Dioscoride’s Blog

Scapare (continuare… vicii)

februarie 20, 2009 at 2:57 am (povesti, viata, vicii) (apa, bani, barman, dus, etaj, examen, fetite, lovituri, pistol, plecare, scapare, taxi, tipat, ura, vise)

Ăsta e ultimul, își spuse, după asta trebuie să se întâmple ceva, Doamne, nu mai rezist așa… Stătea în bancă și privea foaia cu subiecte… iar literele se transformau, mai mari mai mici, se încolăceau și se roteau, ca o roată de carnaval, scria dar gândurile îi fugeau aiurea: Luni am avionul… nu mă urc în el fără ea… chiar dacă ar fi să aprind tot Villanuevo ca să fac asta.

După examen se întâlni cu prietenul lui: Este gata? – Da, e timpul… și-i întinse un pachet…

În sfârșit diseară, diseară o să se termine coșmarul ăsta… stătea întins în patul său, în camera pe care o închiriaseră când ajunseseră aici…nici azi nu se vedeau, ea avusese nuș-ce treabă…. se dusese la coafor parcă… dar nu-i păsa… de mâine nimic nu-i va mai despărți… zâmbi la gândul acesta, apoi se ridică din pat se apropie de masă și cântări încă o dată pachetul… îl pipăi și-i studie forma… știa ce era acolo… dar tot era nerăbdător… în ultimele luni niciodată nu-și dorise să vină noaptea cu atâta ardoare, dimpotrivă ajunsese s-o urască… noaptea era cea care-i răpea iubita și o arunca în brațele altora dar azi, azi avea să fie diferit, în sfârșit noaptea o să-ș ia revanșa și o să i-o aducă înapoi… Se uită la ceas… era ora patru… mai dădu o dată ocol camerei, se simțea închis, îi era teamă să plece afară: dacă ușa s-ar fi blocat și ar fi rămas pe din afară fără pachet, sau dacă l-ar fi pierdut… nu avea decât să stea în casă și să aștepte: deschise laptopul să se uite la un film dar imaginile se pierdeau fără ca el să priceapă ceva; după un timp stinse filmul și se duse la duș să-și limpezească gândurile… apa curgea și era atât de binefăcătoare: îl răcorea și-i liniștea mintea… abia sub zgomotul apei reuși să nu se mai gândească, doar lăsa apa să-i invadeze pielea și închise ochii…

La ora opt se pregătea de plecare, mai avea încă vreo 2 ore de așteptat, dar nu mai avea stare, deja trecuse prea mult timp… După ce se îmbrăcă, luă pachetul și-l desfăcu în sfârșit. Găsi acolo banii… banii cu care trebuia să-l prindă, un microfon pe care trebuia să-l poarte ca să-l înregistreze, să aducă probe și un pistol… M-am gândit că s-ar putea să ai nevoie, Alex se gândea la toate, să nu-l folosești decât dacă trebuie… doar dacă trebuie. Se echipă încet, atât de încet încât îi tremurau toate încheieturile… dar se silea să întârzie procesul ca să tragă de timp… Apoi chemă un taxi și se așeză în fotoliu să-l aștepte… ținea arma în mână privind-o fix… metalul strălucea rece… nepăsător… îl trecea dintr-o mână în alta: să nu-l folosești decât dacă e necesar. În cele din urmă ajunse și taxiul… se urcă și porni spre club…

Înăuntru aceeași atmosferă pe care o știa, aceiași indivizi obosiți, ratați pe care îi ura… niște macho fără vocație care erau în stare să seducă numai femeile pe care le plăteau… se stăpâni cu greu să nu-i împuște pe toți, dar nu ăsta era scopul lui… poate că într-o zi chiar avea să-i dea foc așa cum visase, dar ziua aceea nu venise încă, trebuia să-și resolve treaba. Ceru un whiskey și contemplă spectacolul de pe scenă… Clubul avea două nivele: jos era club de noapte, unde erau dansatoare care-i întrețineau pe bărbați, iar sus… ei bine sus erau niște camera unde fetele își așteptau clienți. Jos la intrare exista un catalog unde fiecare își alegea fata dorită, iar apoi era condus la camera respectivei. Pe scena de jos a clubului se perindau fete care dansau ș aprindeau mințile bărbaților și le desfăceau buzunarele. El stătea într-un colț și privea sumbru acel spectacol, care oricât de incitant ar fi fost altădată îi părea acum derizoriu. Recapitula în minte ce avea de făcut… apoi la timpul potrivit îl întrebă pe barman de patron. și-i arătă acestuia un bilet, așa cum fusese învățat.

- Ești nou? întrebă barmanul
- Sunt cel mai bun… răspunse el sec, cu ton neutru, era absent.

Îl urmă pe barman, urcară sus la etaj și trecură printre camera, se încordă, încercând să ghicească, să-și amintească unde era ea. Dar dacă i-aș da banii pe bune și aș pleca cu fata? Să ne pierdem să nu ne mai găsească nimeni… Ajunseseră la anticameră iar barmanul intră în timp ce-i făcu semn să se așeze, îl ascultă; rămas singur pentru o clpă numără banii: 40.000 suficient cât să plătească datoria și să plece. În interior auzi niște sunete, ca și cum ar fi mugete, apoi un țipăt de groază. Sări de pe scaun neliniștit, apoi din interior ieși o femeie cu hainele sfâșiate, murdară și plină de sânge. Îl privi cu ochii triști, goi, se cutremură de atâta ură câtă simțise în ochii ei; ură și rușine, că apărea așa în fața unui străin, era ca un animal încolțit, își aminti spusele ei: sunt un nimeni… El era cel care-i făcuse asta, tipul care îl aștepta în spatele ușii… el îi distrusese femeia… o lovise, acum își aducea aminte clar urmele de vânătăi pe care ea încerca să le ascundă, acum înțelegea toate lacrimile, toate gândurile ei negre. O lovise, o înjurase, își bătuse joc de ea în nenumărate rânduri, iar acum el trebuia să-i dea bani, să-l plătească pe el ca s-o scape pe ea…

- Intră! barmanul îi făcu loc și se duse la locul lui.

Permalink Un comentariu