El si ea 3
O privea cu ochii flamanzi, ii placea s-o priveasca, cum sta inaintea lui, privindu-l de asemenea cu dorinta, dar si cu o durere tacuta… erau atatea in sufletul ei, inchise undeva crezuse ea pentru a nu fi niciodata scoase la iveala, dar el.. el reusise sa le readuca la suprafata, cu rabdarea lui, cu privirea lui calda care o rascolea, care o facea sa tanjeasca dupa atingerea lui. I-a spus atatea, practic i-a dat sufletul ei pe tava, si acum astepta sentinta, avea inima stransa ca el o sa fuga, ca trecutul ei o sa-l apese… Desigur cele spuse de ea au cazut peste el neasteptat, ca o avalansa, ca o cascada, i-ai zdrobit lumea… dar simtea doar durere, revolta, nu ii venise nicio clipa gandul s-o ia la sanatoasa, tot ce dorea, tot ce simtea era nevoia acuta s-o stranga in brate, sa ii mangaie obrajii, sa-i simta pielea fina, sa-i dea parul de pe fata. Era acolo, mica in bratele lui, trebuia s-o protejeze, s-o iubeasca… lacrimile din ochii ei il tulburara mai rau decat marturisirea… fata ei era atat de aproape de a lui incat ii simtea respiratia calda cum ii mangaia fata, ochii ei mari, ascundeau lacrimi pe care nu indraznea sa le elibereze, buzele ei tremurau de emotie, cand degetele lui le cautau conturul… simtea cum pieptul ei tresalta presat de al lui si mana lui o strangea cu putere de mijloc… cu frica, de parca s-ar fi astepta ca o data slabita stransoarea ar putea aparea ceva dintr-un abis si i-ar smulge-o din brate.
Dar ea era inca acolo… in sfarsit dupa atata timp era acolo… calda, vie in bratele lui, vibra, viata emana din ea… obrazul lui se apropia de al ei incet, parca prea incet pentru dorinta pe care o simtea, cand in sfarsit isi atinse nasul de pielea ei totul in el lua foc, dorinta… dorinta era acum de nestavilit, parfumul acela de femeie, mirosul acela de “Ea”, ii patrunsese adanc in el, in sangele sau, se contopise cu ADN-ul sau, iar gura ei intredeschisa il invita… buzele acelea rosii, pline… La final veni si el: sarutul, mult asteptatul sarut, ca un botez, un botez care i-a sters pacatele, care a eliberat-o de trecut; era in sfarsit libera… libera sa iubeasca.
Sarutul acela… uniunea buzelor care se mangaiau, se cautau, limbile care se impleteau atat de placut… savoarea celuilalt, era ca si cum o noua fiinta se nastea in ei doi, ca si cum unul ar fi patruns in celalalt… restul era in spate, acum erau doar ei, manati de dorinta de a-l poseda, de a se darui celuilalt: dorinta, sarutul, muscatura, dansul…
O privea… ii placea sa o priveasca goala, intinsa pe spate, cu ochii in tavan, tragand din tigara… simtea imboldul s-o atinga, s-o mangaie pe brat pana la umar, ii placea cum se infioara la atingerea lui. Il fascina cand tragea din tigara, modul in care buzele ei o cuprindeau cum salta pieptul ei cand il umplea, apoi fumul care se ridica incet printre buzele ei abia deschise… gura aceea rosie, dulce, se apleca deasupra ei si o atinse… “De azi esti libera sa ma iubesti. ”
Aris (Continuare.. vicii)
Se simțea prins într-o lume străină, una extrem de periculoasă, din care pericolul te pândea de după orice colț. Își dorea cu ardoare să se rezolve situația, să scape de acolo.. ar fi vrut să aibă o telecomandă, să poată derula până la proces, până după proces, undeva într-un viitor când o va avea iar în brațe, când toate acestea vor fi doar amintiri îndepărtate. Dar omul trebuie să-și croiască singur destinul, poate să spere, dar nu trebuie să aștepte nimic de la ceilalți. Pentru a-și limpezi gândurile se apucase de sculptură, pe de o parte îl ajuta să se elibereze, să-și găsească o ocupație, să-și verse nervii și frustrările pe un ciot de lemn, iar pe de cealaltă parte îi permitea să gândească la ce avea de făcut, la ce putea, la ce trebuia să facă. Avocatul nu i-a dăruit speranțe prea mari. Deși era asigurat de ambasadă, era totuși un avocat din oficiu, unul care-și arăta limitele, cu toate că încerca binevoitor să-i vină în ajutor. Ceea ce-l îngrijora cel mai tare era întârzierea procesului. De ce nu începe o dată? Se gândea cu groază că or să-l uite acolo. Că nu o să mai înceapă. Pe zi ce trece devine tot mai claustrofobic simțea pereții cum se apropie de el, cum încearcă să-l înghită. Celălalt gând care-l măcina era ea… Lipsa ei mai precis. Îi era dor să o mângâie, să o privească, să se sărute, visa la buzele ei, la vocea ei dar tot ce putea era să se învârtă ca un leu în cușcă, simțea cum totul îl otrăvea, aerul care-i intra în plămâni era gol, lipsit de oxigen, i se părea o minune că încă mai trăiește, unica lui consolare era jurnalul, din care citea mereu. Read the rest of this entry »
Scopul…
Viata nu e simpla, nu e usoara, de multe ori iti vine sa te dai cu capul de pereti, sau sa o dai pe ea cu capul de pereti… te loveste in moalele capului cand ti-e lumea mai draga, cand simti ca nimic nu te poate atinge, sau atunci cand scoti in sfarsit capul sa iei o gura de aer. De multe ori in momentele grele cauti sa te inchizi in tine, sa te izolezi de tot ce te inconjoara? De ce? Te simti mai fericit? Iti face bine sa stai sa te gandesti si sa-ti plangi viata intr-un colt inchis si intunecat? Accept ca ai nevoie si de momente din astea, si eu am… si mi le traiesc, dar ma intorc, ma intorc la viata, la ceilalti, la tine. Fiindca pot, fiindca vreau, fiindca stiu ca ma ajuta sa uit de probleme, sa le gasesc o rezolvare, chiar si fara sa-mi dau seama, printr-un gand sau un gest din partea cuiva apropiat parca se lumineaza undeva, ceva. De ce sa renunti la lucrurile care-ti fac bine si sa te condamni pentru niste lucruri pe care pur si simplu nu le poti controla? E drept ele-ti afecteaza viata intr-un mod pe care nu-l poti evita sau ignora, dar nu le lasa sa-ti ia totul.
In viata trebuie sa gasesti ceva pentru care sa vrei sa lupti cu toata fiinta ta, nu conteaza daca e bun sau rau, trebuie sa fie ceva care conteaza pentru tine, ceva care sa-ti faca bine, ceva pentru care sa fii dispus sa lupti pana la capat, fara sa conteze eforturile fiindca stii ca rasplata cand il vei obtine va fi enorma. De aceea stii ca trebuie sa continui sa lupti pentru acel ceva indiferent cat de greu sau imposibil pare la un moment dat.
Look into my eyes – you will see
What you mean to me
Search your heart – search your soul
And when you finally there you will search no more
Don’t tell me it’s not worth tryin’ for
You can’t tell me it’s not worth dyin’ for
You know it’s true
Everything I do – I do it for you
Look into my heart – you will find
There’s nothin’ there to hide
Take me as I am – take my life
I would give it all I would sacrifice
Don’t tell me it’s not worth fightin’ for
I can’t help it there’s nothin’ I want more
Ya know it’s true
Everything I do – I do it for you
There’s no love – like you love
And no other – could give more love
There’s nowhere – unless you’re there
All the time – all the way
Don’t tell me it’s not worth tryin’ for
I can’t help it there’s nothin’ I want more
I would fight for you – I’d lie for you
Walk the wire for you – Ya I’d die for you
Ya know it’s true
Everything I do – I do ït for you
All my life
I will never find another luva sweeta than you,
Sweeta than you
And I will never find anutha luva more precious than you
More precious than you
Girl you are
Close to me you’re like my mother
Close to me you’re like my father
Close to me you’re like my sister
Close to me you’re like my brutha
You are the only one my everything and for you this song I sing
And all my life
I’ve prayed for someone like you
And I thank God that I, that I finally found you
All my life
I’ve prayed for someone like you
And I hope that you feel the same way too
Yes, I pray that you do love me too
I said you’re all that I’m thinkin’ of…..baby
Said, I promise to never fall in love with a stranger
You’re all I’m thinkin’ of, I praise the Lord above
For sending me your love, I cherish every hug
I really love you
And all my life, baby, baby, I’ve prayed for someone like you,
And I thank God that I, that I finally found you, baby
All my life I’ve prayed for someone like you
And I hope that you feel the same way too
Yes, I pray that you do love me
You’re all that I ever known
When you smile, on my face, all I see is a glow
You turned my life around
You picked me up when I was down
You’re all that I ever known
When you smile on your face all I see is a glow
You picked me up when I was down
You’re all that I ever known
When you smile on your face all I see is a glow
You picked me up when I was down
And I hope that you feel the same way too
Yes I pray that you do love me too
All my life
I’ve prayed for someone like you
And I thank God that I, that I finally found you
All my life I’ve prayed for someone like you
Yes, I pray that you do love me too
All my life I’ve prayed for someone like you
And I thank God that I, that I finally found you
All my life I’ve prayed for someone like you
Yes, I pray that you do love me too
El si ea
El era cuprins de grija, nu stia cum ar putea sa ajunga la ea, sa se intoarca, nu stia ce pateste ea in fiecare moment, si asta il umplea uneori de turbare, dar ceva in inima lui ii spunea ca oricat de rau ar fi la un moment dat o sa fie si bine, dar pana atunci el o sa fie acolo, cel putin cu gandul daca nu fizic, o sa fie acolo sa ia ceva din durerea ei, sperand sa o atenueze. Stia ca ea ii apartine orice ar fi, era o parte din el, simtea asta. Sa o piarda? NICIODATA! TOtul in el se revolta doar la ideea asta, la teama, i se parea ca trupul isi pierde forma si incepe sa se descompuna. Ar fi fost in stare de orice, ar fi mutat si muntii din loc ca s-o gaseasca, si va face orice ca sa se intoarca langa ea, dar acum… acum era momentul sa astepte… hm, cel mai greu lucru dintre toate… Dar o va face, va astepta ca soarta sa-i surada, fiindca stia in simtea lui, simtea dupa cum i se involbura sangele cand ea era sau nu, ca nu ar fi avut nicio soarta fara ea…
Ea era prizoniera, tinuta de caini care trageau de ea, intre propriile sale cosmaruri, toate lucrurile pareau sa-i sfartece fiinta, chiar si absenta lui, dar stia, stia ca n-o sa-l poata uita, iar in cele mai negre momente, ii aparea el, era acolo, blajin, bun, se aseza langa ea si ii ungea ranile, cu saruturile lui, cu vorbele pe care i le spunea, simtea cum ii mangaie sufletul, cum ranile inceteaza sa sangereze, isi simtea sufletul mai usor, il privea si s-ar fi dat toata lui daca ar fi putut… dar cainii erau inca acolo, stia ca trebuia sa omoare cainii cumva, dar cum? daca ar fi intrezarit vreo portita de scapare… uneori credea ca scaparea ei ar fi sa se elibereze de el, dar nu, asta ar afunda-o si mai mult, ar muri, iar inima ei, sangele ei, insasi viata din ea se impotrivea, nu la el era scaparea ei, in el era binele, ca sa scape trebuie sa omoare cainii… dar cum? Cainii erau negri, mari, aveau colti imensi cu care sfartecau din sufletul ei, cu care ii innegreau trupul, iar ea? ea era mica… sau nu? cheia, are nevoie de o cheie, sau trebuie sa gaseasca o usita care s-o duca unde trebuie… paseste inauntru, podeaua e atat de rea ca o ard talpile, dar continua sa mearga, sperand ca drumul o va duce la el…
Te iubesc… nu ma parasi!… Te iubesc… vin acum! Te iubesc… rezista! Te iubesc… mai ai putina rabdare! Te iubesc… o sa te astept! Te iubesc! ………
Celebration of life
“Intrebarea la care trebuie sa raspunda filosofia este daca viata merita traita?” (Albert Camus)
De multe ori cand avem probleme ni se pare ca viata este amara, ca nu exista cai de iesire si atunci am vrea sa se termine. Prea multe nevoi, probleme, griji; atat de multe incat multi dintre noi uita ca viata nu e gri, nu e monocroma, ea e creata din nuante. Si tocmai aceste nuante fac viata frumoasa. Ea trebuie traita fiindca este singura sansa pe care o avem in existenta asta si e datoria noastra s-o facem frumoasa, sa pretuim fiecare moment, sa lasam loc si pentru griji dar sa nu ne scufundam complet in ele, si de asemenea sa gustam din plin placerile ei. fiindca pana la urma si durerea este tot o placere una amara, dar una care da savoare vietii.
