Vândută I (… vicii continuare)
25 ianuarie 2006 Ieri l-au externat pe tata, și ar fi trebuit să plecăm azi, ne-au luat biletele de la ambasadă, cred că aș fi plecat cu el… dar of… Doamne, nu se mai termină, o dată ce începe nu se mai termină. Azi înainte să plece, a venit Sorin, să vorbească cu tata, că ăi pare rău că pleacă, că avea nevoie de oameni ca tata, bietul tata era atât de înduioșat de minciunile lui, nici nu știa ce spusese despre el cu două zile în urmă îl făcuse un bețiv incapabil. Voiam să-l zgârii cu unghiile pe față, să-i scot ochii, dar atâta timp cât nu era necesar nu trebuia să-i stric bucuria tatei, asta până când nu a început să vorbească despre mine, să-i spună că ar fi bine ca eu să rămân la școală, puteam să stau în grija Verei, că e păcat să nu termin ce am început, că m-ar fi ajutat el, mi-ar fi găsit ceva de muncă la clubul lui, chelneriță, și că o să aibă el grijă de mine, ca și cum ar fi fost un unchi de-al meu că ar putea să semneze chiar custodia pe numele lui, de fapt ar fi mai bine așa, aș avea temei legal să stau la el. Când l-am auzit mi-a venit tot sângele în cap… să rămân acolo, sclava lui… Degeaba am început să plâng, degeaba i-am spus tatei că nu e bine, că nu e prietenul lui că-i vrea răul, degeaba am sărit la Sorin să-l lovesc, m-a prins de mâini în așa fel încât să mă doară dar să nu lase urme, am început să plâng de durere, de neputință, de nervi. Simțeam cum stoarce tot din mine, cum se răscolește tot în mine, muream de silă, cred că am leșinat un moment fiindcă imediat m-am trezit sprijinită de tata, eliberată de bruta aia, fără să-mi amintesc ce s-a întâmplat. Mâinile tatei erau încă puternice, mi-erau cunoscute, mă simțeam acasă l-am strâns în brațe și l-am rugat să nu mă dea. Se chinuia să-mi explice că așa e mai bine pentru mine, că aici aș putea să câștig niște bani, să o duc mai bine, fiindcă acasă nu ne așteaptă nimic, nici nu știe cum o să se descurce cu banii, se pare că trebuie să ne mutăm din nou. I-am spus ca nu contează, că îmi e bine cu el, că ei sunt familia mea… Și el m-a privit un moment nehotărât, părea amețit, surprins, ca și cum nu s-ar fi trezit complet din beție, așa tată, ia-mă acasă! I-am spus din priviri. Dar bestia nu a renunțat, l-a ademenit cu banii pe care i-i puteam trimite eu dacă rămâneam, iar tata rămase puțin pe gânduri, se uita încă la mine, apoi la el, până ticălosul a jucat ultima carte – datoria:- ..Acum înainte să ne despărțim trebuie să discutăm și problemele mai puțin plăcute, banii pe care mi-i datorezi, cum îi plătești? Sper că ești om de cuvânt și o să-ți plătești datoria, știi ce se întâmplă cu cei care încearcă să mă tragă pe sfoară… N-o lua ca pe ceva personal, sunt om de afaceri, iar afacerile sunt afaceri, nu te pot ierta, deși-mi placi, ești băiat deștept, sunt convins că o să te descurci, și o să te pui pe picioare repede. Tata se îngălbenise la față:
Read the rest of this entry »
Să pretindem… (continuare …vicii)
Alesese un local din suburbie, modest, potrivit condițiilor sale; fiind singur într-o țara străină trebuia sa se strângă ca să se ajungă cu banii, asta fără să mai pună la socoteală cât cheltuise în ultima perioadă. Asta este întradevăr o curvă scumpă! Erau cuvintele cu care il lăsase să plece colegul său de apartament, care venise și el cu aceeași bursă si care îi era ca un frate, mai ales când erau acum singuri printre străini. Ce ai de gând cu ea? Chiar așa, ce am de gând cu ea?… se întrebă singur, retoric, în timp ce stătea la masă. Nu avea nicio idee sigură, niciun plan de viitor. El era student la științe politice, părinții lui, funcționari publici se bucuraseră enorm când a intrat la facultate, mai ales când a primit și bursa de studii în străinătate îl și vedeau diplomat, ambasador: du-te să mai cunoști și altă lume, că așa e bine, maică… Dar el se simțea oarecum depășit de situație, i se părea că lucrurile nu avansau atât de repede pe cât își dorea…. Asta rămâne de văzut… era deja de jumătate de an acolo și își prelungise șederea până la finalul anului universitar, apoi urma să se întoarcă-n țară unde îl aștepta licența, apoi masterul și în final un post în cadrul ministerului. O viață frumoasă, bine pusă la punct, construită pe baze solide… ușor de zis dar drumul nu era atât de drept pe cât se părea.
Zâmbi apoi când o văzu, nu știa de ce dar o așteptase cu inima îndoită, iar acum veni și-i întrerupse gândurile. Nu arăta rău deloc, de fapt nu arăta deloc ca o curvă: era machată decent, puțin rimel, și ruj, apoi avea o rochie roșie de satin care îi punea în evidență talia bine conturată, iar părul strâns în coc îi întregea imaginea. Era cu adevărat elegant, brusc se simțea inconfortabil în blugi și hanorac cum venise, nu se simțea pregătit pentru o asemenea apariție și localul i se părea acum îngust, întunecos și nepotrivit. Se ridică și-o ajută să se așeze la masă, ea îi zâmbește îngăduitor, iar el se așează la locul său stângaci și vădit stânjenit.
- Am venit cum m-ai rugat. deschise ea discuția.
- Da, răspunse el scurt savurând-o din priviri, apoi revenindu-și: ce dorești să bei?
- O cubată ar fi perfect, răspunse zâmbind.
……………………………………………………………………………………………………………………………………………………. Read the rest of this entry »
![Po - [Explored]](http://static.flickr.com/7225/7260527994_23e4e5f04b_t.jpg "Po - [Explored]")
