Intuneric

iunie 7, 2011 at 12:21 am (Joc, muzica, nebunie, vise) (, , )

Ajunse acasa. Toate luminile stinse. Nu era nimeni. Arunca cheile pe noptiera, apoi, obosit, se tranti pe fotoliu si ramase in visare urmarind formele pe care vantul le desena pe tavanul sau cu umbrele copacilor. Cumva linistea il agasa, intunericul ii patrundea prin retina pe sub piele si se plimba prin vasele de sange prin tot corpul… nu mai avea stare, se ridica, aprinse becul de la veioza apoi cauta agitat prin colectia de CD-uri… ceva… Mozart… Brahms… Rahmaninov… Se duse la bar, deschise toate sticlele fara sa se hotarasca. In sfarsit isi aprinse o tigara si elibera rotocoale de fum catre increngatura de umbre care-si gasise loc pe tavanul sau.

Vazu pe birou poza ei, se apleca si o ridica, urmand cu degetul trasaturile fetei. Ochii ei straluceau sinceri si impreuna cu zambetul ii dadeau un aer diafan, ca si cum ar fi fost din alta lume: “Tu ai trei zambete: unul de zi, pe care-l porti mereu in poseta si-l afisezi cand te intalnesti cu diversi, zambetul ludic, pe care-l afisezi atunci cand faci pe misterioasa si te joci, sau cand esti interesata de ceva, sau mai ales de cineva, care incita si invita… care-mi fierbe sangele si imi soarbe mintile, si mai e al treilea zambet, cel adevarat, pe care-l oferi doar celor cu care-ti imparti emotiile, zambetul cel mai sincer, care-ti lumineaza chipul si intregeste.”

- Esti varza…  Se intoarse… era pe pat, razand. Statea pe spate, sprijinta in coate, doar o suvita rebela se ratacise pe unul dintre sani. Unul dintre genunchi ii obtura privirea, dar zambetul ei pervers ii atragea privirea, ca intr-un labirint care se invarteste la infinit si-l soarbe inauntru. Se arunca catre ea, ii prinse capul in maini, o trase de par si-o lasa pe spate, se uita in ochii lui si radea, iar rasul ii rasuna in urechi… o musca de buze, savurandu-le cu ale lui, o apuca cu dintii, isi trecu limba peste ele. Degetele lui se opreau in carnea ei si cautau traseele cunoscute. Apoi limba ii cobori spre gat, in locul unde se imbina cu capul, limba lui se juca desenand forme si semne…. mainile ii cuprinse sanii rotunzi si grei, ii cantari, ii seduse cu buricele degetelor iar apoi ii stranse de sfarcuri facand-o sa geama. O trase spre el, privind-o in ochi cu sete, aproape orb. O trase de par, iar ea inchise ochii asteptandu-l s-o cuprinda, sa-i simta mainile lunecand ca niste serpi de foc pe spate, pana pe coapse.

Cand limba lui o atinse tresari ca arsa, incercand instinctiv sa-si fereasca bazinul, dar mainile lui o trasera puternic spre el, neavand putere sa se opuna se abandona in bratele lui, buzele lui o sorbeau, ii simtea buzele si dintii devorand-o, iar limba lui era in interiorul ei…   tot ce putea sa faca era sa se zbata. Ii simti unghiile pe spate, iar n-o sa-ti aduci aminte, isi spuse, dar continua, manat mai tare, parca de mainile ei. Se rostogolira pe marginea patului: piele pe piele, parfumuri, gusturi, ea tremura in bratele lui.

Cearceaful era ud, cand ii striga numele…

Permalink Un comentariu

Fara perdea

mai 16, 2009 at 4:39 pm (ganduri, iubire) (, , , , , , , , , )

Voiam doar sa-ti spun ca mi-a placut mult, mi-a placut mult cum ai intrat pe usa, eu eram la calculator, cu spatele la usa, si nu te-am vazut, dar am auzit usa, si ti-am simtit mirosul, am tresarit, stiam, dar mi-a fost frica: daca esti tu? dar daca nu esti? e posibil? Nu te-am vazut de-atata timp, incat imi pare ca niciodata nu te-am intalnit. Dar pana sa ma intorc erai deja de gatul meu, soldurile tale isi facusera loc pe picioarele mele, si ma sarutai. Era atat de bine, atata caldura emana trupul tau, o aroma proaspata, verde, capul meu se simtea atat de bine cuprins de bratele tale, aproape de sanii tai, respiratia mea ii intarea, ii facea sa tresara. Parul tau se facuse comod pe umerii mei, si in timp ce te priveam, nici acum nu stiu daca mirarea m-a lasat sa-ti arat cat de fericit sunt ca te vad, in timp ce te priveam buzele tale se apropiau flamande de gura mea, ai sorbit-o din prima, mi-ai transmis focul prin buzele tale, si mi-a patruns prin vene in tot corpul, te-am imbratisat, mainile mele coborau si urcau pe spatele tau cambrandu-te… mana ta imi mangaia obrazul, spunandu-mi parca: ce dor mi-a fost de tine, spune-mi ca nu te-ai schimbat, spune-mi ca inca ma mai doresti. Cuvintele erau de prisos: buzele mele vorbeau acum alt limbaj, desenau iubirea pe corpul tau. te-am strans febril in brate. Ma jucam in parul tau, te-am tras spre mine, ti-am lasat capul pe spate, ca-n povestile cu vampiri, hmm… gustul tau, parfumul pielii tale, era atat de apetisant, mi-ar fi placut pentru o clipa sa am colti, sa te gust, sa simt cum sangele tau cald mi se prelinge pe buze, cum viata ta devine o parte din mine, dar nu am, doar te-am muscat cu buzele, si am strans si am tras usor carnea, atingand-o cu limba ca sa-i simt savoarea. N-am mai ajuns in pat, te-ai urcat pe mine, privindu-ma patimas, lasandu-ti parul sa cada peste fata mea, in timp ce mana mea se juca pe corpul tau, ti-a desenat conturul buzelor, intredeschise si tu l-ai gustat cu varful limbii, apoi a coborat incet, urmand linia gatului, a sanilor plini, amintindu-si locul unde a trecut de-atatea ori, a pipait iar, a strans, a mangaiat, locul acela dulce, simteam nevoia sa-mi lipesc buzele de el, dar privirea mea era electrocutata de ochii tai, ma simteam prins in plasa ta fara urma de scapare, iar buzele tale veneau promitand sa ma soarba dintr-o suflare…  o suflare lunga, lenta, una care nu mi-as fi dorit sa se termine, am inchis ochii, simteam doar pielea ta cum se imbina cu pielea mea, ti-am prins bazinul si te-am tras spre mine, il simteam cum se misca, vibreaza in ritmul meu, cum cauta armonia cu mine, cum parea sa conduca si totusi cerea sa fie condus, asa ca te-am condus, cu mainile pe solduri, pe coapse, pe umeri, in par, mangaiam, strangeam, sarutam… scaunul nu era prea comod asa ca am ajuns pe jos, pe covorul moale, te simteam cum vibrezi sub mine, atata viata, atata pasiune, ochii tai straluceau, ma vedeam in ei dupa atata timp, carnea ta era din nou a mea. Si tu tremurai, auzeam cum gemi usor, cum trupul tau striga de placere, m-ai prins, atat de tare, parca nu voiai sa-mi dai drumul, parca voiai sa intru tot in tine si sa raman acolo, sa fiu o parte din tine pe veci… apoi te-ai racorit, aveai privirea pierduta, si un zambet relaxat, trupul tau se odihnea, respiratia ta incepuse sa se calmeze, apoi mi-ai zambit si m-ai sarutat in coltul gurii, ce bine… ce bine ca te-ai intors.

 

Permalink 6 comentarii

Poveste

mai 16, 2009 at 1:38 am (ganduri) (, , , , , , , , , )

Oricine are o poveste, orice om atunci cand intra in lume intra cu o penita si incepe sa scrie, isi scrie povestea sa si pe a celor din jur. Fiecare ras, fiecare zambet, fiecare mana pe care o intinde, fiecare mana pe care o atinge. Toate fac parte din povestea lui. Fiecare om pe care il intalneste intra in povestea lui asa cum si el intra in povestea celorlalti. Fiecare zambet, fiecare incurajare, fiecare sarut, fiecare gand pe care si-l aminteste cineva despre tine. Modul cum mananci salata, modul cum cureti un mar, modul cum te freci la ochi dimineata cand te trezesti, tonul pe care vorbesti cand esti suparat si nu vrei sa recunosti. Modul in care zambestd cand dai o floare, felul in care bati din palme si sari in sus atunci cand te bucuri, energia cu care canti acel cantec care-ti place, forta cu care te lupti pentru ceea ce vrei, visele pe care le impartasesti cu celalalt, gandurile, nevoile, supararile… Toate sunt o poveste…

Permalink Scrie un comentariu

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.