Iubire sau dragoste
Am scris multe despre iubire pe blogul asta, am incercat sa-i dau si o definitie… dar in seara asta am ramas blocat la o intrebare:
what’s the difference between te iubesc and dragostea both mean i love you, so I am confused. what is the difference?
Intrebare pusa de un american care incearca sa invete limba romana. Pana acum nu mi-am pus niciodata intrebarea asta… noi romanii le folosim aleator, care ne vine mai repede in minte… Iubire sau dragoste… Sunt sinonime, dar nu sunt identice ca si continut… probabil iubirea este termenul general, iar dragostea se refera doar la iubirea din cuplu, avem si cuvantul pasiune… Or fi romanii iubareti, dar cred ca exista un motiv pentru termeni diferiti… Intrebarea se pune: care-i diferenta?
El si ea 16
Ea: Ma iubesti?
El: De ce mai intrebi, daca orice ti-as raspunde nu ma crezi?
Ea: Inainte ma iubeai
El: Stii prea bine ca tu esti ratiunea mea de a trai…
Ea: Oare? Inainte mi-o spuneai si simteam.
El: Tu mi-ai interzis sa ti-o mai spun…
Ea: In ultima vreme esti altfel…
El: Si tu esti altfel in ultima vreme, nu mai stiu cum sa ma port cu tine… Ti-a fost greu stiu… Dar oricat as incerca sa te apropii, tu ramai departe.
Ea: Eu te-am dat la o parte…
El: Cam da… dar tot…
Ea: Nu-mi mai spune asta… daca n-o simti nu vreau s-o aud.
El: Femeie nebuna… Nebuna mea, femeie… Dar o simt… am facut doar ce mi-ai spus…
Ea: Eu ti-am spus sa pleci… Du-te la ea!
El: Continui sa-mi traiesc, iar tu, tu esti undeva acolo, luceafarul ascuns printre visele mele… Ascunsa undeva sa-mi dea putere, inca te iubesc. Acuma mi se pare ca traiesc, dar doar ma misc… undeva in mine am nevoie de tine sa ma trezesc, Cheama-ma la tine… Trezeste-ma.
Ea:…
Ea inca ma iubeste
Unde cauti tu, unde cauti tu iubirea,
Nu stii ca e aici ?
Ce este iubirea 2
dak nu ma intrebi ce e iubirea,stiu
daca ma intrebi,nu mai stiu!
Si ce…
Te iubesc…
Si ce… daca te iubesc prea mult? Eu te-am ales si nu regret niciun minut.
Si ce… daca totul pare atat de greu? Cu atat mai frumos este visul meu.
Si ce… daca visez prea mult? Uneori mai am doar un pas pana sa te ajung.
Si ce… daca nu te-am mai vazut de ieri? Mereu este un maine care ascunde umbre si placeri.
Si ce… daca te temi de maine? Gandeste-te ca maine n-o sa vina niciodata, ca toata viata ta se-ntampla azi.
Ce este iubirea?
Am vazut ca multi au pus intrebarea asta pe bloguri, si poate ca am pus intrebarea gresit… poate ca nu are raspuns. Poate ca intrebarea mai potrivita este: cum ne comportam noi cand iubim, cand credem ca iubim, cand ne atasam de cineva? Cum stim ca iubim pe cineva?
Ati observat ca atunci cand te intereseaza cineva, incepi sa te gandesti din ce in ce mai mult la ea? Incepi sa te intrebi ce-i place, ce nu-i place, incerci sa gandesti ca ea, te schimbi chiar, elimini lucrurile care-o fac sa se simta prost, sa fie incomfortabil. Apoi vrei s-o faci partasa la toate lucrurile frumoase din viata ta, te simti implinit in fiecare moment pe care poti sa-l imparti cu ea. Simti ca atunci cand ii daruiesti ceva si-i vezi zambetul de pe buze, simti ca inima ta se umple si te simti ca si cum ai fi primit cel mai mare cadou, si l-ai primit fiindca ai facut-o fericita.
Apoi mai e si pasiunea care te face s-o doresti pentru tine, care te face sa tremuri cand esti langa ea, care te face s-o pastrezi pentru tine, care este ca un glas din interior.. 
Atunci cand iubesti pe cineva vrei sa-l protejezi, vrei sa-l stii ferit de toate problemele, vrei sa fii parte din viata lui, vrei sa fii umarul pe care se pleaca,
Dar este pasiunea, este dependenta, este obsesia, este grija… pot fi toate acestea iubire? Eu cred ca pot fi numai atunci cand sunt toate impreuna. Pana la urma iubire este atunci cand cineva din preajma ta intra in universul tau si devine o parte din tine, dar ramane altcineva.
Caderea in iubire
Statea pe o banca si plangea, venea zilnic sa planga acolo, era locul ei, iar toti pareau sa treaca pe langa ea fara sa le pese, poate ajunsese chiar sa-si inchipuie ca e cu adevarat invizibila asa cum si-a dorit, cand s-a apropiat el de banca ei si a intrebat-o daca poate sa stea. L-a privit poate ciudat, ca pe unul care-i invada viata, care-i distrugea invizibilitatea. Putea sa-si aleaga oricare alta banca de langa, dar a privit imprejur si a observat ca toate bancile erau ocupate asa ca a acceptat, a dat aprobator din cap. S-a oprit putin din plans ca sa-l studieze pe strain si i-a venit sa rada. Era ciudat, cel putin asa-i parea ei. Statea incremenit pe un colt, evitand s-o priveasca desi capul ii tot luneca inspre ea. Incercarea lui stangace, timiditatea lui i se pareau caraghioase, in urma cu o secunda plangea iar acum se uita la noul venit si incepuse sa rada, parca nici nu mai stia de ce plangea… problemele ei pareau putin mai departe. In cele din urma o privi si el si-i zambi, apoi duse mana la buzunarul de la piept si scoase o batista:
- Poftim, poate ai nevoie de ea. O lua, acum era randul ei sa fie zapacita, bulversata. Simtea cum creste in ea o nevoie de a iesi din carapace, de a vorbi cu cineva. Si el o asculta cu atentie, o privea in ochi si o facea sa creada ca ceea ce are ea de spus e important, ca ceea ce simte ea chiar conteaza. Pe nesimtite se lasa seara, se uita la ceas: venise timpul sa plece, sa se intoarca iar in viata ei. Iar el, el ramase acolo, privind in intuneric. Cu toate ca se intorcea de unde plecase, acolo unde ii era locul se simtea mai usoara, parca lasase ceva acolo.
A doua seara se intorsese iar acolo, nu ca sa planga, dupa atata timp nu mai simtea nevoia sa planga, doar ca acolo era locul ei, era o parte din viata ei, din cealalta parte a lumii. Acum nu mai plangea, era cuprinsa de o stare de nerabdare, privea in jur si astepta. Ce? Nu era sigura, doar ca voia sa se simta iar ca ieri, si la un moment dat a venit el si s-a asezat langa ea. Vorbeau si a uitat iar de toate, se simtea altfel, privirea lui o incalzea, vocea lui o linistea, vorbeau de toate, nimicuri, dar atingeau anumite puncte care o electrocutau, simtea ca poate sa-si deschida sufletul in fata lui, simtea ca poate sa-i cuprinda si lui sufletul intr-al ei, dar se temea, dintr-o data se temea. Vru sa fuga, alerga, dar in fiecare seara ajungea tot acolo, se intorcea la el. Simtea cum el se lega de ea si nu era bine, dar adevarul era ca si ea se legase de el. Intr-o seara se intampla inevitabilul: isi lipi buzele de ale lui si o fripsera, atat de tare incat isi dori sa nu se mai dezlipeasca. Isi pierduse cunostinta, totul in jur se invartea cu ea si era atat de bine in bratele lui, apoi dimineata o trezi, soarele ii intepa ochii cu primele raze, era tot ea dar era altfel, acum putea canta din nou, cazuse din nou in iubire.
El si ea 8
Ea plangea, isi simtea sufletul gol, se gandea la toate cate i se intamplasera pana atunci, isi aminti cum se cunoscusera, dintr-o intamplare, jucau biliard, iar el ii vorbea, ii transmitea ceva ciudat, apoi el i-a cerut messul sa mai vb, iar ea i l-a dat… unul din multele pe care le avea, pe care le folosea pentru a vorbi cu diversi tipi de care se plictisea si apoi disparea, dar el… de el nu s-a putut departa la timp, ii placea ceva la el, poate energia lui, poate optimismul lui, poate felul in care o facea sa creada, cand ea isi jurase ca e moarta, ca nu mai are nimic si a tot amanat plecarea, apoi n-a mai vrut sa plece, iar el…. el o adora, la inceput o crezuse o fata obisnuita, dar era ca un boboc de trandafir, sufletul ei avea multe straturi, cu cat le desfacea si le simtea parfumul cu atat era mai prins de ea.
Trecutul ei era negru, o bantuia, crezuse la inceput ca va fi o piedica intre ei, ca el se va speria sau se va indigna si va fugi, dar el… n-a plecat, a ramas, ca s-o vindece, sa-i curete ranile, sa-i dea speranta. Te iubesc! i-a zis… N-o sa las niste fantome sa stea intre noi. Ce a fost a fost, nu se mai schimba, sa avem grija de viitor. Dar cu toate astea trecutul a ramas acolo, undeva, ascuns in ea, si o macina… Acum ea se gandea cum ar fi mai bine pentru el, pentru ea…
Nu te omori singura, cauta-ti calea spre liniste, calea spre fericire. Fericirea mea esti tu, daca si eu sunt fericirea ta nu fugi, oricat de greu ar fi uneori… i-a spus el dar tu nu vezi ca suferi? a replicat ea… atunci el a ras si i-a raspuns: Nu exista dragoste fara suferinta, atunci cand te daruiesti cuiva, poate sa fie cea mai buna persoana de pe pamant, cea mai nevinovata, tot o sa suferi, asa e dragostea. Dar este mult mai frumos atunci cand ai pe cineva alaturi cu care sa-ti imparti bucuriile si tristetile, cineva pentru care ai face orice, cineva cu care te intelegi, cineva caruia sa-i impartasesti temerile, cineva caruia sa-i pese, cineva care sa-ti spuna un cuvant bun cand ti-e greu, cineva care sa te ajute sa-ti cari povara, decat s-o faci singur. Daca ne iubim de ce sa suferim separat si sa ne omoram, cand putem sa fim impreuna si sa plangem si sa radem impreuna. Fiindca acolo unde este dragoste, chiar daca e durere, chiar daca sunt clipe grele, exista si momente frumoase, exista si perioade de speranta, perioade cand grijile te mai lasa. Iti vine sa razi si sa plangi iar cand celalalt rade si plange cu tine, viata se vede altfel. Iar eu… noi? viata mea langa tine nu e atat de mizerabila precum crezi tu, eu rad cand razi si tu fiindca zambetul tau imi ofera o liniste o pace sufleteasca, mai rad si cand imi spui ca ma iubesti, si cand ma gandesc la faptul ca ziua de maine o sa pot sa fiu iar in preajma ta, mai rad si cand stiu ca te fac fericita… si plang, plang cand stiu ca esti suparata, cand vrei sa te ascunzi de mine, plang cand uiti ca te iubesc si crezi ca mi-e frica, atunci cand sunt cu tine, nimic nu ma doboara, doar gandul ca o sa te pierd vreodata, doar gandul ca n-o sa te mai am…
El si ea 7
O ranise, cuvintele lui o ranisera. A facut lucrul pe care isi propusese sa nu-l faca niciodata: sa n-o faca sa planga, sa sufere. Si cu toate acestea atunci cand ea gasise printre problemele ei o oaza, un lucru care o putea face sa uite de durere, gasise pe cineva. Cineva care-i producea placere… Dar el ramase ingrozit, un gand incepuse sa-l roada: daca ea o sa-l iubeasca pe celalalt, fiindca e acolo, fiindca e aproape de ea si stie ce simte, poate s-o imbuneze, s-o inveseleasca. Era gelos, voia sa fie el acela care o atingea, care o saruta. Voia sa fie el cel care-i mangaia trupul cu palmele, care sa-i sarute sanii, sa o priveasca in ochi in timp ce o poseda.
Poate ca a uitat pentru moment cat de mult il iubea ea, s-a lasat orbit de gelozie, si si-a urmat instinctul. Dar ochii ei tristi, vocea ei scazuta, i-au deschis ochii: Prostule, te iubeste! Doar ca nu are de ales. Are nevoie de asta, momentan are nevoie de asta.
Ar fi vrut acum sa-i spuna ca nu e vinovata, ca nu are de ce sa se simta rau. Are nevoi si este normal sa si le implineasca. Iubito fa ceea ce ai nevoie ca sa fii multumita. Te iubesc. Iubirea mea trebuie sa te sustina, sa-ti dea aripi, nu sa te traga in jos sa te arunce in abis.
O iubea… si voia ca ea sa fie fericita, dar mai voia si ca ea sa fie a lui, voia sa ajunga la ea. trebuia sa ajunga langa ea, sa-i unga ranile, sa nu se mai simta doar ca o unealta in mainile altora, ea era o fiinta umana, era iubita lui, avea nevoi, dorinte, sentimente.
Iubito… daca ma auzi de unde esti, iarta-ma! Am fost egoist si mi-a fost frica, dar acum inteleg… Ai incredere, totul o sa fie bine.
