Ajunse acasa. Toate luminile stinse. Nu era nimeni. Arunca cheile pe noptiera, apoi, obosit, se tranti pe fotoliu si ramase in visare urmarind formele pe care vantul le desena pe tavanul sau cu umbrele copacilor. Cumva linistea il agasa, intunericul ii patrundea prin retina pe sub piele si se plimba prin vasele de sange prin tot corpul… nu mai avea stare, se ridica, aprinse becul de la veioza apoi cauta agitat prin colectia de CD-uri… ceva… Mozart… Brahms… Rahmaninov… Se duse la bar, deschise toate sticlele fara sa se hotarasca. In sfarsit isi aprinse o tigara si elibera rotocoale de fum catre increngatura de umbre care-si gasise loc pe tavanul sau.
Vazu pe birou poza ei, se apleca si o ridica, urmand cu degetul trasaturile fetei. Ochii ei straluceau sinceri si impreuna cu zambetul ii dadeau un aer diafan, ca si cum ar fi fost din alta lume: “Tu ai trei zambete: unul de zi, pe care-l porti mereu in poseta si-l afisezi cand te intalnesti cu diversi, zambetul ludic, pe care-l afisezi atunci cand faci pe misterioasa si te joci, sau cand esti interesata de ceva, sau mai ales de cineva, care incita si invita… care-mi fierbe sangele si imi soarbe mintile, si mai e al treilea zambet, cel adevarat, pe care-l oferi doar celor cu care-ti imparti emotiile, zambetul cel mai sincer, care-ti lumineaza chipul si intregeste.”
- Esti varza… Se intoarse… era pe pat, razand. Statea pe spate, sprijinta in coate, doar o suvita rebela se ratacise pe unul dintre sani. Unul dintre genunchi ii obtura privirea, dar zambetul ei pervers ii atragea privirea, ca intr-un labirint care se invarteste la infinit si-l soarbe inauntru. Se arunca catre ea, ii prinse capul in maini, o trase de par si-o lasa pe spate, se uita in ochii lui si radea, iar rasul ii rasuna in urechi… o musca de buze, savurandu-le cu ale lui, o apuca cu dintii, isi trecu limba peste ele. Degetele lui se opreau in carnea ei si cautau traseele cunoscute. Apoi limba ii cobori spre gat, in locul unde se imbina cu capul, limba lui se juca desenand forme si semne…. mainile ii cuprinse sanii rotunzi si grei, ii cantari, ii seduse cu buricele degetelor iar apoi ii stranse de sfarcuri facand-o sa geama. O trase spre el, privind-o in ochi cu sete, aproape orb. O trase de par, iar ea inchise ochii asteptandu-l s-o cuprinda, sa-i simta mainile lunecand ca niste serpi de foc pe spate, pana pe coapse.
Cand limba lui o atinse tresari ca arsa, incercand instinctiv sa-si fereasca bazinul, dar mainile lui o trasera puternic spre el, neavand putere sa se opuna se abandona in bratele lui, buzele lui o sorbeau, ii simtea buzele si dintii devorand-o, iar limba lui era in interiorul ei… tot ce putea sa faca era sa se zbata. Ii simti unghiile pe spate, iar n-o sa-ti aduci aminte, isi spuse, dar continua, manat mai tare, parca de mainile ei. Se rostogolira pe marginea patului: piele pe piele, parfumuri, gusturi, ea tremura in bratele lui.
Cearceaful era ud, cand ii striga numele…
Permalink
Un comentariu
I follow the Moskva
Down to Gorky Park
Listening to the wind of change…
Se intalnisera la marginea parcului. De jur imprejurul lor rumoare: multimea se plimba agitata: se strangeau toti in piata mare… oamenii se tineau de maini si cantau, peste tot steaguri, si lumini. Sticle de bautura aruncate pe jos, discuri rupte, muzica… Privira zambind la manifestatiile din jurul lor, lumea era fericita, parea ca uitase de probleme. Tinerii dansau in cercuri, batranii priveau in sus.
E: – Uita-te la ei, parca nu mai au nicio problema. Cum petrec si cum se bucura… Parca intradevar acesta a fost sfarsitul lumii… sau inceputul uneia noi, mai bune.
G: – Vorbesti de ei cu superioritate si totusi esti aici, in mijlocul lor si te bucuri ca si ei.
E: – Ca si tine de altfel. Ce faci?
G: – Uite incercam sa supravietuiesc fervorii aniversare punandu-mi o intrebare terapeutica: Ce e asa rau la socialism ?
E: – Poate modul in care a fost aplicat.
Tacura privind in jur: Artificiile, concertul, micii, berea, copiii care radeau si se jucau, tineri care se iubeau.
E: – De ce ne-am adunat astazi aici?
Read the rest of this entry »
Permalink
Scrie un comentariu
Vino, apropie-te, nu-ti fie teama, nu o sa musc
Decat de buza de jos, si nu prea mult,
Doar cat sa-ti pui bratele in jurul meu
Si sa-ti simt trupul tau pe nari
Si-n pielea ta sa ma ingropi.
Pune-mi palmele pe tample
Acopera-mi ochii cu vise
Dar ascunde-le in pielea ta
Si lasa-mi placerea sa le descopar
Pipaind ca un orb: intre sani,
Si pana la gambe…
Danseaza, danseaza cu mine diseara:
Lumea intreaga dispare
Lasand in jur sa rasara
Una mai buna intre coapsele tale.
Lasa-mi mainile s-alerge nebune,
Sa caute aur in muntii tai,
Si sa-ti dezmierde nesatule
Linii curbe si decupari ascunse.
Si vino din livada de meri,
Si-ascunde-te-n bratele mele,
Lasa-ma sa-ti gust fructele coapte
Vino si-atinge-ma:
Fii tu, da-ti hainele la o parte!
Permalink
Un comentariu
…………………………………………………………………………………………………………………………………………………….
- De ce mereu când te întreb ceva şi nu-ţi convine, schimbi subiectul într-un mod atât de plăcut, atât de subtil… O privea cum stătea goală, întinsă pe pat, cum îşi fuma ţigara cu ochii în tavan, era fascinat de sânii ei care se mişcau în timpul respiraţiei, plini, rotunzi, cu sfârcurile încă tari, cu pielea zbârlită, încă excitată probabil sau doar stârnită de răcoarea din cameră. Auzindu-l se întoarce spre el supărată şi-l ceartă:
- De ce nu vrei să încetezi? Chiar îţi place să mă chinui? Sau poate îţi place să ştii ce fac, cum fac când sunt cu alţii. Chiar vrei să ştii asta? Ţi-ar place? Ţi-ar face bine? simţi un gol în stomac, cum carnea i se presează în piept şi aerul refuză să mai intre, cum inima îi crapă…
- (Oare aşa se simte şi ea? Sau poate chiar mai rău… ea e acolo… fizic, în fiecare seară, de fiecare dată, seara aia… a fost ciudată, sentimente amestecate, nedefinite, a fost ca un vis… ca şi cum s-ar fi întâmplat o dată demult… oare ce-a simţit ea atunci, când nu mă cunoştea, când eram doar un client…) Dar eu nu am întrebat ce faci tu în fiecare noapte, fiindcă ştiu,scăzu glasul, apoi reveni cu o energie surdă: ştiu prin ce treci, sau cel puţin ştiu ce faci… o luă în braţe şi o sărută pe frunte… Şi mă doare… mă doare fizic, de asta vreau să plecăm, să scapi de calvarul ăsta zilnic. Să evadăm undeva, unde să nu ne ştie nimeni, unde să fim doar noi, undeva la malul mării, sau pe un vârf de munte, să avem o familie, de ce nu şi copii. Read the rest of this entry »
Permalink
2 comentarii
Daca ar fi sa te nasti a doua oara, unde ai vrea sa fii? Ce fel de parinti sa ai? ai vrea sa fii fata sau baiat? ce nume ai vrea sa ai? ai vrea sa ai frati? ce hobbyuri ai avea? ce ai vrea sa te faci? care ar fi zicala te de suflet? pe unde ai colinda? si ce puteri ai vrea sa ai?
locul unde m-as naste: Munte
parinti: poate bunicii… poate aceeasi …. nu poti reprosa nimic unui om care te iubeste si face orice ca sa-ti fie bine.
sex: baiat
nume: Mihai
frati/surori: un frate mai mic, cu o diferenta de varsta mai mare intre noi, ca sa pot avea mai bine grija de el.
hobbyuri: muntele, poeziile, muzica, calatoriile,
profesie: profesor
zicala: Cunoaste omul inainte sa-l judeci
locuri: India, China, Egipt, Grecia, New York, Moscova
puteri: zbor, sa pot face oamenii pe care-i intalnesc, dak nu mai fericiti, makr mai linistiti.
pasez leapsa cui vrea si se simte inspirat
Permalink
Scrie un comentariu
Ăsta e ultimul, își spuse, după asta trebuie să se întâmple ceva, Doamne, nu mai rezist așa… Stătea în bancă și privea foaia cu subiecte… iar literele se transformau, mai mari mai mici, se încolăceau și se roteau, ca o roată de carnaval, scria dar gândurile îi fugeau aiurea: Luni am avionul… nu mă urc în el fără ea… chiar dacă ar fi să aprind tot Villanuevo ca să fac asta.
După examen se întâlni cu prietenul lui: Este gata? – Da, e timpul… și-i întinse un pachet…
În sfârșit diseară, diseară o să se termine coșmarul ăsta… stătea întins în patul său, în camera pe care o închiriaseră când ajunseseră aici…nici azi nu se vedeau, ea avusese nuș-ce treabă…. se dusese la coafor parcă… dar nu-i păsa… de mâine nimic nu-i va mai despărți… zâmbi la gândul acesta, apoi se ridică din pat se apropie de masă și cântări încă o dată pachetul… îl pipăi și-i studie forma… știa ce era acolo… dar tot era nerăbdător… în ultimele luni niciodată nu-și dorise să vină noaptea cu atâta ardoare, dimpotrivă ajunsese s-o urască… noaptea era cea care-i răpea iubita și o arunca în brațele altora dar azi, azi avea să fie diferit, în sfârșit noaptea o să-ș ia revanșa și o să i-o aducă înapoi… Se uită la ceas… era ora patru… mai dădu o dată ocol camerei, se simțea închis, îi era teamă să plece afară: dacă ușa s-ar fi blocat și ar fi rămas pe din afară fără pachet, sau dacă l-ar fi pierdut… nu avea decât să stea în casă și să aștepte: deschise laptopul să se uite la un film dar imaginile se pierdeau fără ca el să priceapă ceva; după un timp stinse filmul și se duse la duș să-și limpezească gândurile… apa curgea și era atât de binefăcătoare: îl răcorea și-i liniștea mintea… abia sub zgomotul apei reuși să nu se mai gândească, doar lăsa apa să-i invadeze pielea și închise ochii…
La ora opt se pregătea de plecare, mai avea încă vreo 2 ore de așteptat, dar nu mai avea stare, deja trecuse prea mult timp… După ce se îmbrăcă, luă pachetul și-l desfăcu în sfârșit. Găsi acolo banii… banii cu care trebuia să-l prindă, un microfon pe care trebuia să-l poarte ca să-l înregistreze, să aducă probe și un pistol… M-am gândit că s-ar putea să ai nevoie, Alex se gândea la toate, să nu-l folosești decât dacă trebuie… doar dacă trebuie. Se echipă încet, atât de încet încât îi tremurau toate încheieturile… dar se silea să întârzie procesul ca să tragă de timp… Apoi chemă un taxi și se așeză în fotoliu să-l aștepte… ținea arma în mână privind-o fix… metalul strălucea rece… nepăsător… îl trecea dintr-o mână în alta: să nu-l folosești decât dacă e necesar. În cele din urmă ajunse și taxiul… se urcă și porni spre club…
Înăuntru aceeași atmosferă pe care o știa, aceiași indivizi obosiți, ratați pe care îi ura… niște macho fără vocație care erau în stare să seducă numai femeile pe care le plăteau… se stăpâni cu greu să nu-i împuște pe toți, dar nu ăsta era scopul lui… poate că într-o zi chiar avea să-i dea foc așa cum visase, dar ziua aceea nu venise încă, trebuia să-și resolve treaba. Ceru un whiskey și contemplă spectacolul de pe scenă… Clubul avea două nivele: jos era club de noapte, unde erau dansatoare care-i întrețineau pe bărbați, iar sus… ei bine sus erau niște camera unde fetele își așteptau clienți. Jos la intrare exista un catalog unde fiecare își alegea fata dorită, iar apoi era condus la camera respectivei. Pe scena de jos a clubului se perindau fete care dansau ș aprindeau mințile bărbaților și le desfăceau buzunarele. El stătea într-un colț și privea sumbru acel spectacol, care oricât de incitant ar fi fost altădată îi părea acum derizoriu. Recapitula în minte ce avea de făcut… apoi la timpul potrivit îl întrebă pe barman de patron. și-i arătă acestuia un bilet, așa cum fusese învățat.
- Ești nou? întrebă barmanul
- Sunt cel mai bun… răspunse el sec, cu ton neutru, era absent.
Îl urmă pe barman, urcară sus la etaj și trecură printre camera, se încordă, încercând să ghicească, să-și amintească unde era ea. Dar dacă i-aș da banii pe bune și aș pleca cu fata? Să ne pierdem să nu ne mai găsească nimeni… Ajunseseră la anticameră iar barmanul intră în timp ce-i făcu semn să se așeze, îl ascultă; rămas singur pentru o clpă numără banii: 40.000 suficient cât să plătească datoria și să plece. În interior auzi niște sunete, ca și cum ar fi mugete, apoi un țipăt de groază. Sări de pe scaun neliniștit, apoi din interior ieși o femeie cu hainele sfâșiate, murdară și plină de sânge. Îl privi cu ochii triști, goi, se cutremură de atâta ură câtă simțise în ochii ei; ură și rușine, că apărea așa în fața unui străin, era ca un animal încolțit, își aminti spusele ei: sunt un nimeni… El era cel care-i făcuse asta, tipul care îl aștepta în spatele ușii… el îi distrusese femeia… o lovise, acum își aducea aminte clar urmele de vânătăi pe care ea încerca să le ascundă, acum înțelegea toate lacrimile, toate gândurile ei negre. O lovise, o înjurase, își bătuse joc de ea în nenumărate rânduri, iar acum el trebuia să-i dea bani, să-l plătească pe el ca s-o scape pe ea…
- Intră! barmanul îi făcu loc și se duse la locul lui.
Permalink
Un comentariu
![Po - [Explored]](http://static.flickr.com/7225/7260527994_23e4e5f04b_t.jpg "Po - [Explored]")
