Murind
Se spune ca atunci cand mori iti vezi toata viata dinaintea ochilor… Poate depinde de moarte, cat de rapid sau de lent evolueaza totul. Atunci cand stii ca urmeaza sa mori, ai timp sa te gandesti la tot ce ai facut pana atunci, sa-ti amintesti toate regretele, sa retraiesti toate bucuriile… dar cred ca in momentul acela in secundele in care chiar mori totul devine negru… Cand vezi ca vine spre tine, ca fulgerul, totul se intuneca, nu ai timp sa reactionezi, nu mai stii nici ca traiesti, nici ca mori, pentru o secunda – atat cat dureaza sa te transformi – pentru o secunda uiti totul te pierzi sau poate ca nu mai existi, tu si totul in jurul tau devine nimic: moartea e ca o gaura neagra care se dizolva in jurul tau, un portal care te trage in cealalta parte.
El si ea 13
Pe o strada, luminate de un felinar se intalnesc doua umbre:
El: Poate ca nu te inteleg mereu, poate ca uneori ma grabesc sa trag concluzii…
Ea: Poate ca uneori uit ceea ce sunt, poate ca uneori uit ceea ce simt…
El: Poate ca si eu uit uneori ceea ce esti…
Ea: Dar e nevoie de atat de putin ca sa-mi amintesc de tine. E nevoie doar de o scanteie, doar sa ma plimb pe strada si sa vad doi mergand impreuna, sa vad cum un copil imparte o inghetata, cum cineva face o cafea, cum un tip cumpara o floare si atunci imi dau seama ca-mi lipseste ceva.
El: Dar e nevoie doar sa apari, doar sa merg pe strada si sa simt o floare cu parfumul tau, doar sa vad o femeie si sa-mi para ca aduce cu tine: la par, la mers, doar sa-ti aud glasul chemandu-ma si atunci imi dau seama ca-mi lipseste ceva.
Mergeau alaturi, de la un felinar la altul, priveau inainte, simteau fiecare tremurul celuilalt, dar nu se puteau hotari sa se intoarca, sa se priveasca… Doar vocile lor rupeau distanta. S-a terminat strada: ultimul felinar: S-au intors sa se priveasca. El si-a intins mana sa-i atinga fata. Chipul ei s-a ridicat in sus, cautandu-i ochii. Cand i-a simtit atingerea a inceput sa tremure, a inchis ochii si lacrimi ii udau pleoapele… Mana lui urmarea liniile fetei ei, de la frunte, pe ochi, pana la buzele ei rosii, le desena conturul cu degetul tremurand…
Ea: Mereu am visat sa imi mangai fata…
El: Mereu am visat la buzele tale…
O stranse in brate, ii putea simtit respiratia mangaindu-i chipul, se uita in ochii ei mari, zambitori:
El: Ai cel mai frumos zambet pe care l-am vazut. De ce nu-l arati mai des?
Ea: Nici nu mai stiam ca pot zambi…
Gura lui se lasa peste buzele ei, pipaindu-le fierbinte, apoi muscandu-le cu buzele.
Ea: Ia-ma acasa…
Ploua torential, Se sarutau lipiti sub felinar, el si ea, hainele ude cadeau, iar umbrele lor se iubeau pe asfalt.
Goodnight
Noaptea era intunecoasa, nu erau stele pe cer, iar luna era ascunsa sub un nor. Privea cerul intunecat incercand sa desluseasca ceva, poate ziua de maine, poate urma pasilor ei pe cer. Poate o urma din gandurile ei, poate un pas, ceva care sa o aduca mai aproape. Statea culcat pe iarba, simtea cum roua se lasa pe firele reci. Se intorcea de pe o parte pe alta, fara rost.
Printre doua stele ascunse de nori, i se paru ca ea il priveste… Se ridica in sus, asa gol cum era si alerga fara haine inainte, descult pe iarba uda. Privi la cer inca o data, cazand in genunchi si urla din toate fortele: Noaaapte Bunaaaa! Vantul urla mai tare, iar ea, ascunsa dupa stele ii facu cu ochiul: Noapte buna!
Ganduri… despre tine
Inchid ochii si te vad, iti desenez chipul in spatele pleoapelor, si-ti caut conturul cu degetul pe perete. Las muzica sa-mi inunde urechile si incerc sa-mi amintesc printre versuri cum suna vocea ta. Mi-e dor sa stiu ce gandesti, mi-e dor sa-ti culeg lacrimile de pe obraz in timp ce te sarut. Si mi-e dor, mi-e dor de mine iubindu-te. As vrea sa pot privi in ochii tai si sa simt ca acolo e locul meu in lumea asta. Dar ochii tai sunt departe, iar eu sunt aici, prins ca o coarda de lemn intr-o rama de plastic. Vino… lasa-ma din nou sa am grija de tine.
El si ea 3
O privea cu ochii flamanzi, ii placea s-o priveasca, cum sta inaintea lui, privindu-l de asemenea cu dorinta, dar si cu o durere tacuta… erau atatea in sufletul ei, inchise undeva crezuse ea pentru a nu fi niciodata scoase la iveala, dar el.. el reusise sa le readuca la suprafata, cu rabdarea lui, cu privirea lui calda care o rascolea, care o facea sa tanjeasca dupa atingerea lui. I-a spus atatea, practic i-a dat sufletul ei pe tava, si acum astepta sentinta, avea inima stransa ca el o sa fuga, ca trecutul ei o sa-l apese… Desigur cele spuse de ea au cazut peste el neasteptat, ca o avalansa, ca o cascada, i-ai zdrobit lumea… dar simtea doar durere, revolta, nu ii venise nicio clipa gandul s-o ia la sanatoasa, tot ce dorea, tot ce simtea era nevoia acuta s-o stranga in brate, sa ii mangaie obrajii, sa-i simta pielea fina, sa-i dea parul de pe fata. Era acolo, mica in bratele lui, trebuia s-o protejeze, s-o iubeasca… lacrimile din ochii ei il tulburara mai rau decat marturisirea… fata ei era atat de aproape de a lui incat ii simtea respiratia calda cum ii mangaia fata, ochii ei mari, ascundeau lacrimi pe care nu indraznea sa le elibereze, buzele ei tremurau de emotie, cand degetele lui le cautau conturul… simtea cum pieptul ei tresalta presat de al lui si mana lui o strangea cu putere de mijloc… cu frica, de parca s-ar fi astepta ca o data slabita stransoarea ar putea aparea ceva dintr-un abis si i-ar smulge-o din brate.
Dar ea era inca acolo… in sfarsit dupa atata timp era acolo… calda, vie in bratele lui, vibra, viata emana din ea… obrazul lui se apropia de al ei incet, parca prea incet pentru dorinta pe care o simtea, cand in sfarsit isi atinse nasul de pielea ei totul in el lua foc, dorinta… dorinta era acum de nestavilit, parfumul acela de femeie, mirosul acela de “Ea”, ii patrunsese adanc in el, in sangele sau, se contopise cu ADN-ul sau, iar gura ei intredeschisa il invita… buzele acelea rosii, pline… La final veni si el: sarutul, mult asteptatul sarut, ca un botez, un botez care i-a sters pacatele, care a eliberat-o de trecut; era in sfarsit libera… libera sa iubeasca.
Sarutul acela… uniunea buzelor care se mangaiau, se cautau, limbile care se impleteau atat de placut… savoarea celuilalt, era ca si cum o noua fiinta se nastea in ei doi, ca si cum unul ar fi patruns in celalalt… restul era in spate, acum erau doar ei, manati de dorinta de a-l poseda, de a se darui celuilalt: dorinta, sarutul, muscatura, dansul…
O privea… ii placea sa o priveasca goala, intinsa pe spate, cu ochii in tavan, tragand din tigara… simtea imboldul s-o atinga, s-o mangaie pe brat pana la umar, ii placea cum se infioara la atingerea lui. Il fascina cand tragea din tigara, modul in care buzele ei o cuprindeau cum salta pieptul ei cand il umplea, apoi fumul care se ridica incet printre buzele ei abia deschise… gura aceea rosie, dulce, se apleca deasupra ei si o atinse… “De azi esti libera sa ma iubesti. ”
Vândută I (… vicii continuare)
25 ianuarie 2006 Ieri l-au externat pe tata, și ar fi trebuit să plecăm azi, ne-au luat biletele de la ambasadă, cred că aș fi plecat cu el… dar of… Doamne, nu se mai termină, o dată ce începe nu se mai termină. Azi înainte să plece, a venit Sorin, să vorbească cu tata, că ăi pare rău că pleacă, că avea nevoie de oameni ca tata, bietul tata era atât de înduioșat de minciunile lui, nici nu știa ce spusese despre el cu două zile în urmă îl făcuse un bețiv incapabil. Voiam să-l zgârii cu unghiile pe față, să-i scot ochii, dar atâta timp cât nu era necesar nu trebuia să-i stric bucuria tatei, asta până când nu a început să vorbească despre mine, să-i spună că ar fi bine ca eu să rămân la școală, puteam să stau în grija Verei, că e păcat să nu termin ce am început, că m-ar fi ajutat el, mi-ar fi găsit ceva de muncă la clubul lui, chelneriță, și că o să aibă el grijă de mine, ca și cum ar fi fost un unchi de-al meu că ar putea să semneze chiar custodia pe numele lui, de fapt ar fi mai bine așa, aș avea temei legal să stau la el. Când l-am auzit mi-a venit tot sângele în cap… să rămân acolo, sclava lui… Degeaba am început să plâng, degeaba i-am spus tatei că nu e bine, că nu e prietenul lui că-i vrea răul, degeaba am sărit la Sorin să-l lovesc, m-a prins de mâini în așa fel încât să mă doară dar să nu lase urme, am început să plâng de durere, de neputință, de nervi. Simțeam cum stoarce tot din mine, cum se răscolește tot în mine, muream de silă, cred că am leșinat un moment fiindcă imediat m-am trezit sprijinită de tata, eliberată de bruta aia, fără să-mi amintesc ce s-a întâmplat. Mâinile tatei erau încă puternice, mi-erau cunoscute, mă simțeam acasă l-am strâns în brațe și l-am rugat să nu mă dea. Se chinuia să-mi explice că așa e mai bine pentru mine, că aici aș putea să câștig niște bani, să o duc mai bine, fiindcă acasă nu ne așteaptă nimic, nici nu știe cum o să se descurce cu banii, se pare că trebuie să ne mutăm din nou. I-am spus ca nu contează, că îmi e bine cu el, că ei sunt familia mea… Și el m-a privit un moment nehotărât, părea amețit, surprins, ca și cum nu s-ar fi trezit complet din beție, așa tată, ia-mă acasă! I-am spus din priviri. Dar bestia nu a renunțat, l-a ademenit cu banii pe care i-i puteam trimite eu dacă rămâneam, iar tata rămase puțin pe gânduri, se uita încă la mine, apoi la el, până ticălosul a jucat ultima carte – datoria:- ..Acum înainte să ne despărțim trebuie să discutăm și problemele mai puțin plăcute, banii pe care mi-i datorezi, cum îi plătești? Sper că ești om de cuvânt și o să-ți plătești datoria, știi ce se întâmplă cu cei care încearcă să mă tragă pe sfoară… N-o lua ca pe ceva personal, sunt om de afaceri, iar afacerile sunt afaceri, nu te pot ierta, deși-mi placi, ești băiat deștept, sunt convins că o să te descurci, și o să te pui pe picioare repede. Tata se îngălbenise la față:
Read the rest of this entry »
Noapte buna
I know that sometimes it’s hard to go on, and life is harsh, you can cry, it helps, it makes you feel betterbut don’t dispair, don’t give up, if there’s still a tomorow waiting for you.
Now it’s dark, and maybe shadows are more present, but they won’t be allways there…
Good night beautiful… and sweet dreams, a better tomorow awaits you…
Buenas noches señora, buenas noches señora
gracias por sus sonrisas, gracias por sus caricias
para mi no hay fronteras y mi sitio es cualquiera
Buenas noches señora recuerdos a su señor.
Color of the night
I don’t really know you … if you’re safe when you’re coming by, you have all the power, I just sit here around and waiting you, man thigs happen but in the what I wait for department: you’re it, you’re it.
incarcerata de vicii… continuare
Ea plecase…. se dusese la muncă, iar el… el privea cu ochii goi pereții, încerca să-și alunge din minte imaginea ei cu altul, la început fusese extrem de greu… se plimba cu pași mari prin cameră sau ieșea să dea ture cu mașina, fugea cât mai departe, dădea ocol clubului, îi venea să intre înăuntru și să-I împuște pe toți, dar acum… acum pur și simplu privea poza ei și o aștepta să se întoarcă, de multe ori adormea pe fotoliu cu capul pe spate și cu poza ei pe genunchi, ținând degetele ca și cum i-ar mangaia chipul… de câte ori nu venise ea acasă și-l găsise așa…. zâmbea înduioșată dar cu lacrimi în ochi… simțeau unul durerea celuilalt dar nu voiau să spună nimic de teamă să nu se piardă, simțeau amândoi că ar muri dacă l-ar pierde pe celălalt, că în viața lor s-ar crea o prăpastie din care n-ar putea să iasă, că lumea ar fi doar un alt loc gol din care n-ar putea scăpa, așa se aveau unul pe celălalt și pentru câteva ore puteau să aibă iluzia că sunt doar ei, că nimeni n-o să-i despartă…. atunci se căutau cu atâta patimă se mâncau ca și cum ar fi ultima oară… simțeau că relația lor atârnă ca de un fir de ață, simțeau că se pot pierde oricum, oricând împotriva dorinței lor…
Se apropia ziua plecării lui, sărutările deveneau din ce în ce mai aprinse, îmbrățișările tot mai lungi, simțeau pur și simplu că-și aparțineau unul altuia, că celălalt avea drept de viață și de moarte asupra sa. Erau și zile în care nu se vedeau, zile în care ea stătea închisă în casă, fără chef de nimic și dormea, atunci el se plimba singur pe stradă, prin parcul pustiu, și privea apa lacului mereu în schimbare: la început în parte înghețată uneori cu rațe răzlețe pe suprafața apei care înotau în cercuri… apoi noroiul de pe margine care se prindea de pașii lui și-i marcau drumul ca o dâră neagră… privea lacul și ofta.. uneori arunca cu pietre ca să tulbure luciul apei… îl deranja suprafața amorfă… gândurile sale erau prea tulburi și contrastau cu calmul apei care părea că o să-l înghită în oglinda sa. Așa tulbure, fără expresie, se potrivea perfect cu gândurile lui… uneori își dorea o țigară, să o vada cum se dizolvă în scrum, cum se ridică fumul albastru încet, jucat de vânt… dar gustul acela amar, înțepător și înecăcios care îi umplea gura și plămânii îl făcea să se răzgândească. Privea țigara cum ardea singură… tânjea după o narghilea, dar era prea mare și prea incomodă… se gândi o clipă cum putea ea să fumeze drăcia asta apoi își aduse aminte că gustul ei nu avea aromă de țigară, oricât ar fi fumat avea o aromă proaspătă. Sau poate doar așa i se părea lui în mintea sa îndrăgostită… aruncă mucul în noroi și-l bătători cu ură… apoi se ridică de pe bancă și plecă. Mergea încet, calculat… avea inima grea… nu știa ce se va întâmpla mâine. Dar luase o hotărâre: avea să fie a lui cu orice preț, pe orice cale… la sfârșit aveau să fie fericiți împreună.
Ei îi era din ce în ce mai greu să se ducă la muncă, pleca de acasă cu inima îndoită, îi vedea privirea împietrită când ieșea pe ușă, știa că-l doare dar nu zicea nimic… de ce? De teamă să n-o piardă… Ah, de ce ținea atât de mult la ea? Dacă el n-ar fi iubit-o ar fi fost mai ușor, câți nu s-au jucat cu ea, câți nu au posedat-o de toate formele și culorile… unii se purtau bine cu ea, alții o băteau o înjurau, o mușcau îi vorbeau urât, a trecut peste toți, dar acum nu mai suporta să o atingă, toate atingerile parcă lăsau răni pe ea, doar pe el îl mai putea accepta, poate că l-ar fi epurat dacă ar fi dispărut brusc, dacă ar fi înjurat-o, ar fi reușit să se elibereze de sub tirania lui dar el nu, era era mereu acolo, să o sărute, să-i spună vorbe bune… șeful începuse s-o înjure: că întârzie, că se plâng clienții, că sunt nemulțumiți, de ea… Nici măcar o curvă nu ești în stare să fii…Ce ai pretenții la altceva? Asta ești și asta o să fii întotdeauna… Iar el, el știa să-i închidă rănile, cu el se simțea o doamnă, o femeie normală, era… îi era frică de cuvântul ăsta, și cu toate astea așa se simțea: fericită. Singurul gând care o speria, care o îngrozea era acela că totul se va termina curând… el va pleca, ea va rămâne, nu-l putea opri, cât și-ar fi dorit s-o facă, să plece cu el, dar era sclavă aici… ar fi vrut ca el să rămână dar nu se putea pune stavilă împotriva viitorului lui… Cel mai bun lucru pe care-l putea face era să fugă, să dispară din calea lui…o dată pentru totdeauna… ea era un suflet pierdut, dar el… el încă se putea salva.
