Ploaie
Era arsita, pamantul se crapase de sete… era moale si alb, se sfarama sub pasii care treceau peste el. Desert…
Se intinse pe pamant, in locul unde alta data ar fi fost iarba, privea copacii rupti, uscati… altadata ar fi fost padure. Isi intinse bratele si stranse in palma praful, apoi inchise ochii.
Era cald, soarele ardea astazi parca mai tare, apoi simti cum parul ii flutura pe frunte, peste ochi: vant? Intredeschise buzele… simti gustul de ploaie, apa dupa atata timp. Deschise ochii: norii se adunau pe cer, ploua cu stropi mari, calzi si reci. Nu s-a miscat, imprejur totul prindea viata: iarba rasarea verde prin gura neagra a pamantului, seva urca si copacii se inverzeau…
Stropii cadeau ca prin trupul lui, simtea doar racoarea, dar ploaia trecea prin el ca printr-un corp strain…
Marea
Simtea briza marii cum ii umple pieptul. Gustul acela sarat de pe buze ii alunga toate gandurile. Doar se plimba pe nisip afundandu-si picioarele goale intre pietrele mici si reci. Si-ar fi dorit sa simta apa, ca valurile sa ajunga pana la el, sa-i loveasca picioarele cu putere si apoi sa se retraga printre degete, lasandu-i sarea sa se usuce pe piele, dar apa nu ajungea pana acolo iar el nu se indrepta mai spre mal isi continua plimbarea paralel cu tarmul acela pe care-l dorea dar de care nu se putea apropia. Vantul suiera peste mare, printre copaci, zburlindu-i parul. Simtea marea cum il cheama, cum isi aduce apele spre tarm si apoi le retrage ca pe niste brate lungi care cer ajutor, care-l cheama inapoi. Privi deasupra apelor si vazu in stropii care se cerneau ca o spuma deasupra, vazu iar chipul ei cum il chema, simti iar acel raget interior, simtea cum creste ceva in el, si isi rupse hainele, vantul ii frigea pielea care se stranse, si incepu sa alerge, cu bratele deschise primea vantul care-i batea in fata, care-i salta parul, parea ca nici nu mai atinge nisipul, se arunca in valuri si simti cum totul in jurul lui se pierde: apa, doar apa peste tot.
Era marinar dar nu stia sa inoate, tot ce spera e ca sirena lui era acolo si nu-l va lasa sa moara…
Asteptare
Sunt singur si-n jur atat e de frig:
Suiera vantul pe-afara
Goneste prin ploaie fantasme
Si-mi pare ca esti tu si te strig…
Noaptea-I mai neagra
Si stelele stau ascunse
intr-o perdea de fum.
Iar cerul se crapa
Totul dispare…
In jur e doar fum
Sunt singur si-astept o minune
Privesc in jur si nu-nteleg
Cum am ajuns dincolo de lume
Sunt ca-ntr-o oglinda,
Privesc inspre mine si ma-ntreb:
Cum am ajuns asa stramb si schiop?
Inchid ochii si-astept
Simt clipa cum trece prin mine
Suna a gol si durere,
Timpul mi-a incremenit in piept.
Lacrimile li se uniră… (continuare … vicii)
Bucureștiul, la fel de aglomerat și plin de praf cum îl lăsase, mașinile se târau una după alta pe asfaltul topit de căldură. Era acasă, se simțea întors acasă și totuși străin de locul ăla. Lipsise atâta timp încât îi părea că fusese în altă lume. Era august, un august uscat, și leneș, o atmosferă prăfuită, apăsătoare. Abia aștepta să se ducă acasă să-și facă un duș. Iar diseară urma să se ducă la recepția diplomaților să-l întâlnească pe tatăl lui Alex. Urma să vorbească cu el și apoi să plece în Italia și de acolo va începe s-o caute. Oare câte se întâmplaseră cu ea în cele trei luni cât fusese închis? Unde se afla? Ei, bine va trebui să o găsească pentru a afla toate astea. Read the rest of this entry »
Furtuna
Vântul îndoaie sălbatic copacii
Şi norii înlănţuie vârteje pe cer,
Trupurile noastre iubito
În întuneric se pierd.
Doar fulgere răzleţe-şi trec bliţul
Fugar deasupra noastră
Şi parcă ele-ţi descoperă trupul
Şi pielea ta e mai fragedă încă.
La piept te strâng cu putere
În dansul ce ne cuprinde
Parfumul tău e tot ce respir
Şi părul tău palid pe trup mi se întinde.
Buzele mele frământă pielea ta roză
Ce mi se lipeşte pe piept
Şi ochii joaca privind la poză
Şi-n noapte te aştept
Tu dormi liniştită
Visând către mine,
În timp ce norii-s fantome zdrenţuite,
Doar vântul se-ngână cu pomii…
![Po - [Explored]](http://static.flickr.com/7225/7260527994_23e4e5f04b_t.jpg "Po - [Explored]")
