Ploaie
Era arsita, pamantul se crapase de sete… era moale si alb, se sfarama sub pasii care treceau peste el. Desert…
Se intinse pe pamant, in locul unde alta data ar fi fost iarba, privea copacii rupti, uscati… altadata ar fi fost padure. Isi intinse bratele si stranse in palma praful, apoi inchise ochii.
Era cald, soarele ardea astazi parca mai tare, apoi simti cum parul ii flutura pe frunte, peste ochi: vant? Intredeschise buzele… simti gustul de ploaie, apa dupa atata timp. Deschise ochii: norii se adunau pe cer, ploua cu stropi mari, calzi si reci. Nu s-a miscat, imprejur totul prindea viata: iarba rasarea verde prin gura neagra a pamantului, seva urca si copacii se inverzeau…
Stropii cadeau ca prin trupul lui, simtea doar racoarea, dar ploaia trecea prin el ca printr-un corp strain…
Scopul vietii?
Ne nastem spre a muri… era si o continuare care spunea ca murim spre a ne naste. De ce traim? daca era ieri probabil iti spuneam rahaturi ca fiecare are un plan cu care trebuie sa contribuie la formarea universului. Dar astazi… nu spun ca nu mai e valabila prima parte, doar ca nu-mi mai pasa, ca viata e doar ca sa fie si oamenii sunt niste gandaci lasi care se agata de ea fiindca nu au altceva mai bun, sau care renunta la ea fiindca sunt dobitoci si mai lasi si mai sinistri care refuza sa lupte.
Pe scurt ca sa ma intorc la prima idee: De ce traim? viata e o lupta, trebuie sa-ti alegi un scop pentru care sa fii dispus sa lupti pana la capat, nu conteaza dak e bun sau rau, nu conteaza daca o sa-l atingi sau daca o sa te zdrobeasca, importanta e dorinta ta de a-l obtine. Si daca viata se indobitoceste sa te impiedice da-o draq… ea te-a dat deja pe tine demult. Continua sa traiesti… traieste-ti visul fiindca el este singurul lucru frumos, singurul lucru al tau, nu conteaza ca o sa te trezesti si o sa dispara, atata timp cat parfumul lui o sa-ti mai umple inca plamanii dimineata. Mai bine sa visezi si sa te trezesti, decat sa-ti fie teama si sa ramai vesnic treaz.
Scopul…
Viata nu e simpla, nu e usoara, de multe ori iti vine sa te dai cu capul de pereti, sau sa o dai pe ea cu capul de pereti… te loveste in moalele capului cand ti-e lumea mai draga, cand simti ca nimic nu te poate atinge, sau atunci cand scoti in sfarsit capul sa iei o gura de aer. De multe ori in momentele grele cauti sa te inchizi in tine, sa te izolezi de tot ce te inconjoara? De ce? Te simti mai fericit? Iti face bine sa stai sa te gandesti si sa-ti plangi viata intr-un colt inchis si intunecat? Accept ca ai nevoie si de momente din astea, si eu am… si mi le traiesc, dar ma intorc, ma intorc la viata, la ceilalti, la tine. Fiindca pot, fiindca vreau, fiindca stiu ca ma ajuta sa uit de probleme, sa le gasesc o rezolvare, chiar si fara sa-mi dau seama, printr-un gand sau un gest din partea cuiva apropiat parca se lumineaza undeva, ceva. De ce sa renunti la lucrurile care-ti fac bine si sa te condamni pentru niste lucruri pe care pur si simplu nu le poti controla? E drept ele-ti afecteaza viata intr-un mod pe care nu-l poti evita sau ignora, dar nu le lasa sa-ti ia totul.
In viata trebuie sa gasesti ceva pentru care sa vrei sa lupti cu toata fiinta ta, nu conteaza daca e bun sau rau, trebuie sa fie ceva care conteaza pentru tine, ceva care sa-ti faca bine, ceva pentru care sa fii dispus sa lupti pana la capat, fara sa conteze eforturile fiindca stii ca rasplata cand il vei obtine va fi enorma. De aceea stii ca trebuie sa continui sa lupti pentru acel ceva indiferent cat de greu sau imposibil pare la un moment dat.
Look into my eyes – you will see
What you mean to me
Search your heart – search your soul
And when you finally there you will search no more
Don’t tell me it’s not worth tryin’ for
You can’t tell me it’s not worth dyin’ for
You know it’s true
Everything I do – I do it for you
Look into my heart – you will find
There’s nothin’ there to hide
Take me as I am – take my life
I would give it all I would sacrifice
Don’t tell me it’s not worth fightin’ for
I can’t help it there’s nothin’ I want more
Ya know it’s true
Everything I do – I do it for you
There’s no love – like you love
And no other – could give more love
There’s nowhere – unless you’re there
All the time – all the way
Don’t tell me it’s not worth tryin’ for
I can’t help it there’s nothin’ I want more
I would fight for you – I’d lie for you
Walk the wire for you – Ya I’d die for you
Ya know it’s true
Everything I do – I do ït for you
Stapanul timpului…
Uneori ne pare ca viata nu mai curge, se opreste si ne face in ciuda… atunci am vrea o telecomanda, un fast forward care sa ne fereasca de durere si sa ne duca intr-un moment din viata in care sa ne simtim fericiti si sa punem stop. Dar traim intr-o lume prea complexa, alaturi de alte miliarde cu care impartim timpul, miliarde care vor ca el sa treaca sau sa se opreasca. ce s-ar intampla daca s-ar opri atunci cand ne simtim mai rau? sau daca atunci cand ne-ar fi mai bine ar lua-o la goana. Nu timpul trebuie sa fie mereu la mijloc, sa treaca suficient de repede ca sa traim si suficient de incet ca sa ne simtim bine traind. Uneori simtim cum viata trece pe langa noi fara ca sa putem face ceva, alteori asteptam sa treaca si sa vina o zi sa se intample o minune… sa ne aduca un sens al vietii. Ne lasam purtati de nimicuri si uitam lucruri importante. Navigam intre munca si scoala, somn, mancare, obosim, simtim ca timpul nu mai are rabdare cu noi, ca noi nu mai avem timp, ca suntem sclavii timpului.
Ce putem face? cum sa ne ridicam si sa mergem mai departe? Trebuie sa ne luam viata in dinti, s-o traim, sa facem ca lucrurile sa se intample cum vrem noi. Iar daca la sfarsit ne uitam inapoi si putem privi viata cu un zambet, atunci vom fi devenit stapanii timpului. 
Zidurile
Uneori simti ca in jurul tau se ridica ziduri, care cresc incet, dar se fac din ce in ce mai mari si se apropie de tine din ce in ce mai mult, amenintand sa te izoleze ca intr-un iglu. Cu cat cresc ele, cu atat te ghemuiesti intr-un colt. Te rupe de viata din jurul tau, te simti claustrofobic, te sperii si fugi. Dar oriunde te-ai duce zidurile sunt acolo, intre tine si lume. Cauti sa le spargi dar cand le racai parca tai din tine. Zidurile te macina pe tine. te uiti in sus, la ultima gaura, ultima legatura cu cerul… si atunci stii ce ai de facut: Strigi din toti rarunchii si te arunci. Trebuie sa te cateri.
Leapsa… daca…
Daca ar fi sa te nasti a doua oara, unde ai vrea sa fii? Ce fel de parinti sa ai? ai vrea sa fii fata sau baiat? ce nume ai vrea sa ai? ai vrea sa ai frati? ce hobbyuri ai avea? ce ai vrea sa te faci? care ar fi zicala te de suflet? pe unde ai colinda? si ce puteri ai vrea sa ai?
locul unde m-as naste: Munte
parinti: poate bunicii… poate aceeasi …. nu poti reprosa nimic unui om care te iubeste si face orice ca sa-ti fie bine.
sex: baiat
nume: Mihai
frati/surori: un frate mai mic, cu o diferenta de varsta mai mare intre noi, ca sa pot avea mai bine grija de el.
hobbyuri: muntele, poeziile, muzica, calatoriile,
profesie: profesor
zicala: Cunoaste omul inainte sa-l judeci
locuri: India, China, Egipt, Grecia, New York, Moscova
puteri: zbor, sa pot face oamenii pe care-i intalnesc, dak nu mai fericiti, makr mai linistiti.
pasez leapsa cui vrea si se simte inspirat
Celebration of life
“Intrebarea la care trebuie sa raspunda filosofia este daca viata merita traita?” (Albert Camus)
De multe ori cand avem probleme ni se pare ca viata este amara, ca nu exista cai de iesire si atunci am vrea sa se termine. Prea multe nevoi, probleme, griji; atat de multe incat multi dintre noi uita ca viata nu e gri, nu e monocroma, ea e creata din nuante. Si tocmai aceste nuante fac viata frumoasa. Ea trebuie traita fiindca este singura sansa pe care o avem in existenta asta si e datoria noastra s-o facem frumoasa, sa pretuim fiecare moment, sa lasam loc si pentru griji dar sa nu ne scufundam complet in ele, si de asemenea sa gustam din plin placerile ei. fiindca pana la urma si durerea este tot o placere una amara, dar una care da savoare vietii.
![Po - [Explored]](http://static.flickr.com/7225/7260527994_23e4e5f04b_t.jpg "Po - [Explored]")
