestea ea: cum o umplea fumul care-i intra in plamani, el simtea doar un nod negru, care-i macina fiinta. Fumul iesea si simtea ca smulge bucati din el.

Privea poza ei pusa inca pe masa. O ridica, o studie, urmari cu degetul fiecare trasatura, fiecare linie. Gandurile lui alergau tot mai repede, absurde, lovindu-se unul de celalalt, fara nicio idee.

Ea era acolo, dupa perdea, il privea, il astepta, poate daca s-ar fi intors ar fi vazut-o… Dar ea nu schita niciun gest, nu putea striga, el n-o putea auzi. Ochii sai erau scaldati in lacrimi care curgeau, se topeau lacrimile pe obrajii ei. De ce atata chin, de ce atatea lupte. Te-am iubit! Voiam doar sa te am… Ridica ochii spre cer cu repros. Durerea il ardea: Am cerut prea mult? SPUNE-MI, am cerut prea mult?

Se ridica, se duse la fereastra, privi ploaia care se strivea de geam. Cerul era negru, opac, fara niciun semn: Oamenii sunt liberi sa-si aleaga calea.

Se intoarse la masa… ea era acolo si plangea… Mergea pe un drum pustiu, intunecat, si tot privea inapoi. Era frig si tremura, plangea… Imprejur nimeni sa-i intinda o mana, nimeni sa o ajute…

Intinse bratele spre ea, dar ea nu-l vedea, ea nu mai era acolo… Te iubesc!… Ecoul gandului se ridica in eter, strabatu liniile si ajunse pana la el. Si atunci de ce… de ce ai plecat?… Dar raspunsul nu parasi mintea lui… Era acolo, poate ca stia, poate ca nu voia sa se resemneze…

O mana… mana lui tragand-o in sus…

Permalink 7 comentarii

El si ea

mai 22, 2009 at 12:59 am (iubire) (, , , )

n253315Lumanarile imprastiau o lumina difuza prin colturile camerei, raspandind si un parfum dulceag de capsuni coapte. Intr-un colt al camerei un magnetofon imbatranit raspandea o melodie lenesa, incalzind si mai tare mintile aprinse de vin si de excitare. ea se ridica de pe covorul din fata semineului unde cinasera. Simtea cum fiori o cuprind si pielea ei tremura, incepu sa danseze usor din solduri pe ritmurile melodiei. El vru sa se ridice, s-o acompanieze, dar ea il impinse in jos, el ramase pe spate, sprijinit doar in coate, privind-o, ea ii puse un picior pe piept, iar el il prinse cu o mana si incepu sa-i maseze, degetele, talpa, glezna, il duse spre buze si le lipi de glezna. Ea isi trase piciorul din mana lui si-l trecu peste pieptul lui, desfacandu-i nasturii de la camasa. Ii placea sa-l stie la picioarele ei, dorind-o. Apoi se intoarse si incepu sa danseze mangaindu-si sanii provocator, amplificand forma lor, lipind materialul de ei si lasand sfarcurile sa se vada intarite pe sub materialul subtire. Decolteul incepu sa-i elibereze sanii, se juca cu marginile bluzei, ridicandu-le deasupra buricului, se juca cu degetele pe piele, aratandu-i ce-l asteapta si in acelasi timp pregatindu-se si pe ea pentru el. Ii placea sa se simta privita de el, se incalzea doar vazand pasiunea din ochii lui. Se unduia in ritmul muzicii, aplecandu-se spre el, dar ferindu-se de mainile lui care se intindeau sa o cuprinda. Isi trecu picioarele peste el, incalecandu-l. Ar fi vrut sa sara pe el, dar asteptarea face totul mai placut. Apoi se apleca aproape de fata lui si-i puse un deget pe buze: Ssst! in seara asta conduc eu. Apoi isi elibera sanul din stransoarea mainii lui care-o intarata si tremura cand o atinse cu piciorul prin pantaloni, sarind usor in sus, apoi redeveni stapana pe situatie, lasand bluza sa cada pe fata lui, iar el inspira flamand parfumul care ramasese imprimat… apoi continua sa priveasca la spectacolul ce se desfasura in fata lui: jocul degetelor se mutara pe coapse, pe pulpe… desenand conturul fustei, uneori cand ea ridica piciorul mai sus putea sa-i vada dantela neagra a jartierei. La un moment dat cateva degete trecura pe sub rochie,eliberandu-i fermoarul si lasand-o sa cada, alaturi de bluza.

Mana lui ii mangaia acum piciorul, incercand sa ajunga cat mai sus, o masa incet in spatele gambei, si urca transmitandu-i fiori. Ochii lui straluceau uitandu-se in ochii ei. Ii placea cum isi trecea mana prin par, ridicandu-l, lasandu-si umerii goi, era nerabdator sa cuprinda pielea alba, s-o alinte, s-o muste, s-o posede, dar ea nu era inca de acord… continua dansul, aratandu-i drumul iubirii, locul unde-i placea sa fie mangaiata: pe gat, in jos spre sani, coborand cu degetele pe burta pana la buric, continuand periplul pana jos, la chiloti. Ii acoperi cu palma, mangaindu-se fin. El vru sa se ridice, dar ea il stropi cu vin pe piept, trantindu-l inapoi… Se apleca iar spre el, lasandu-se in genunchi, peste el, si-si plimba mainile pe trupul lui, eliberandu-l de tot de camasa, apoi isi lipi buzele de urmele de vin si le sorbi, supse pielea umeda, fierbinte, tragandu-i seva, parfumul printre buze, il gusta cu limba. Simti mainile lui pe trupul ei, una ii ghida capul, iar cealalta se plimba pe coloana, dandu-i fiori reci, simti apoi ceva ud pe spate, si se cambra, infigandu-si sanii in fata lui. In mai putin de o secunda ramasesera fara sutien, gura lui hranindu-se hulpav cu sfarcurile ei intarite, muscandu-le cu buzele, jucandu-se cu limba pe ele, iar bratele ei ii cuprinsera capul intr-o imbratisare stransa, il chema in ea, simtea ca-si pierde controlul atingandu-i pielea, o pipaia febril, si in acelasi timp se straduia sa o mangaie cat mai lung, sa-i prelungeasca senzatiile. vinul curgea pe spatele ei, udandu-i coloana, ajungandu-i pe fund, urmat de mainile lui. Simtea cum flacarile pun stapanire pe ei. O dorea. O trase usor in spate, si o privi, nu stia cum dar ajunsese sub el, o atingea pe burta, pana deasupra dantelei chilotilor, erau tot ce mai avea pe ea, ei si portjartierul. Simti cum se adapa din ea, cum intra in ea, devorand-o cu pasiune.

Permalink Scrie un comentariu

Merci mult, Bogdane…(continuare vicii)

mai 18, 2009 at 2:58 am (vicii) (, , , , , , )

- Te iubesc… mai poți să mă crezi? Își ridică privirea spre el și se uită în ochii lui. Erau lacrimi în ochii ei, atâta durere, atâta suferință, și ai lui erau uscați, îi simțea dureros de uscați. Sufletul lui era gol, gândurile sale erau pierdute undeva în afară, nu se grăbea să le cheme înapoi, doar o privea și continua să o mângâie. Carnea îl ardea. Ar fi vrut să o sărute, să uite totul, să-l închege într-un sărut… unul care să nu se termine, unul care să dureze la nesfârșit, ca un vis, ca într-un vis… continua doar să-i mângâie obrazul, să-i șteargă lacrimile, se aplecă și o sărută pe frunte. Pielea ei ardea, era roșie, buzele lui tremurau, o iubea, iubea pielea aceea fină, iubea gustul ei, iubea parfumul pe care-l răspândea.

- Da, te cred, răspunse, o privi în ochi. Ochii lui o ardeau iar ai ei îl dureau.

- Câte o să-mi mai ierți? Câte o să-mi mai accepți?

- Ce?

- Situația asta… ne iubim de atâta timp și tot timpul ăsta m-ai împărțit cu cineva. Câtă putere ai în tine? Cum poți să accepți atâtea?

- Nu știu… eu sper, eu încă mai sper că putem fi împreună cândva, undeva, că există un loc unde ne vor lăsa să fim doar noi doi, chiar dacă pentru puțin timp, dar vom fi doar noi… și vei fi a mea și asta e tot ce contează. O sărută pe frunte. Apoi ieși din cameră, ea rămase plângând, fără să-i vadă ochii lui, negri, dureros de adânci, roși de lacrimi.

……………………………………………………………………………………………………………………………………….. Read the rest of this entry »

Permalink 6 comentarii

Intrusul

mai 17, 2009 at 11:05 am (Uncategorized) (, , , , , , , , , , , , )

Intrase in viata ei brusc, sau poate intrase ea in viata lui. De fapt se ciocnisera pe hol, la un hotel din intamplare. El era intr-o calatorie de vacanta, incerca sa se redescopere, iar ea, ea incerca sa evadeze pentru cateva zile din viata ei, sa uite cine era, sa fie cineva nou, fara obligatii. Era bruneta, nu prea inalta, dar avea un aspect fizic placut, formele generoase, bine conturate, dar in special pe barbati ii atrageau, pe langa sanii mari, buzele ei. Se lovisera unul de celalalt, brusc. Ea se dezechilibra, iar el vadit rusinat o prinse de mana inainte sa cada. Ca sa se scuze ii propuse sa mearga la o cafea. Ea il masura si-l cantari din priviri: era doar cu un cap mai inalt decat ea, dar avea aspect placut, ingrijit, parul tot negru, tenul alb, iar ochii, ochii lui priveau adanc in fiinta ei rascolind-o. Ar fi vrut sa nu accepte, dar se trezi spunandu-si: De ce nu? oricum maine o sa dispar.

La cina:  se simteau bine impreuna, tipul avea ceva nou in el, stia s-o asculte si avea un stil de a vorbi care-i placea. La un moment dat se trezi razand, cat timp trecuse de cand nu mai rasese? Dar astazi statea cu un strain, un om pe care abia il cunostea, despre care stia doar din ce-i povestise el si radea din toata inima. A doua seara nu disparu, se vazura din nou. Simtea ceva ciudat, ceva ce nu mai simtise demult, ceva ce nu trebuia sa simta si se temea, dar nu se putea indeparta. Accepta o noua cina.

Femeia din fata lui era misterioasa, avea un zambet fermecator, un fel de a fi serios si cu toate astea ceva din ea ii amintea de o fetita. Ii placea compania ei. Ii placea faptul ca o facea sa rada si  ca simtea faptul ca ea este atrasa de el.

O prinse de mana, o saruta, ea tresari usor la inceput, dar nu dadu inapoi, se lasa sarutata, si usor usor ii raspunse la sarut. Simtea cum ameteste, cum buzele rosii, moi pulsau in gura lui, dorinta crestea in el si incepu s-o atinga, s-o mangaie. Ea simtea cum tot corpul ii vibreaza. Fiori ii treceau prin piele, de cand nu mai fusese atinsa in modul acela, barbatul acesta se juca cu toata fiinta ei. Incepu sa tremure.


Permalink Scrie un comentariu

Pygmalion

aprilie 30, 2009 at 11:23 pm (nebunie, povesti) (, , , , , , , )

Pygmalion ramase mut privind-o pe Galateea: alba, tacuta, o atinse cu mana urmarind contururile ei, amintindu-si cum o desenase. Sunetul daltei ii persista inca in urechi, era o parte din el: dalta, piatra si el, mintea lui o plamadise; o data fusese doar o bucata de piatra, iar apoi mana lui a atins-o, si i-a transferat ceva din el. Astepta ca din clipa in clipa sa inceapa sa se miste, parea atat de vie uneori, in lumina soarelui, dar continua sa ramana o stana de piatra. Se tot misca in jurul ei, iesea pana in curte si apoi se intorcea fuga ca un copil asteptand sa vada daca s-a intamplat minunea. Dar ea era tot acolo, asa cum o lasase, stralucind in bataia soarelui, cu zambetul acela rece parand sa prinda viata. Apoi realiza ca e gelos pe soarele care o umplea de stralucire, care putea sa se bucure de ea asa cum era fara sa simta durerea lui, pe dalta cu care o cioplise, dalta care-i crease formele, care patrunsese in ea, care reusise s-o sarute, parea ca el, artistul, amantul, singurul care era capabil s-o cunoasca, el era singurul care nu o putea avea, singurul care nu se putea bucura de ea, sau poate nu reusea sa treaca de perdeaua de marmura care-i inconjura existenta.

- O, Zei! Iar strigatul sau ramase mut. Isi pierduse credinta in zei, chiar din clipa in care a terminat-o, din clipa cand a dorit-o si a realizat ca nu poate s-o aiba. Se apropie si saruta marmura rece, apoi ii sopti: iubito, voi astepta sa te trezesti.

Venise noaptea si Pygmalion era tot acolo, imbratisand marmura, incercand s-o incalzeasca din caldura lui…  

Permalink Scrie un comentariu

Nu-ti fie teama

aprilie 29, 2009 at 11:13 am (iubire, Joc, vise) (, , , , , , , , )

Vino, apropie-te, nu-ti fie teama, nu o sa musc

Decat de buza de jos, si nu prea mult,

Doar cat sa-ti pui bratele in jurul meu

Si sa-ti simt trupul tau pe nari

Si-n pielea ta sa ma ingropi.

Pune-mi palmele pe tample

Acopera-mi ochii cu vise

Dar ascunde-le in pielea ta

Si lasa-mi placerea sa le descopar

Pipaind ca un orb: intre sani,

Si pana la gambe…

Danseaza, danseaza cu mine diseara:

Lumea intreaga dispare

Lasand in jur sa rasara

Una mai buna intre coapsele tale.

Lasa-mi mainile s-alerge nebune,

Sa caute aur in muntii tai,

Si sa-ti dezmierde nesatule

Linii curbe si decupari ascunse.

Si vino din livada de meri,

Si-ascunde-te-n bratele mele,

Lasa-ma sa-ti gust fructele coapte

Vino si-atinge-ma:

Fii tu, da-ti hainele  la o parte!

Permalink Un comentariu

Next page »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.