Numele
Inima lui se crapase in mii de cioburi, lovindu-se de podeaua tare, simtea cum ii vibra pieptul si caderea avea un ecou in toata fiinta lui, simtea fiecare bucata lovindu-se de podea racaindu-i pieptul, topindu-l bucata cu bucata, nu mai suporta durerea si cazu in genunchi, simti sangele cum ii siroieste din plamele zgariate. Puse mana pe ele, le aduna pe fiecare si simtea cum plange, fara sa vrea, fara sa se poata opri. Febril, cauta ceva in ele si i se strangea pieptul… apoi se linisti, se relaxa, simti o caldura calda cum ii cuprinde tot corpul: gasi printre cioburi intact numele ei..GIF)
Dormeai…
Ai fost o umbra intr-o zi de vara, te-ai asezat putin peste sufletul meu ars, si m-ai racorit. Mi l-ai acoperit cu petale si l-ai invelit in vise. I-ai dat o aroma noua si l-ai invatat cu un aer mai tare.
Ai fost izvor peste inima mea, era uscata si cazuta in praf, si nu te-ai temut sa o ridici si sa o scuturi. Ai suflat-o cu vant si ai udat-o cu ploi. Ai pus-o intr-un loc nou si ai lasat-o sa bata.
Aseara ti-am simtit iar suflarea si mi-ai umplut sufletul. Te priveam si dormeai. Am inchis ochii ca sa te pot vedea mai bine. Spre mine alergai, cu pas usor, abia dac-atingeai pamantul. Iar eu n-aveam o floare la-ndemana… Te-am prins usor de mijloc, si ti-am soptit la ureche: Dansezi? Pamantul nu era sub noi, doar cerul rosu-aprins, doar cerul instelat. Si ma uitam in ochii tai, prea mut de-asa minune, la cat te-am asteptat, nu-mi vine-a crede sa te am… Si ne roteam… si-ai inchis ochii, dormeai si eram eu in visul tau, si mi-am lipit tampla de parul tau, si-am scos o floare… Avea parfumul tau, mi-am lipit-o de buze, apoi ti-am ascuns-o sub perna… ea va fi acolo si-ti va linisti somnul.
Dormeai… of Doamne cat de frumos dormeai, si aveai un zambet pe buze. Cand am venit eram ingandurat… dar zambetul tau mi-a umplut sufletul si jur, jur pe viata mea ca n-am vazut ceva mai dulce, ceva mai frumos. Erai ca o dimineata de vara la malul marii, si m-am apropiat si ti-am sarutat buzele moi, si ti-am mangaiat parul fin, si m-am asezat langa tine. si te priveam, si simteam atatea lucruri, si-as fi vrut sa-mi trec mainile prin parul tau si sa-mi satur gura cu buzele tale, sa-ti mangai pieptul cu degetele, cu buzele, cu gura… dar dormeai, si nu-i pacat mai mare decat sa strici somnul unui inger. Apoi te-am auzit, erai in mintea mea si radeai… radeai de pofta mea: Mi-ai face tu multe … Si ce te tine? Si mi-am trecut degetele prin carnea ta, si buzele prin aromele tale. Si-am cunoscut prin trupul meu, cum s-a incins cu trupul tau. Dansam in nori.. Si pielea ta se deschidea in fata mea, si iti simteam caldura cuprinzandu-ma, te-ncolaceai in jurul meu, salbatic, instinctiv si mai presus de toate angelic. Respirai tot mai tare, iti inclestasesi mainile in spatele meu, tremurai si fata ta stralucea, iar ochii tai imi multumeau…
Tremurai strangandu-ma in brate… Dormeai atat de angelic… si eu te iubesc atat de mult. 
El si ea 9
Noaptea se intindea peste tot, vantul sufla, era rece. Iar el privea in gol, cauta poate stelele, dar nu mai erau demult stele pe cerul acela negru, plin de fum. Nu era nimic, doar negru si totusi el cauta ceva, astepta ceva. Linistea ii apasa umerii, nu anunta nimic, doar nemiscare. Totul parea lipsit de viata in jurul lui, doar aburul care-i iesea pe gura ii amintea ca el era viu, aerul acela tare care-i ingheta plamanii, si inima, o putea auzi cum bate cu putere, singurul zgomot ce spargea linistea. Singurul glas din noaptea aceea… Restul se pierduse in noapte, atatea cuvinte, atatea sperante si vise. Nu se vedea nicio lumina, nicio masina, si totusi inima lui ii spunea ca o sa vina, avea nevoie de speranta aceea ca de ultimul vise pe care-l avusese cu ea: O imbratisa, toti ii priveau din toate partile, radeau, se invarteau in jurul lor, iar el avea un singur glas, un singur gand: A venit! Se uita in ochii ei, mari, rotunzi, vii, atat de frumosi, atat de buni, in ochii aceia credea, daca ei i-au spus ca o sa vina, atunci va veni. Inspira aerul tare si-i paru o clipa ca poarta de undeva, de departe parfumul ei, atunci stiu ce are de facut:
Inchise ochii, asculta bataile inimii si astepta…
Crezi?
Uneori crezi ca e mai bine sa pleci ca sa-l lasi pe celalalt sa fie fericit… doar fiindca tu crezi ca el nu e fericit langa tine… dar nu stii, nu stii ce simte el. Nu stii cum se crapa cerul deasupra lui, cum se scufunda totul in jur. Cum e sa ai o piatra de moara legata de gat, sa-ti apese pe inima, sa te sugrume. Cum e sa ai sufletul gol, privirea rece, capul greu, cum te cheama fara glas, cum totul in el se revolta, cand parti din trupul lui vor sa se desparta, sa se faramiteze, sa nu mai ramana nimic… sau poate ca stii, poate ca te doare si pe tine ca trebuie sa-l lasi, ca n-o sa-l simti, ca nu o sa-i porti parfumul in piele, ca nu o sa-ti mai spuna “buna dimineata, iubito!” ca nu o sa mai fie acolo sa te inteleaga, sa te enerveze, sa te calmeze, sa-ti dea speranta. O sa te intorci la existenta ta simpla, fara orizont, incadrata de patru pereti, fara usi, fara ferestre…
Crezi tu? chiar crezi ca simplul fapt ca pleci poate sterge faptul ca ai fost acolo? Ca ti-a inchinat visele, gandurile, ca si-a daruit totul? Chiar crezi ca merita sa te sacrifici pentru nimic? makr de n-ar fi dragoste… makr daca nu ai simti acea parere de rau… cutitul cum iti taie pieptul, cum ti se desparte inima. makr de fiinta ta intreaga nu ar striga: intoarce-te! locul tau e acolo… langa el… suferinta e mai dulce in doi… speranta intr-un maine… alinarea pe care o gasesti la celalalt. cand cauta sa te impace, cand iti vorbeste, cand ii auzi vocea. Chiar nu mai simti cum il vrei? cum il cauti? de ce incerci sa te instrainezi de tine?
Chiar crezi ca e bine sa te sinucizi in interior, sa-l omori si pe el? de ce? in numele fericirii? fericirii cui cand lacrimile sunt in ochii amandurora? cand inimile se strang la fel, cand bratele se cheama, se cauta. Cand stiti ca in afara de iubirea voastra nu mai e nimic…
Chiar nu crezi ca ar trebui sa te intorci? sa lasi destinul sa-si urmeze calea, iar tu sa fii fericita, sa-ti cauti alinarea la el, sa-l lasi sa ajunga langa tine.
El si ea 3
O privea cu ochii flamanzi, ii placea s-o priveasca, cum sta inaintea lui, privindu-l de asemenea cu dorinta, dar si cu o durere tacuta… erau atatea in sufletul ei, inchise undeva crezuse ea pentru a nu fi niciodata scoase la iveala, dar el.. el reusise sa le readuca la suprafata, cu rabdarea lui, cu privirea lui calda care o rascolea, care o facea sa tanjeasca dupa atingerea lui. I-a spus atatea, practic i-a dat sufletul ei pe tava, si acum astepta sentinta, avea inima stransa ca el o sa fuga, ca trecutul ei o sa-l apese… Desigur cele spuse de ea au cazut peste el neasteptat, ca o avalansa, ca o cascada, i-ai zdrobit lumea… dar simtea doar durere, revolta, nu ii venise nicio clipa gandul s-o ia la sanatoasa, tot ce dorea, tot ce simtea era nevoia acuta s-o stranga in brate, sa ii mangaie obrajii, sa-i simta pielea fina, sa-i dea parul de pe fata. Era acolo, mica in bratele lui, trebuia s-o protejeze, s-o iubeasca… lacrimile din ochii ei il tulburara mai rau decat marturisirea… fata ei era atat de aproape de a lui incat ii simtea respiratia calda cum ii mangaia fata, ochii ei mari, ascundeau lacrimi pe care nu indraznea sa le elibereze, buzele ei tremurau de emotie, cand degetele lui le cautau conturul… simtea cum pieptul ei tresalta presat de al lui si mana lui o strangea cu putere de mijloc… cu frica, de parca s-ar fi astepta ca o data slabita stransoarea ar putea aparea ceva dintr-un abis si i-ar smulge-o din brate.
Dar ea era inca acolo… in sfarsit dupa atata timp era acolo… calda, vie in bratele lui, vibra, viata emana din ea… obrazul lui se apropia de al ei incet, parca prea incet pentru dorinta pe care o simtea, cand in sfarsit isi atinse nasul de pielea ei totul in el lua foc, dorinta… dorinta era acum de nestavilit, parfumul acela de femeie, mirosul acela de “Ea”, ii patrunsese adanc in el, in sangele sau, se contopise cu ADN-ul sau, iar gura ei intredeschisa il invita… buzele acelea rosii, pline… La final veni si el: sarutul, mult asteptatul sarut, ca un botez, un botez care i-a sters pacatele, care a eliberat-o de trecut; era in sfarsit libera… libera sa iubeasca.
Sarutul acela… uniunea buzelor care se mangaiau, se cautau, limbile care se impleteau atat de placut… savoarea celuilalt, era ca si cum o noua fiinta se nastea in ei doi, ca si cum unul ar fi patruns in celalalt… restul era in spate, acum erau doar ei, manati de dorinta de a-l poseda, de a se darui celuilalt: dorinta, sarutul, muscatura, dansul…
O privea… ii placea sa o priveasca goala, intinsa pe spate, cu ochii in tavan, tragand din tigara… simtea imboldul s-o atinga, s-o mangaie pe brat pana la umar, ii placea cum se infioara la atingerea lui. Il fascina cand tragea din tigara, modul in care buzele ei o cuprindeau cum salta pieptul ei cand il umplea, apoi fumul care se ridica incet printre buzele ei abia deschise… gura aceea rosie, dulce, se apleca deasupra ei si o atinse… “De azi esti libera sa ma iubesti. ”
Noapte buna
I know that sometimes it’s hard to go on, and life is harsh, you can cry, it helps, it makes you feel betterbut don’t dispair, don’t give up, if there’s still a tomorow waiting for you.
Now it’s dark, and maybe shadows are more present, but they won’t be allways there…
Good night beautiful… and sweet dreams, a better tomorow awaits you…
Buenas noches señora, buenas noches señora
gracias por sus sonrisas, gracias por sus caricias
para mi no hay fronteras y mi sitio es cualquiera
Buenas noches señora recuerdos a su señor.
Aris (Continuare.. vicii)
Se simțea prins într-o lume străină, una extrem de periculoasă, din care pericolul te pândea de după orice colț. Își dorea cu ardoare să se rezolve situația, să scape de acolo.. ar fi vrut să aibă o telecomandă, să poată derula până la proces, până după proces, undeva într-un viitor când o va avea iar în brațe, când toate acestea vor fi doar amintiri îndepărtate. Dar omul trebuie să-și croiască singur destinul, poate să spere, dar nu trebuie să aștepte nimic de la ceilalți. Pentru a-și limpezi gândurile se apucase de sculptură, pe de o parte îl ajuta să se elibereze, să-și găsească o ocupație, să-și verse nervii și frustrările pe un ciot de lemn, iar pe de cealaltă parte îi permitea să gândească la ce avea de făcut, la ce putea, la ce trebuia să facă. Avocatul nu i-a dăruit speranțe prea mari. Deși era asigurat de ambasadă, era totuși un avocat din oficiu, unul care-și arăta limitele, cu toate că încerca binevoitor să-i vină în ajutor. Ceea ce-l îngrijora cel mai tare era întârzierea procesului. De ce nu începe o dată? Se gândea cu groază că or să-l uite acolo. Că nu o să mai înceapă. Pe zi ce trece devine tot mai claustrofobic simțea pereții cum se apropie de el, cum încearcă să-l înghită. Celălalt gând care-l măcina era ea… Lipsa ei mai precis. Îi era dor să o mângâie, să o privească, să se sărute, visa la buzele ei, la vocea ei dar tot ce putea era să se învârtă ca un leu în cușcă, simțea cum totul îl otrăvea, aerul care-i intra în plămâni era gol, lipsit de oxigen, i se părea o minune că încă mai trăiește, unica lui consolare era jurnalul, din care citea mereu. Read the rest of this entry »
Poveste
Iar acum, Chrisa a avut grija si mi-a dat vreo 2 lepse. Prima este deja celebra poveste de groaza/suspans, pornind de la cuvintele: spirite , fantastic , tacere , noapte , suspin , lumanari, voci , mana moarta , ochi rosii , inima , licantropie. Si acum sa vedem ce-o iesi.
Intunericul se lasase devreme in acea seara. Era o noapte clara de vara, cu cer senin, luminat de stele. In jurul catunului se intindea campul, se zareau dealurile impadurite, care il ascundeau de restul civilizatiei. Singura legatura cu restul lumii o reprezenta autostrada cu doua benzi pe care treceau. Rareori trecea cineva din afara prin bariera naturala formata din copaci. De fapt nimeni nu mai cutreiera padurea nici dintre localnici, padurarul, acum un batranel venerabil statea toata ziua la carciuma, lasand grija padurii pe seama fiarelor salbatice. Padurea ajunsese atat de salbatica incat copacii crescusera neingrijit si acoperisera cararile, astfel incat padurea ajunsese un labirint daca intrai acolo era imposibil sa mai recunosti ceva.
Read the rest of this entry »
Chiar daca…
Chiar daca doare uneori, de cele mai multe ori mi-e bine, poate ca te-am facut sa plangi fara sa vreau, sau poate ti-am facut mai bine.
Chiar daca poate nu te-am inteles, n-am incetat sa te iubesc, si daca mintea mea nu te-a cuprins mereu, acolo unde s-a oprit in zid, am lasat mai departe sa patrunda dragostea, fiindca stiu ca ea e mai puternica decat ratiunea, acolo unde creierul are limite, iubirea poate sa le depaseasca.
Chiar daca uneori nu pot sa te ajung, tot mai aproape te simt, si orisiunde as pleca, tu iar rasari in calea mea. Si chiar de-mi pare uneori, ca-s singur si nu pot sa zbor, nu-s singur si eu stiu ca-i gandul tau cel ce ma-ndeamna sa continui.
Chiar daca-i greu si pare imposibil, n-o sa renunt ca sa te caut, n-o sa renunt ca sa te chem!
Chiar daca uneori pare mai greu, sa stii: iubesc sa te iubesc!
