Totul e minciuna (continuare …vicii)
Totuși era bine, moșul părea că vrea s-o lase… acum totul era doar o problemă de timp… de fapt de la început totul a fost o problemă de timp și de distanță, părea că s-au alergat mereu în jurul unei axe și se învârteau și cu cât se învârteau, se apropiau dar de fiecare dată când se apropiau suficient cât să poată fi împreună intervenea ceva ca un uragan ca o reacție, ceva care-i separa, care-i arunca în colțuri pierdute din univers. Acum însă inima lui bătea mai liniștită, avea din nou ceva ce lăsase de mult în urmă, nici el nu mai știa pe unde: avea din nou speranța. Îi venea să alerge ca un copil până la ea s-o ia în brațe, să o sărute, să-i dea vestea cea mare: în curând vor fi liberi, se vor putea iubi așa cum trebuie. Deja nu se mai concentra la ce-i spunea Cezar, nu mai era important, se lăsă purtat de o reverie, privea pe fereastră și era și el acolo lângă ea, se apropie de ea și ea-și trecu brațele după capul lui, își apropie buzele de ale lui și-l sărută, primul sărut liber, apoi își trecu brațele pe după mijlocul ei, o strânse bine și o învârti, făcând-o să plutească pentru câteva secunde în aer, se roteau și la un moment dat căzură pe iarbă:
- Bogdane! Bogdane… ești atent? Cezar îl trezi din reverie dar gândurile nu păreau să-i dea pace. Poate acum ar fi momentul să-i spună lui Cezar despre el și Nadia? Nu, ce ar fi fost de spus: Știi am venit în casa ta, mi-ai dat de mâncare, mi-ai dat o slujbă și eu m-am culcat cu femeia cu care ești tu. De fapt femeia pe care o ții lângă tine îmi aparține mie, fiindcă ne iubim, fiindcă e o pasiune care ne macină pe amândoi și nu ne putem abține să stăm separați… Nu, nu poți face asta te-ar arunca în stradă, ca pe ultimul om și pe ea… pe ea ar bate-o sau cine știe ce i-ar face. Trebuie să am răbdare și totuși nu mă pot abține; bebe, am nevoie de tine.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….. Read the rest of this entry »
Vândută I (… vicii continuare)
25 ianuarie 2006 Ieri l-au externat pe tata, și ar fi trebuit să plecăm azi, ne-au luat biletele de la ambasadă, cred că aș fi plecat cu el… dar of… Doamne, nu se mai termină, o dată ce începe nu se mai termină. Azi înainte să plece, a venit Sorin, să vorbească cu tata, că ăi pare rău că pleacă, că avea nevoie de oameni ca tata, bietul tata era atât de înduioșat de minciunile lui, nici nu știa ce spusese despre el cu două zile în urmă îl făcuse un bețiv incapabil. Voiam să-l zgârii cu unghiile pe față, să-i scot ochii, dar atâta timp cât nu era necesar nu trebuia să-i stric bucuria tatei, asta până când nu a început să vorbească despre mine, să-i spună că ar fi bine ca eu să rămân la școală, puteam să stau în grija Verei, că e păcat să nu termin ce am început, că m-ar fi ajutat el, mi-ar fi găsit ceva de muncă la clubul lui, chelneriță, și că o să aibă el grijă de mine, ca și cum ar fi fost un unchi de-al meu că ar putea să semneze chiar custodia pe numele lui, de fapt ar fi mai bine așa, aș avea temei legal să stau la el. Când l-am auzit mi-a venit tot sângele în cap… să rămân acolo, sclava lui… Degeaba am început să plâng, degeaba i-am spus tatei că nu e bine, că nu e prietenul lui că-i vrea răul, degeaba am sărit la Sorin să-l lovesc, m-a prins de mâini în așa fel încât să mă doară dar să nu lase urme, am început să plâng de durere, de neputință, de nervi. Simțeam cum stoarce tot din mine, cum se răscolește tot în mine, muream de silă, cred că am leșinat un moment fiindcă imediat m-am trezit sprijinită de tata, eliberată de bruta aia, fără să-mi amintesc ce s-a întâmplat. Mâinile tatei erau încă puternice, mi-erau cunoscute, mă simțeam acasă l-am strâns în brațe și l-am rugat să nu mă dea. Se chinuia să-mi explice că așa e mai bine pentru mine, că aici aș putea să câștig niște bani, să o duc mai bine, fiindcă acasă nu ne așteaptă nimic, nici nu știe cum o să se descurce cu banii, se pare că trebuie să ne mutăm din nou. I-am spus ca nu contează, că îmi e bine cu el, că ei sunt familia mea… Și el m-a privit un moment nehotărât, părea amețit, surprins, ca și cum nu s-ar fi trezit complet din beție, așa tată, ia-mă acasă! I-am spus din priviri. Dar bestia nu a renunțat, l-a ademenit cu banii pe care i-i puteam trimite eu dacă rămâneam, iar tata rămase puțin pe gânduri, se uita încă la mine, apoi la el, până ticălosul a jucat ultima carte – datoria:- ..Acum înainte să ne despărțim trebuie să discutăm și problemele mai puțin plăcute, banii pe care mi-i datorezi, cum îi plătești? Sper că ești om de cuvânt și o să-ți plătești datoria, știi ce se întâmplă cu cei care încearcă să mă tragă pe sfoară… N-o lua ca pe ceva personal, sunt om de afaceri, iar afacerile sunt afaceri, nu te pot ierta, deși-mi placi, ești băiat deștept, sunt convins că o să te descurci, și o să te pui pe picioare repede. Tata se îngălbenise la față:
Read the rest of this entry »
You’ll never walk alone
When you walk
Through a storm
Hold your head, up high
And don’t be afraid, of the dark
‘Coz at the end of the storm
Is a golden sky
And the sweet silver song
Of the lark
Walk on, through the wind
Walk on, through the rain
Though your dreams be tossed
And blown
Walk on, walk on
With hope, in your heart
And you’ll never walk alone
You’ll never walk alone
Alone
Walk on, walk on
With hope in your hearts
You’ll never walk, alone
El si ea 2
El: ce poti sa faci cand nu poti face nimic? ce trebuie sa faci?
Ea: sa stai, nu trebuie sa faci nimic
El: si dak nu poti nici sa stai? dak trebuie sa faci ceva
Ea: sa astepti, sa speri….
Ea: si dak nu mai e speranta?
El: trebuie sa mai fie, intotdeauna este, macar un pic, nu trebuie sa te dai batut!
Ea: rezista
El: daca vrei ceva cu adevarat trebuie sa ai speranta
Ea: totusi speranta nu garanteaza ca o sa si reusesti
El: dar merita sa incerci… trebuie sa incerci…
Wherever you’ll go…
So lately, been wondering,
Who will be there to take my place
When I’m gone, you’ll need love
To light the shadows on your face
If a great wave shall fall
It would fall upon us all
and between the sand and stone
Could you make it on your own
If I could, then I would
I’ll go wherever you will go
Way up high, or down low
I’ll go wherever you will go
And maybe, I’ll find out
The way to make it back someday
To watch you, to guide you
Through the darkest of your days
If a great wave shall fall
It would fall upon us all
Well then I hope there’s someone out there
Who can bring me back to you
If I could, then I would
I’ll go wherever you will go
Way up high, or down low
I’ll go wherever you will go
Runaway with my heart
Runaway with my hope
Runaway with my love
I know now, just quite how
My life and love might still go on
In your heart, in your mind
I’ll stay with you for all of time
If I could, then I would
I’ll go wherever you will go
Way up high, or down low
I’ll go wherever you will go
If I could turn back time
I’ll go wherever you will go
If I could make you mine
I’ll go wherever you will go
I’ll go wherever you will go
![Po - [Explored]](http://static.flickr.com/7225/7260527994_23e4e5f04b_t.jpg "Po - [Explored]")
